dar sa ma prezint. traiesc intr-o gradina, din care nu se vede orizontul, fiindca firele de iarba sunt inalte pana aproape de nori. ma rog, de jos asa par, si-as putea sa ma catar intr-o zi, sa vad cu ochii mei daca cerul e chiar atat de albastru sau norii atat de pufosi, dar ce folos sa spulberi o iluzie, nu? oricum, ieri pe la amiaza am iesit pentru prima oara din gradina. spuneti-i spirit de aventura, nevoie de cunoastere, largire a orizontului, plictiseala sau chef de joaca - oricare din ele poate fi motivul sau motivele escapadei mele. am iesit deci din padurea de iarba si-am facut primii mei pasi pe trotuarul incins. repede, repede, zambind pe furis, infiorat si ferindu-ma sa nu fiu calcat in picioare. ghete de toate culorile, marimile, materialele si formele treceau grabite pe langa mine, ridicand praful in aer si zguduind bine pamantul. nu credeti? lipiti-va urechea de asfalt. nu e vina mea ca sunteti ata de departe. a cui sa fie vina?.. mergeam deci repede dar cu bagare de seama si ma-ntrebam ce nevoie au oamenii sa umble-ncaltati? eu sunt descult de cand ma stiu; n-aveti idee cum se simte sa pasesti pe iarba uda de roua cu picioarele goale.. stiti ce inseamna sa fii liber? ati gustat vreodata nectar de flori de salcam dintr-un paharel de ceara? incercati.
am coborat apoi pe sosea. "i'm on the outside, I'm looking in, I can see through you..." a fost primul lucru pe care l-am auzit ieri, dintr-o masina cu portiera deschisa. un fluture galben survola ametit o mana intinsa tinand o para mancata pe jumatate. cateva vrabii gurese se scaldau in praf la doi metri in stanga mea. mai incolo, pe terasa a ceva ce parea a fi o cofetarie, mai multe muste zburau in cerc deasupra unor farfurii albe de plastic. un copil cazuse de pe bicicleta si-si intindea fascinat cu un deget pe genunchi sangele care-i cursese din rana. m-am orpit o clipa si-am privit in urma, la padurea de iarba - ii simteam inca linistea si racoarea; dar in fata mea se declansase parca infernul. un ziar mototolit si zdrentuit se ridica din cand in cand in aer purtat de adierea vant; un greiere intrase-ntr-o sticla verde de plastic si isi aranja mustatile.
............................ .................................. ............................
in caz ca nu v-am zis. asa se vede lumea de jos, de foarte jos, de unde firul de iarba isi face loc sa iasa la lumina, de unde vantul abia susura si picaturile de ploaie sunt grele ca niste galeti umplute ochi cu apa, ca intr-un joc.
asa se vede lumea voastra mare din lumea mea. dar ce stiu eu? ce stieo furnica?
------ TO BE CONTINUED!!!! -------