Untitled


BACK

	in seara aceea in care am aflat dintr-o scrisoare de planul lui annabelle de a se marita cu campionul ei am facut singurul lucru pe care il pot numi 'actiune' din intreaga mea existenta de pana atunci si de atunci incoace. era seara, imi amintesc ca am iesit din librarie strangand scrisoarea in mana; aveam pulsul marit si fumam ca un nebun incercand degeaba sa ma linistesc. in dreptul aprozarului domnului Williams m-am oprit tremurand cu fruntea uda de o transpiratie rece. mintea imi zbura intruna la annabelle si la serile pe care le petrecusem pe trepte citindu-i. nici macar nu sunt convins ca ma asculta. avea ochii mari si imobili si un zambet cu care ma incuraja sa continuu sa-i citesc din cartile acelea pe care le avea mama in biblioteca. dar nu sunt sigur ca m-a ascultat vreodata. nici nu conteaza prea mult. era acolo, cu mine. o iubeam. si gandul ca ma parasise ma durea dupa atata timp mai rau decat as fi vrut. in dreptul aprozarului, o fata imbracata sumar intr-o rochie alba cu bretele si bratele goale mi-a atras atentia asa cum statea sprijinita de camioneta domnului Williams. am privit-o lung si mi-am continuat drumul, dar m-am intors dupa cativa pasi ca sa o salut. parea ca ma cunoaste, desi eu unul nu o mai vazusem niciodata si mi-a raspuns vesela la ceea ce se voise a fi salutul meu - mai mult o bolboroseala fara inteles care imi scapase printre dinti. era vesela, si veselia ei m-a iritat si mai mult. am intrebat-o cine e si mi-a raspuns cu o voce de fetita de liceu ca e nepoata fermierului. auzise ca am o librarie si fiindca viata la ferma era chiar plictisitoare pentru o domnisoara rafinata din capitala, voia sa cumpere cateva carti de la mine. m-am oferit sa i le aduc chiar eu acasa la unchiul sau de indata ce se va fi hotarat de ce anume avea nevoie, si am dat sa imi continui drumul. m-a prins insa de brat si razand mi-a spus ca daca nu ma deranjeaza, ar vrea sa ma insoteasca o bucata din drum. nu ma deranja. prezenta oricarei fiinte imi era mai mult decat necesara ca sa nu ma mai gandesc la sora-mea. i-am raspuns cu un zambet si am luat-o de mana. nu am mers prea mult. in parcul de langa liceu m-a tras pe o banca si s-a apucat sa ma sarute. prima mea reactie a fost de uimire, apoi am vrut s-o lovesc, caci se agatase de mine cu toata fiinta ei si imi era teama de aparitia inoportuna a unchiului. scrisoarea din buzunar mi-a alungat insa si ultimele pretentii de rezistenta. deodata imi aparea clar ca aveam ocazia sa ma razbun pentru ca fusesem parasit. in plus, era prima fata care ma saruta in felul acela, si prima care parea dispusa sa mearga pana la capat fara nici un efort de convingere din partea mea. la un moment dat, si-a varat mainile in buzunarul meu, mi-a luat scrisoarea si razand a facut-o bucatele sub privirile mele inghetate. am fost prizonierul cuvintelor de cand ma stiu. era prima data (si singura de altfel) cand cineva ma elibera - chiar si numai pentru cateva clipe - din inchisoarea mea. a fost prima fata cu care m-am culcat si singura de atunci incoace. nu stiu daca mi-a placut; nu simteam prea multe, oricum mi-era teama si de unchiul ei, si ma sacaia gandul ca annabelle putea sa se daruiasca la fel de usor unui barbat ca si fetiscana aceea care probabil avea mai multa experienta decat mine in domeniul sexului. stiu doar ca m-am trezit pe la ora patru singur in iarba uda de roua sub cerul plin de stele. mi-am aprins o tigara si am ramas acolo, mut, nemiscat, privind in sus printre ramurile copacilor. eram linistit, eram singur, eram eu cel dintotdeauna, insensibil si nepasator. annabelle plecase pentru totdeauna. intotdeauna am fost acuzat de felurite persoane cu care am intrat in contact ca as fi insensibil, chiar rece, un gen de om caruia nu ii pasa decat de sine insusi, si in mare masura lucrul acesta e chiar adevarat. in aparenta sunt cel mai rece om din cati au existat vreodata. sunt inegalabil de crud. in esenta insa, pur si simplu mi-e teama ca nu ma voi maturiza niciodata indeajuns ca sa las in urma teama si nesiguranta. sunt un visator. imi place sa visez, si in noaptea aceea in care Vera Williams, fetiscana cea vesela, mi s-a daruit fara rezerve pe iarba din parc, mi-am imaginat cele mai absurde lucruri de care a fost capabila mintea mea vreodata. ma vedeam deja insurat cu ea, avand doi copii si traind poate in casa de la capatul strazii principale. ma vedeam primind jumatate din mosia fara limite a domnului Williams, si fumand linistit o tigara la umbra marului unde isi gasise sfarsitul tata... a doua zi, pe la amiaza, cand ieseam din hotel, am vazut-o pe cea pe care mi-o imaginasem nevasta, la brat cu un tanar imbracat de mii de ori mai bine decat mine, student la stiinte politice in capitala, si posesor al unei averi deloc neglijabile in statul vecin. m-a salutat razand vesela ca in seara dinainte cand ma atrasese in parc, dar nu i-am mai raspuns. tremuram tot, ma si ingalbenisem probabil, desi ultimul lucru pe care l-as fi vrut era sa fiu luat in ras... totusi... daca ma gandesc bine, un lucru bun tot mi-a adus noaptea cu pricina; nu mai eram virgin (altfel probabil ca as fi murit fara sa trec pragul acesta) si, in plus, am capatat o anumita ura fata de femei, mai mult din cauza ca mi-o imaginam pe sora-mea daruindu-se la fel de usor oricarui necioplit, decat din cauza experientei pe care tocmai o traisem. annabelle era deodata o femeie capabila de cele mai mari grozavii, cu nimic mai presus decat nepoata fermierului sau decat fata care imi facea curatenie in camera de hotel in fiecare dimineata. a fost primul moment in care am reusit sa ma eliberez de imaginea ei, si, o data cu trecerea timpului, dorul s-a mai atenuat si ranile s-au inchis. am ajuns incet-incet sa imi amintesc de annabelle destul de rar, si mai ales cand treceam prin fata casei pe treptele careia ii citisem in noptile calde de vara. de aia evit pe cat posibil sa trec pe acolo, se intelege de la sine. cert e ca daca sunt asa cum sunt, sensibil si visator, poate inadaptat la lumea din care fac totusi parte, vrand-nevrand, e in primul rand din cauza mamei, care mi-a insuflat nu doar iubirea pentru carti, ci si o anumita nesiguranta, bolnavicioasa poate nevoie de singuratate si autoizolare. eram mult prea mic atunci ca sa pricep, dar acum imi dau seama ca m-a atras in izolarea ei, invaluindu-ma intr-o iubire putin nefireasca, tinandu-si sotul si ceilalti copii departe de sufletul ei, si facandu-ma unic partas al visurilor dintre cele mai extravagante pe care le scornea mintea aceea de femeie vesnic nesatisfacuta, vesnic nelinistita, vesnic osciland intre exaltare si depresie. sunt ceea ce sunt datorita ei, dar e mult prea tarziu pentru regrete sau reprosuri. sunt ceea ce... - ati putea sa ma ajutati, va rog? mi-am ridicat incet privirea, putin suparat ca eram intrerupt din procesul febril al creatiei. in fata mea statea o fata inalta, imbracata intr-o rochie neagra si taior negru; avea parul blond adunat intr-o coada in crestetul capului si strans cu o esarfa neagra, si ochii verzi, aproape cenusii, niste ochi care imi aminteau vag de cineva drag, plecat de mult de langa mine, parca intr-un vis straniu sau o realitate imposibila. repeta intrebarea zambind putin nelinistita sau poate doar grabita, uitandu-se intruna cu coada ochiului spre usa pe care intrase fara ca eu sa o aud. - cu ce va pot ajuta? am zis, ridicandu-ma si impingand cu zgomot scaunul pe care imi petrecusem cateva ore uitand ca de obicei de mine insumi. fara nici un alt cuvant, si-a intins o mana spre mine si mi-a atins obrazul, zambind inca nelinistita. ii tremurau buzele, un tremur care o facea si mai frumoasa, si mi-a zis incet, intinzandu-si gatul subtire si sarutandu-ma: - sunt eu, annabelle, ti-aduci aminte? am privit-o lung, gol, mut, insensibil. annabelle. iubita mea. imi saruta buzele plangand, cu mainile inclestate in parul meu, soptind invariabil 'te iubesc', 'te iubesc', 'te iubesc', femeie pacatoasa, venita din trecut sa imi tulbure mintile si asa ratacite, dar atat de frumoasa si atat de calda in bratele mele. - te iubesc, mi-a zis in final, stergandu-si gura fara sa ma mai priveasca, si iesi in fuga din magazin, lasand usa sa se inchida singura in urma ei, lasandu-mi buzele sarate, disparand in noapte, in noaptea visurilor mele fara sfarsit, dincolo de care nu cunosc nimic si nu exist mai mult decat ca o umbra insensibila si aproape inuman de rece. am luat hartiile de pe masa si dupa ce le-am privit lung, le-am rupt in sute de bucatele, cum facuse fetiscana aceea nerusinata cu scrisoarea in acea noapte pe banca din parc. mi-am aprins o tigara si varandu-mi mainile adanc in buzunare, am iesit afara. adia putin vantul si mirosea a parfum de roze salbatice. era o noapte asa cum imi placuse mie dintotdeauna. mii de stele deasupra imi luminau gandurile, si am zambit pentru intaia oara linistit in adevaratul sens al cuvantului. eram liber. eram eu. -----------------------------------------------------end---------------------------------------------------- (dec '03)

Hosted by www.Geocities.ws