�
�
�
�n expansiune, �n creştere exponenţialǎ
la capǎtul tunelului aprins fǎrǎ veste
( Lumina bate la uşǎ şi tu dormi ?
ridicǎ-te, frate ! ridicǎ-te, sorǎ ! ieşiţi,
braţele lui secerǎ holdele vii,
oameni rug�ndu-se-n cor, snopuiţi
unealtǎ diavoleascǎ sau lucrǎturǎ divinǎ ?
a nimicului pululaţie oarbǎ, massa confusa
�nfioratǎ de raza pulsarului alb
hipertrofic. foarte aproape acum şi �ncǎ
cu tot mai repezi rotaţii, lumin�nd p�nǎ departe
preamultul se �mpuţineazǎ, puţinul sporeşte
un copil bucǎlat scos cu lopata din focul
aureşte totul �n jur, limbul, grǎdina...
moştenitorul pustiei, despotul ei luminat
Le Bienhereux g�ngurind �ngereşte
pre limba vacilor, a oilor, a mieilor,
mieun�nd, c�r�ind gingaş la fǎpturǎ, cu mintea slǎbitǎ de caznele facerii
zvǎpǎiat, �nvǎpǎiat
lepǎdat din furnalul ceresc
duduind �nţesat de coconi dolofani şi plasmatici
ce ard fericiţi �n iubirea Lui m�nioasǎ
* *
...ca-n halva intrǎ-n carne razele alpha şi beta
ce aleargǎ-ntr-un cerc �nhǎmaţi la roţi hidraulice
�ncerc�nd sǎ se prindǎ, sǎ se-ncalece unul pe altul,
�n orbita puterilor lui fiinţiale
sǎ nu-i smulgǎ curenţii solari, sǎ nu-i ducǎ pe sus
*ABCDEF * ABC
ABC ( deocamdatǎ opera e roşie. �n miezul ei sunt
�ndrǎgostit de soarele din spatele soarelui mort,
o piticanie, un tremurici un Ala fǎcut dintr-un bulgǎre mare de foc
�n grǎdina ta abia �mpiciorogat, aiur�nd...
si nici nu sunt !)
*ABCDEFG* �
�
ca o svasticǎ soarele strǎlucind dizarmonic cu sunet acut de alǎmuri
descompus �n cercuri ample, extinse
( cum, �ncǎ mai dormi ? nu te-ai trezit? )
şi ei sub rafale fierbinţi condamnaţi �n subsoluri
paralizaţi de apropierea toridǎ, de teroarea ce creşte
de vii �ngropaţi �n luminǎ torenţialǎ. oameni rug�ndu-se. prosternaţi,
pale vii, unduind
poate �ngeri lopǎt�nd spre apus, intr�nd
�n camera nupţialǎ din centru, �n peştera
plenipotenţiar, cerebral...
*ABCDEF *
�
un copil teuton. cam sugaci, cam bulimic,
incendiator cu trompetǎ �n fosa amurgului
�n vigneta poemului scris şi rescris şi trecut
lombrosian, tremurici, blasfem�nd
primeşte-mǎ iar între pulpele Tale
cu-alaiul de slugi, de prieteni şi c�ini
cǎlare sǎ intru �n sexul deschis
�n expansiune, �n creştere exponenţialǎ
la capǎtul tunelului soare oceanic tǎlǎzuind cu hǎuri şi creste
�n el sǎ mǎ duc, unde-i valul mai 'nalt,
�
Poemul se deschide cu un soare din Macbeth
turbionar
lumin�nd diafonic
ex nihilo
scufundaţi-vǎ �n ea !)
soarele judecǎţii, enorm,
plenipotenţiar
divulg�nd
prǎsitoare,
nimicitoare
mereu cobor�nd
susul şi josul
fiindul mereu roditor, fǎtǎtoriu
( cum poţi dormi ?
ca uleiul iese deasupra ascunsul...)
spermatic
nǎscut cu cǎiţǎ
a animalelor de sacrificiu,
asemenea lor
pale vii, unduind...
*
şi gamma
s�ngeros sf�rcuind spinǎri aplecate de robi
beatificaţi
şi legaţi �ntre ei cu funii solide
�n cǎlǎtoria cereascǎ...
*
un copil idiot �n amurg
de pǎm�nt
tǎiat, şlefuit
*
suind �ncǎ un ton
ţǎrmurind �mpǎrǎţia, grǎdina
devenind imobili
exponenţial, paroxistic
aureolaţi
focului
*
( �n miezul operei sunt
cǎrunt
�n Index librorum prohibitorum
iubeşte-mǎ Tu !
cu huruitoare şi prapuri
ca �ntr-un soare enorm, eruptiv
aprins fǎrǎ veste, ex nihilo,
mai ad�nc,
ia-mǎ, mǎn�nca-mǎ, bea-mǎ !)...