Nu-ti astupa urechile
Cu palmele,
De nici un folos nu-ti va fi
Caci glasul meu
De mult s-a cuibarit in tine.
Si nu-nchide ochii
Adanci, fara fund,
Izvor nesecat de sperante;
De nici un folos nu-ti va fi
Caci sufletul meu de mult
S-a-necat in abisuri.
Nu-ncerca sa te-ascunzi sau sa fugi,
Tremurind si murind
De-atatea ori in bratele mele,
De nici un folos nu-ti va fi
Caci legati suntem unul de altul
Prin voia durerii.
Nu-ti sterge zambetul rece, viclean
Mai greu decat moartea,
Atarna-l mai bine de sufletul meu!
De-acum stii,
De nici un folos nu-mi va fi,
Sa m-ascund in cuvinte.