ca un freamat
printre firele de iarba
ascuns nestiut
negandit nenumit
nu e vant - caci
vantul e mireasma de
margarete, ca un sarpe
cu ochi de sticla
si solzi de smarald
gustand aerul incarcat
cu vibratii de teama
freamat de pasi hurducaind pamantul
intr-o mie de urechi
de sub solzi;
se crede
nebagat de seama
nu ma crede
ca-l astept
am piciorul dezgolit
imima il stie
oarba sa fie,
suflarea-i de gheata
inclestandu-i surasul
furnicand in capatul mainii intinse
inclestandu-mi degetele-
si totusi drumu-i drept
lumea mea se-nvarte tot
in jurul soarelui
dimineata isi deschide ochii
tot in palma lui-
doar atat
e o secunda
cat o aplecare de
cicoare
cat ai spune-amar. nic
-aieri, doar aici
acum, acolo
ultimul cuvant
se rostogoleste
in iarba
tremurand
perfect rotund
inutil ca un astru
intr-o ploaie de astri..
ah! dar azi
nu mai e ca ieri
si in urma,
sarutul pe buze dulci
cu gustul resemnarii,
caci am invatat sa umblu
descult printre petale de mac
pas cu pas-
printre ochi verzi
sticlind prin iarba-
crezi in ce simti,
nu in ce vezi-
inc-o zi, inc-un pas
si dupa colina
inc-un rasarit
te simt asteptand:
ca pe-o bataie de inima,
ca pe-un sarut
cu urechile-astupate
de degete
in apa.
(D.J. 13 03 2007)