Domnul cu oglinda roşie

Drumul pe care-l citeşti în stelele vitrege

ce este oare,

dacǎ nu întunecata Cale a sîngelui

înrouratǎ de lacrimi

sub bestiarul celest...

Si tu, mascǎ de aur mai luminoasǎ ca luna

în primul pǎtrar,

palidǎ umbrǎ, hialinǎ carnaţie,

nu blestema invulnerabila ordine invocatǎ de antici,

celui care trǎdeazǎ

pretutindeni i-e datǎ dizgraţia:

un inel aruncat în paharul rîvnit

risipindu-şi otrava,

spinul cald de venin tulburînd limfa clarǎ,

invizibile ace

înfipte adînc în masla de cearǎ a apostatului.

Buzele unse cu cadmiu, crestate apoi, sîngereazǎ

- un sigiliu funest

strǎlucind ca o ranǎ

aprinsǎ pe gura lui crudǎ -

Palidǎ umbrǎ, hialinǎ carnaţie,

Domnul cu oglinda roşie cunoscut dintr-un vis

şi eu, emul al jocului sǎu derizoriu.

Cum pluteşte pe apele vaste, prin pîcla de sulf

infamanta lucoare ce fulgerǎ brusc

grupul înfricoşat al discipolilor.

Pe apele vaste: cineva mǎ cautǎ,

mǎ strigǎ pe nume, cu dragoste,

rumoarea abia desluşitǎ ca o ceartǎ a sferelor

înǎbuşind subteranul vacarm,

sunetul slab care pîlpîie stins.

Eu sunt aici, orbecǎind pe Cǎile sîngelui

în lupanarele morţii.

   

[ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ]