Inainte de a incepe studiul tehnicilor si instrumentelor actuale folosite in analiza tehnica, este necesar mai intai sa definim ce este analiza tehnica, sa discutam despre premisele filosofice pe care se bazeaza, sa trasam limite clare intre analiza tehnica si cea fundamentala si, in sfarsit, sa raspundem la cateva critici aduse frecvent abordarii tehnice.
Autorul crede cu tarie ca o apreciere deplina a abordarii tehnice trebuie sa inceapa printr-o intelegere clara a ceea ce analiza tehnica pretinde ca poate face si, poate chiar mai important, a filosofiei sau rationamentelor pe care se bazeaza aceste pretentii.
Mai intai, hai sa definim subiectul. Analiza tehnica este studiul actiunii pietei, in principal prin intermediul graficelor, cu scopul de a prognoza trendul pretului. Termenul "actiunea pietei" include doua surse principale de informatie puse la dispozitia tehnicianului - pretul si volumul. Termenul de "actiune a pretului", care este folosit deseori, pare prea limitat, deoarece majoritatea tehnicienilor includ si volumul ca parte integrala a analizei pietei.
Exista trei premise pe care se bazeaza abordarea tehnica:
Afirmatia "actiunea pietei sconteaza totul" formeaza ceea ce probabil este temelia analizei tehnice. Daca nu este inteleasa pe deplin si acceptata semnificatia acestei prime premise, nimic altceva din ceea ce urmeaza nu are vreun sens. Tehnicianul crede ca orice e posibil a afecta pretul - fundamental, politic, psihologic sau altfel - este de fapt reflectat in pretul acelei piete. De aici rezulta ca tot ceea ce este necesar este o analiza a actiunii pretului. Daca aceasta pretentie poate parea indrazneata, este greu de contrazis, daca cineva sta si considera adevaratul ei inteles.
Tot ceea ce tehnicianul pretinde este ca actiunea pretului ar trebui sa reflecte schimbari in cerere si oferta. Daca cererea depaseste oferta, preturile ar trebui sa creasca. Daca oferta depaseste cererea, preturile ar trebui sa scada. Aceasta actiune este baza tuturor prognozelor economice si fundamentale. Apoi, tehnicianul intoarce aceasta afirmatie pentru a ajunge la concluzia ca daca preturile cresc, pentru oricare ar fi el motivul, cererea trebuie sa depaseasca oferta si indicatorii fundamentali trebuie sa fi bullish. Daca preturile scad, indicatorii fundamentali trebuie sa fie bearish. Daca acest din urma comentariu despre indicatorii fundamentali poate parea surprinzator in cadrul unei discutii despre analiza tehnica, nu ar trebui sa fie. La urma urmei, tehnicianul studiaza in mod indirect indicatorii fundamentali. Majoritatea tehnicienilor ar fi de acord ca fortele cererii si ofertei, fundamentele economice ale pietei, sunt cele care determina piata sa se miste in sus sau in jos. Ele reflecta pur si simplu psihologia bullish sau bearish a pietei.
Ca o regula, chartistii nu isi bat capul cu motivele pentru care preturile scad sau cresc. Deseori, in faza timpurie a unui trend al pretului sau la punctele critice de intoarcere, nimeni nu pare a sti de ce se comporta piata intr-un anumit mod. In timp ce abordarea tehnica poate parea uneori prea simplista, logica din spatele acestei prime premise - piata sconteaza totul - devine cu atat mai atragatoare cu cat cineva capata mai multa experienta pe piata. Prin studiul graficelor pretului si cu ajutorul unei multimi de indicatori, chartistul de fapt lasa piata sa ii spuna in care parte este cel mai probabil sa se indrepte. El nu incearca neaparat sa pacaleasca sau sa ghiceasca piata. Toate ustensilele despre care o sa discutam mai tirziu sunt simpe tehnici folosite pentru a il ajuta pe chartist in procesul de studiere a actiunii pietei. El nu crede ca aflarea motivelor este necesara in cadrul procesului de prognoza.
Conceptul de trend este absolut esential pentru abordarea tehnica. Si aici, fara a accepta ca piata are trend, nu are rost a citi mai departe. Tot scopul construirii de grafice cu actiunea pretului este de a identifica trrenduri in momentele timpurii ale formarii cu scopul de a intra pe piata in directia acelor trenduri. De fapt, majoritatea tehnicilor folosite sunt de tipul "urmareste tredul", ceea ce inseamna ca intentia lor e de a identifica si de a urma trendurile existente. (vezi figura 1.1)
Figura 1.1. Exemplu de trend crescator. Analiza tehnica se bazeaza pe premisa ca piata are trend si ca acel trend tinde sa persiste.
Exista un corolar al premisei ca preturile se misca in trenduri - un trend este mai probabil sa continue decat sa se inverseze. Acest corolar este desigur o adaptare a primei legi a lui Newton. Un alt fel de a formula acest corolar este ca un trend in miscare va continua in aceeasi directie pana cand se inverseaza. Aceasta este inca una din pretentiile analizei tehnice care pare aproape circulara. Dar intreaga abordare a urmaririi trendului se face prin urmarirea unui trend existent pana cand arata semne de inversare.
Mare parte a analizei tehnice si a studiului actiunii pietei are de-a face cu studiul psihologiei umane. De exemplu, formatiunile grafice care au fost identificate si categorisite de-a lungul a peste 100 de ani, reflecta anumite modele care apar pe graficele de pret. Aceste modele ne dezvaluie psihologia bullish sau bearish a pietei. Daca acestea au functionat bine in trecut, se presupune ca vor continua sa lucreze bine in viitor. Ele se bazeaza pe studiul psihologiei umane, care tinde sa ramana neschimbata. Un alt mod de a formula aceasta ultima premisa - ca istoria se repeta - este: cheia intelegerii viitorului sta in studierea trecutului, sau ca viitorul este doar o repetare a trecutului.
In timp ce analiza tehnica se concentreaza pe studiul actiunii pietei, analiza fundamentala se concentreaza asupra fortelor economice ale cererii si ofertei care fac ca preturile sa creasca, scada, sau sa ramana la fel. Abordarea fundamentala examineaza toti factorii care au relevanta in modificarea pretului cu scopul de a determina valoarea intrinseca a acelei piete. Valoarea intrinseca este ceea ce indicatorii fundamentali arata ca ceva valoreaza, bazat pe legea cererii si ofertei. Daca acea valoarea intrinseca se afla sub pretul curent pe piata, atunci piata este supraevaluata si trebuie vandut. Daca pretul este mai mic decat valoarea intrinseca, atunci piata este subevaluata si trebuie cumparat.
Ambele aceste abordari ale prognozarii pietei incearca sa rezolve aceeasi problema, sa determine directia in care preturile este cel mai probabil sa se miste. Ele fac acest lucru din doua directii diferite. Fundamentalistul studiaza cauza miscarilor pietei, in timp ce tehnicianul studiaza efectul. Desigur, tehnicianul crede ca efectul este tot ceea ce trebuie sa cunoasca si ca motivele nu sunt necesare. Fundamentalistul trebuie sa stie intotdeauna de ce.
Majoritatea investitorilor se clasifica fie in tehnicieni, fie in fundamentalisti. In realitate, se petrece o suprapunere. Multi fundamentalisti au cunostinte despre bazele analizei graficelor. In acelasi timp, multi tehnicieni au auzit cel putin de indicatorii fundamentali. Problema e ca graficele si indicatorii fundamentali sunt de cele mai multe ori in conflict. De obicei, la inceputul miscarilor importante pe piata, indicatorii fundamentali nu explica/sustin ceea ce piata pare a face. In aceste perioade critice ale trendului cele doua abordari tind sa difere cel mai mult. De multe ori incep sa se sincronizeze la un anumit punct, dar de cele mai multe ori prea tarziu pentru ca investitorul sa mai actioneze.
O explicatie pentru aceste contradictii aparente este aceea ca pretul pietei tinde sa conduca indicatorii fundamentali cunoscuti. Altfel spus, pretul actioneaza ca un indicator conducator al celor fundamentali sau ca intelepciunea conventionala a momentului. In timp ce indicatorii fundamentali cunoscuti sunt deja scontati si sunt "in piata", preturile reactioneaza la indicatorii necunoscuti. Unele din cele mai dramatice piete bull sau bear in istorie au inceput printr-o schimbare imperceptibila sau inexistenta a indicatorilor fundamentali. In momentul in care aceste schimbari erau aflate, noul trend era deja de mult format.
Dupa un timp, tehnicianul capata incredere in abilitatea lui de a citi grafice. El invata sa se simta comfortabil in situatii in care in care miscarile pietei sunt in discordanta cu asa zisa intelepciune conventionala. Un tehnician incepe sa se simta bine in minoritate. El stie ca in cele din urma motivele pentru actiunea pietei vor deveni cunoscute de toata lumea. Este doar ca tehnicianul nu vrea sa astepte pentru aceasta confirmare suplimentara.
Prin acceptarea premiselor analizei tehnice, se poate intelege de ce tehnicienii cred ca abordarea lor e superioara decat cea a fundamentalistilor. Daca un investitor ar avea de ales doar una din cele doua abordari, alegerea nu ar putea fi decat cea tehnica. Deoarece, prin definitie, aceasta include si pe cea fundamentala. Daca indicatorii fundamentali se reflecta in pret, studiul acestora devine inutil. Citirea graficelor devine o scurtatura pentru analiza fundamentala. Inversa, pe de alta parte, nu este valabila. Analiza fundamentala nu include un studiu al actiunii pretului. Este posibil sa actionezi in piata tinand cont doar de analiza fundamentala. Este greu de crezut ca cineva poate actiona doar bazandu-se pe indicatorii fundamentali, fara a tine cont si de partea tehnica a pietei.
Unele intrebari apar imediat in orice discutie asupra abordarii tehnice. Una din aceste temeri este cea a profetiei de automultumirie. O alta e intrebarea daca preturile trecute pot sa fie utilizate cu adevarat pentru a prognoza viitoarea directie a pretului. Criticii spun de obicei ceva de genul: "Graficele ne spun unde a fost piata, dar nu ne pot spune unde se va duce." Pentru moment, vom lasa deoparte raspunsul evident ca graficele nu iti vor spune nimic daca nu stii cum sa le citesti. Teoria Mersului Aleator pune in discutie daca preturile formeaza trend de vreun fel si nu e de acord ca orice strategie de prognoza poate bate o simpla strategie de tipul "cumpara si pastreaza." Aceste intrebari merita un raspuns.
Intrebarea daca este sau nu o profetie de automultumire pare sa deranjeze pe majoritatea oamenilor, deoarece este ridicata atat de des. Desigur este o ingrijorare normala, dar de o mult mai mica importanta pe cat cred oamenii. Poate ca cea mai buna cale de abordare a acestei intrebari este de a cita dintr-un text care discuta unele din dezavantajele folosirii formatiunilor grafice:
Aceste doua critici se contrazic iar al doilea punct de fapt il anuleaza pe primul. Daca formatiunile grafice sunt "total subiective" si "doar in mintea celor care le observa", este greu de imaginat cum toata lumea poate observa acelasi lucru in acelasi timp, care este baza profetiei de automultumire. Criticii graficelor nu pot sa o faca in ambele feluri deodata. Nu pot, pe de o parte, sa critice graficele ca sunt atat de obiective si de evidente ca toata lumea va actiona in acelasi timp (prin urmare determinand formarea formatiunii grafice), si apoi sa le critice pentru ca sunt prea subiective.
Adevarul este ca graficele sunt foarte subiective. Citirea lor este o arta. (Poate ca un cuvant ca "indemanare" ar fi mai aproape de adevar.) Formatiunile grafice sunt rar atat de clare incat si cei mai experimentati chartisti sa fie mereu de acord cu interpretarea lor. Este mereu un element de incertitdine si neintelegere. Asa cum aceasta carte demonstreaza, exista mai multe abordari diferite asupra analizei tehnice care de cele mai multe ori se contrazic intre ele.
Chiar daca majoritatea tehnicienilor a fost de acord asupra previziunii pietei, nu este neaparat necesar sa intre toti in piata in acelasi timp si in acelasi fel. Unii vor incerca sa anticipeze semnalul dat de grafic si sa intre in piata devreme. Altii vor cumpara "desprinderea" dintr-o anumita formatiune. Iar altii vor astepta pentru retragerea de dupa desprindere inainte de a intreprinde ceva. Unii investitori sunt agresivi, altii sunt conservatori. Unii folosesc stopuri pentru a intra in piata, altii folosesc ordine la piata sau limita. Unii actioneaza pe termen lung, iar altii pe termen de o zi. De aici, posibilitatea ca toti tehnicienii sa actioneze in acelasi timp si in acelasi mod este de fapt foarte putin probabila.
Chiar daca profetia de automultumire ar fi un motiv de ingrijorare, ar fi "auto corectata" natural. Cu alte cuvinte, investitorii s-ar baza pe grafice pana cand actiunile lor concertate ar incepe sa afecteze sau sa distorsioneze piata. Odata ce ar observa ca acest lucru se intampla, ei nu ar mai folosi deloc graficele ori si-ar ajusta tacticile. De exemplu, ar putea incerca sa actioneze inaintea multimii sau sa astepte mai mult pentru o mai mare confirmare. Deci, chiar daca profetia de automultumire ar deveni o problema pe termen scurt, ar tinde sa se corecteze singura.
Trebuie tinut cont de faptul ca pietele bull sau bear apar si sunt mentinute atunci cand sunt justificate de legea cererii si a ofertei. Tehnicienii nu ar putea genera o miscare puternica a pietei doar prin simpla lor putere de cumparare sau vanzare. Daca ar fi asa, toti tehnicienii s-ar imbogati foarte rapid.
O alta intrebare pusa adesea se refera la validitatea folosirii preturilor din trecut pentru a prezice viitorul. Este surprinzator cat de des criticii abordarii tehnice aduc in discutie acest subiect, deoarece orice metoda cunoscuta de previziune, de la prezicerea vremii pana la analiza fundamentala, se bazeaza in totalitate pe datele trecute. Cu ce alt tip de date se poate lucra?
Statistica face distinctie intre statistica desriptiva si statistica inductiva. Statisitica desriptiva se refera la reprezentarea grafica a datelor, la fel ca reprezentarea pretului pe un grafic standard de tip bara. Statistica inductiva se refera la generalizari, predictii sau extrapolari care reies din acele date. Prin urmare, graficul pretului insusi face parte din descriptiv, in timp ce analiza pe care tehnicienii o fac asupra acelui pret intra in domeniul inductivului.
Asa cum un text de statistica zice, "Primul pas in previziunea de afaceri sau cea economica consta, prin urmare, in strangerea de observatii din trecut." Analiza graficelor este doar o alta forma de analiza a seriilor de timp, bazata pe studiul trecutului, ceea ce e exact ceea ce se face in toate formele de analiza a seriilor de timp. Singurul tip de date pe care oricine trebuie sa se bazeze este datele trecute. Noi putem doar sa estimam viitorul prin proiectarea experientelor trecute in acel viitor.
Prin urmare se pare ca folosirea preturilor din trecut pentru a prezice viitorul in analiza tehnica se bazeaza pe concepte valabile de statistica. Daca oricine ar vrea sa puna intrebari serioase cu privire la acest aspect al previziunii tehnice, ar trebui sa puna intrebari si cu privire la validitatea oricarui tip de previziune bazat pe date istorice, unde am putea include toate analizele economice si fundamentale.