departe, departe
un caine latrand
la luna, nu, nu-i o
minciuna
in unele nopti
lampadarul din colt
de sub tei, e o luna
printre frunze uscate
de suier de vant tremurate
si nici un cuvant
departe, departe
doar soapte de fulgi
cand se cerne cerul,
cercuri prin aer, ce ramuri
au uitat sa spuna
ce rau ca afara-i furtuna,
pasii mei ti-ar alerga inainte
si mainile ti-ar inchide mainile in caus de foc
si sarutul ti-ar aprinde buzele
si urechea s-ar lipi
strans de urechea ta
sa-i asculte gandurile -
ce doar ochii stiu sa spuna
in fantani adanci
de visuri, de unde de zambete
de unul.
ninge si noapte si soapte
departe, departe
luna printre frunze
si roiuri de fluturi albi -
cine-a zis ca noaptea e neagra? -
e alba cararea retrezita,
infiorata-n asteptare -
dorul de el doare
gandul de ea se aprinde -
suspendat ca un
fulg
intr-un gol de vant
si numele lor un singur cuvant.
isi puse-o caciula
peste parul de raze de luna
departe, departe
ninge si noapte si soapte
si pasi de zbor,
usor, usor..