STUDIU GEOLOGIC
SI GEOMORFOLOGIC AL
CRESTEI COCOSULUI
Creasta Cocosului din Muntii Gut�i reprezint? una dintre cele mai exotice forme de relief din tara noastr?, aspectul s?u impozant si s?lbatic, conferindu-i o frumusete aparte. Morfologia ei este plastic oglindit? prin denumirile sugestive conferite de c?tre localnici: "Tafaraia Gutaiului", "Pana Cocosului", "Creasta Gutaiului", "Turana Gutaiului", "Piatra Gutaiului", T�cla Gut�iului" "Piatra Mare". Datorit? particularit?tii peisagistice conferite de prezenta aparte a lamei stancoase zimtate, Creasta Cocosului a fost declarata din anul 1977 rezervatie geologica naturala. Partea superioara a masivului Gutai - zona de creasta - prezinta un relief domol de platou, usor valurit, ce coboara lin atat spre nord cat si spre sud. In zona platoului cateva varfuri se remarca, fara a crea insa un contrast geomorfologic pregnant: Varful Gutai - 1443 m, Varful Gutaiul Mic (Trei Apostoli), Varful Secatura - 1392 m, Varful Gutaiul Doamnei - 1394 m. Monotonia partii nordice a platoului este intrerupta de prezenta acestui perete abrupt cu o altitudine de 1438 m ce constituie Creasta Cocosului. Informatiile privind descrierea si interpretarile referitoare la geneza acestei forme de relief sunt diferite, uneori chiar contradictorii, motiv pentru care am considerat oportuna o analiza atenta si concentrata pe formatiunile constituind Creasta Cocosului. Studiul geologic si geomorfologic realizat s-a efectuat prin cercetari in teren si in laboratoarele Universitatii de Nord. Cercetarile in teren au constat in observatii macroscopice asupra compozitiei, structurii si morfologiei. De asemenea, au fost efectuate masuratori, cu busola geologica, asupra orientarii fisurilor si masuratori topografice pentru stabilirea dimensiunilor, realizate cu un Teodolit "Theo 020 - Carl Zeiss Jena", cu precizia de 1c. Pe esantioanele recoltate au fost efectuate in laborator analize compozitionale detaliate, inclusiv la microscop. Observatiile si masuratorile efectuate in teren conduc la concluzia ca din punct de vedere morfologic Creasta Cocosului este un corp de forma tabulara cu o orientare spatiala aproape verticala, dupa directia NV-SE. La suprafata el se dezvolta pe o lungime de 210 m si o grosime variabila (12-3 m) ce scade spre partea superioara. Diferenta de nivel este mai redusa in partea sud-estica, sub 10 m, in timp ce in partea nord-vestica atinge 60-70 m. Aceste diferente de nivel sunt raportate la altitudinea platoului a carui margine o constituie Creasta Cocosului. Daca privim insa Creasta dinspre nord-est diferenta de nivel este mult mai pregnanta, abruptul dezvoltandu-se pe o inaltime de aproximativ 150 m. In partea superioara a Crestei se dezvolta numeroase creneluri, a caror suport il reprezinta planurile de fisuratie ce caracterizeaza toata masa acesteia. Incercarea noastra de a efectua un studiu microtectonic, sistematic prin prelucrari statistice de masuratori asupra orientarii fisurilor nu s-a putut materializa, din cauza influentelor pe care rocile din compozitia Crestei le au asupra acului magnetic al busolei. Acest fenomen, caracteristic de altfel crestelor muntoase lipsite de patura de sol si vegetatie, se datoreaza descarcarilor electrice frecvente in asemenea areale si care modifica proprietatile rocilor, prin magnetizari locale intense, ce abat acul magnetic de la directia nord.
Totusi, masuratorile efectuate, de la o anumita distanta de Creasta, arata prezenta a cinci seturi de fisuri, cu urmatoarele orientari (directie/inclinare):
1. 60gr/75gr - setul cel mai bine dezvoltat cu o orientare aproximativ paralela cu Creasta;
2. 135gr/60gr - cu o orientare aproximativ perpendiculara pe setul anterior;
3. 350gr/85gr 4. 100gr/85gr - sunt fisuri diagonale;
5. 300gr/15gr - fisuri orizontale.
Aceste seturi de fisuri impart roca in coloane cu o dispozitie aproximativ verticala (cu inclinare foarte mare), iar cele orizontale fragmenteaza coloanele in blocuri mai mult sau mai putin paralelipipedice. Morfologia Crestei Cocosului precum si prezenta fisurilor confera acesteia un aspect aparte, ce i-a atras asemanari cu o creasta de cocos, privita din unele pozitii cu o muchie se secure, cu o uriasa reptila mezozoica, gigantica orga sau cu un imens ferastrau. Peretii dantelati si alungiti fac dificila si riscanta escaladarea acesteia, care se poate face doar printr-un singur loc, neutilizand echipament special pentru alpinism.
Din punct de vedere compozitional Creasta Cocosului este alcatuita din roci vulcanice de tip andezitic, incadrate geologic la formatiunea denumita Andezitele de Gutai. Aceste andezite reprezinta produsele unei structuri vulcanice individualizate in zona Masivului Gutai. Modul de dezvoltare, sub forma de curgeri de lava cu grosimi remarcabile (peste 400 m) aflorand pe un areal eliptic (cu lungime E-V de circa 3 km si N-S de 1-2 km), conduc la ideea unei structuri vulcanice de tip dom de lava de mari dimensiuni. Formarea andezitelor de Gutai prin cristalizarea lavelor s-a realizat in urma cu aproximativ 9 milioane de ani, varsta stabilita pe baza determinarilor radiometrice. In timpul consolidarii s-au format si fisurile de racire, cu dispozitie caracteristica curgerilor de lava. Din punct de vedere petrografic andezitele de Gutai se prezinta ca roci de culoare cenusie, cu duritate ridicata, avand textura masiva si compacta. Prezinta o structura inechigranulara - porfirica datorita prezentei unor minerale sub forma de fenocristale cu contururi xenomorfe mai rar hipidiomorfe, de dimensiuni milimetrice (cel mai frecvent 2-3 mm), prinse intr-o masa fundamentala microcristalina - sticloasa. Mineralele identificate apartinand clasei silicatilor sunt: feldspatii plagioclazi (ca si grup predominant), cuartul, hornblenda, piroxenii si biotitul.
Din punct de vedere petrochimic aceste roci sunt niste andezite acide, cu SiO2 cuprins intre 59-63% si K2O intre 2,5-3%. Din punct de vedere geomorfologic Creasta Cocosului constituie un martor de eroziune dezvoltat printr-o forma de relief de tip custura. Pentru explicarea aparitiei acestui pinten in relief trebuie luate in considerare doua categorii de cauze ce concura la modelarea suprafetei terestre: procesele exogene si compozitia si structura substratului petrografic. Factorii exogeni, reprezentati prin vant, apa, variatii de temperatura au declansat procese de modelare prin eroziune diferentiala si in special prin gelifractie - repetarea fenomenelor de inghet-dezghet. Aceasta alterare a fost si este facilitata de caile de atac care sunt puse la dispozitia apei de catre planele de discontinuitate reprezentate prin seturile de fisuri. Dezvoltarea pe o inaltime mai mare a peretelui nord-estic se datoreaza diferentei compozitionale si prin urmare rezistentei la alterare, dintre andezitele de Gutai si rocile sedimentare ce se dezvolta in substratul depozitelor deluviale cu blocuri de andezite. In partea sud-vestica exista o continuitate din punct de vedere petrografic, atat Creasta cat si restul platoului fiind alcatuite din aceleasi andezite de Gutai. Singura diferenta macroscopica observata este orientarea fisurilor predominante, care la nivelul Crestei inclina catre nord-est, iar in imediata apropiere a acesteia fisurile predominante, cu orientarea 235gr/75gr, au directia paralela cu cele din Creasta, dar inclinarea catre sud-vest. Prin urmare punem pe seama acestei neomogenitati structurale modul diferit de alterare si dezvoltarea peretelui sud-vestic. In concluzie, din punct de vedere genetic, consideram ca, Creasta Cocosului reprezinta o intrudere ulterioara a unei aceleiasi lave care a generat si rocile similare constituind platoul, pe o suprafata de discontinuitate de limita intre formatiuni, generand un corp de tip dyke. Aparitia formei de relief pozitive s-a datorat eroziunii diferentiale avand ca suport diferentele compozitionale sau structurale dintre rocile constituind Creasta Cocosului si formatiunile inconjuratoare. |
