DIURPANEUS, supranumit si ...Decebal Motto: "Din Zei de-am fi scoboratori, C-o moarte tot suntem datori; Totuna e dac-ai murit Flacau ori mos ingarbovit, Dar nu-i totuna Leu sa mori, Ori Caine-nlantuit". (George COSBUC: "Decebal catre popor") In perioada secolului I A.D. spatiul Carpato-Dunarean-Pontic ne apare ca o mare zona de hartuire a populatiei autohtone tracice, care este continu pradata, furata, impinsa, lovita, izbita si jefuita de popoarele noi sosite care reusesc sa se aseze si ...sa-si creeze propria "istorie" si "cultura", furand-o de la noi. Grecii sositi in 3 valuri din zona Estica a Marii Caspice (1900-1400 B.C.) s-au asezat linistiti si sunt si ei acum cuceriti de... Romani... si vor sta sub jugul acestora 500 de ani mai mult ca noi, dacii,...dar "minune", ei nu-si vor "schimba" limba, ci, numai noi tracii, si nu in 500 de ani, ci in 100 si ceva... sa fie aceasta adevarata ori adevarat sa fie ca, limba tracilor a fost asa zisa "latina barbara" dupa cum ne spunea Ovidiu Densuseanu, si, in felul asta, ei, tracii, nu au mai trebuit sa invete "o noua limba", si s-o uite pe a lor ? In aceasta perioada, in vara anului 87 AD, imparatul roman Domnitian, trimite sub comanda lui Cornelius Fuscus trupe romane sa ocupe Dacia de la nordul Dunarii. Acesta trece pe un pod de vase Dunarea, la Tapae (Portile de Fier ale Transilvaniei) dar sunt atacati de daci, prin surprindere, si invinsi. Legiunea romana a V-a Alaude este complet nimicita iar generalul ei Cornelius Fuscus, ucis in lupta. Dar cine a fost conducatorul armatei dacice?... Numele Lui, numele dacului invingator, a fost consemnat numai de Tacitus (din opera caruia se va inspira Orasius in secolul V A.D. si Iordanus sec. VI A.D.)... numele LUI era... DI-URAPNEUS "Cel Orfan", un tarabostes din Sud-Vestul Daciei, care a fost apoi divinizat, ca un semizeu, de populatia dacica, supranumandu-l DE-CEBALUS, "Neam de Cal" ori Pe Cal, Cavaler, ori "I NOROGUL" (Ducipalul) si caruia, regele dac de atunci, DURAS, printr-un gest nobil si inteligent, ii va ceda tronul. Pe vasul funerar decoperit la Gradistea de Munte - Sarmidegetusa - apar doua stampile cu inscriptia: "DE CE BALUS PERS CORILO" in oglinda. ce se poate traduce "Decebalus a platit inaltarea la cer"... iar daca il citim in oglinda "Oliroc Srep Sula Beced": Viteazul Cal s-a sinucis. Dar inscriptia se mai poate citi si: "DE CEBALUS PERSCO RILO": "De neamul calui va pieri dusmanul". Se pare ca acest blestem a circulat printre Daci pina la disparitia imperiului Roman. Gotii care se credeau urmasii Getilor au avut un rege cu nume predestinat, ALARIC, Inorogul, nascut in ... Dacia, care, purta in sufletul lui acest blestem astfel ca la inceputul secolului V A.D., vizigotii, condusi de Inorog au parasit Hemus - Peninsula Balcanica si au patruns im Italia. Alaric cucereste Roma la 24 August 410 A.D., distrugind-o pina in temeli, trecind-o prin foc si sabie... Sa se fi indeplinit astfel blestemul lui De-Cebalus ?!? Dacii s-au luptat sub stindardul Lupului, stindard traditional al traciilor: capul de lup cu corpul de dragon; si se luptau... Romanii, a caror capitala Roma a fost intemeiata "sub semnul Lupului"...si dupa vechile legende, de un trac, de un troian, Eneas, care i-a dus pe troieni in valea Padului-valea celor sapte coline-scapandu-i de ahei. Si daca Eneas i-a adus pe troieni... cine stie? Dar numele de Roma inca nu-si are rezolvate originea, provenienta. Anul infiintarii Romei nu este sigur. Nici numele ei nu este de la Romulus, cum afirma legenda pastrata de la istoricul Titus Livius: "CONDITA URBES, CONDITORIS NOMINE APPELLATA" - ci de la situatia orasului, asezat langa o apa, "RAU" sau "RUMON" (cuvant trac ori etrusc echivalent pentru rau. Romulus nu a putut fi intemeietorul ei, ci doar fiu al orasului de pe "RAU" sau "RUMON", fiul Romei. Intreaga legenda cu Romulus, pare a fi fost imprumutata de Titus Livius, mai degraba, din vechile legende ale poporului pelasgic (tracic), din care si ei se trageau. Asa ca, ei, dacii si romanii, vorbeau aceeasi limba si daca vrem sa lasam la o parte anilor... nu este o ironie a istoriei ca , azi, ei ROMANII se numesc italieni, iar noi tracii-pelasgi, ROMANI? Dar sa revenim la viteazul DIURAPNEUS - DECEBAL: ca rege, reface unitatea statala a Daciei, intareste armata si stabileste legaturi de alianta cu popoarele vecine formand noua Confederatie Dacica, Dacia incadrandu-se intre granitele naturale precizate ulterior de Ptolomeu, din Carpati si pana la Nistru (Tyros) si de acolo la Dunare. Neamurile getice imprastiate in rasaritul Moldovei pana dincolo de Bug, iazygii si roxalanii, se vor alatura si ei confederatiei opusa Romei. Din timpul lui Decebal dateaza constructiile grandioase de la Sarmisegetuza, incinta sacra, discul solar de andezit, sanctuarele patrulatere cat si atelierele metalurgice de la Gradistea Muscelului. In acelasi timp la Roma Domitianus nemultumeste pe contemporanii sai prin "politica de grandoare" ce o duce: secatuirea finantelor, propagarea despotismului, reprimarea crunta a crestinismului. La 18 septembrie 96 A.D. Domitianus este asasinat de un libert iar in ziua urmatoare armata si conspiratorii il vor proclama imparat pe batranul senator MARCUS COCCEIUS NERVA, care il va adopta ca fiu si asociat pe MARCUS ULPIUS TRAIANUS la 29 octombrie 97 A.D. Traian, dupa invingerea Germanilor, suparat pe "dispretul pe care-l aveau dacii fata de romani" (Pliniu cel Tanar), hotaraste marirea efectivelor militare din Moesia inferioara, edifica castrul de la Barbos - Galati, consolideaza fortificatiile din orasele pontice pana la Tyros (Nistru), dispune terminarea soselei de la malul sudic al Dunarii la Cazane (inscriptia Tabula Traiana confirma aceasta). Dar adevarata cauza a reizbucnirii razboiului cu Dacia o constituie aurul pe care Dacia il stapanea, reprezentand pentru Roma un "EL DORADO", o "CALIFORNIE" a antichitatii. Traian adauga celor noua legiuni de la Dunarea mijlocie si inferioara, inca alte patru, aduse din provinciile germane si alte doua create special cu prilejul primului razboi dacic. La 25 martie 101 mparatul Traian paraseste Roma asezandu-se in fruntea a 150000 de soldati, ca sa cucereasca... ce?... o tara de analfabeti, fara limba si cultura?... o tara cu foarte putina populatie (cum le place ungurilor sa spuna de noi). Daca eram asa de putini de ce ii trebuiau lui Traian 150000 de soldati?!... Daca eram asa de saraci de ce veneau la noi?!... In vara anului 101 legiunile romane conduse de Traian debarca la Lederata (Rama) si se indreapta spre Acidava (Varadita). Decebal ii lasa sa patrunda pana in Banat, concentrandu-si oastea in zona de la Tapae - Bucova, unde Traian obtine o modesta victorie. Totusi aceasta victorie deschide romanilor drumul spre Tara Hategului situata in apropierea nucleului dacic Muntii Surianu. Datorita diversiunii facuta de Decebal, care se aliaza cu burii, bastornii si roxalanii trecand Dunarea si atacand asezarile romane acum asezate intre Dunare si Pontul Euxin (Constanta), Traian este silit sa-si retraga o parte din legiunile din Dacia, pentru a-i respinge pe daci si pe aliatii lor din sudul Dobrogei, unde mai tarziu, in 109, va ridica Monumentul de la Adamclisi si Tropaeum Traiani. In primavara anului 102 Traian preia ofensiva, strabate Muntenia prin pasul Bran, invingandu-l pe Decebal. In urma pacii incheiate, Decebal pierde Banatul, Tara Hategului, Oltenia, Sudul Munteniei si al Moldovei. In decembrie 102, la Roma, Traian primeste numele de DACICUS (invingator al dacilor). Traian intareste linia Dunarii cu efective militare. Intre 103-105, cu ajutorul lui Apollodor din Damasc (Siria), construieste podul de piatra de peste Dunare la Drobeta-Turnu Severin. Apollodor din Damasc era cel mai vestit arhitect al timpului sau; lui i s-a incredintat mai tarziu si constructia Columnei lui Traian. A scris si o carte despre constructia podului, care insa s-a pierdut; cuprinsul ei pare sa-l fi cunoscut DIO CASSIUS, care da in istoria sa o descriere amanuntita si exacta a podului. Marile constructii de poduri au intotdeauna ceva simbolic, aproape eroic, semnificand tot atatea marturii curajoase despre perpetua silinta umana de a inlatura piedicile pe care natura le asterne adeseori in calea noastra; menirea lor este inlesnirea legaturilor de comunicatie sigure intre un tarm si altul... dar in cazul podului lui Apollodor, acesta a insemnat inlesnirea jefuirii tarii noastre, a subjugarii si sclavismului poporului dac, al cotropirii in proportie de 14% a teritoriului Daciei, cum inca mai spun unii dintre "istoricii nostrii "in scop" civilizator"! Si daca inrobirea, injosirea, jefuirea o numesc dansii proces civilizator, de ce sa nu le spunem si rusilor tot... "civilizatori" pentru ca si ei ne-au "civilizat" mai bine de 50 de ani, de am ramas saraci dupa atata "civilizatie"... ori "bunului prieten Hitler" si germanilor sai care vazand ca nu vrem sa intram in razboi alaturi de ei ne-au "civilizat" impartind cu generozitate trupul tarii: Transilvania la unguri, Bucovina la rusi, Cadrilaterul la bulgari, Romania devenind astfel pentru un timp "prietena" civilizatorilor" sai... si astazi mai bombanesc unii ca am intors armele impotriva lor, atunci in 1944! Al doilea razboi a lui Traian impotriva lui Decebal, incepe in vara anului 105, cand Traian soseste la Drobeta -Turnu Severin. Deschidem o mica paranteza, reamintind ca intre timp a avut loc o tentativa de asasinat impotriva lui Traian care insa a esuat. Ar fi schimbat oare reusita atentatului, soarta noastra de azi ?... Am fi aratat diferit ?... Am fi vorbit o alta limba?... Iata intrebari ce raman fara raspuns. Sa revenim deci la armatele romane, care doritoare nu de faima ci de aurul si averile dacilor, inainteaza in trei coloane: - prima coloana inainteaza pe Valea Cernei (prin locurile unde legendele tracice povesteau ca venea tocmai din Nordul Egiptului, sa moara pasarea PHOENIX; ea tinea in cioc cel mai vechi insemn pelasgic, iar in gheare "oul", din cenusa caruia, undeva in muntii Cernei, pasarea PHOENIX renastea). Asadar prima coloana romana inainteaza prin Valea Cernei, Tara Hategului, ajunge la cetatile Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, pe care le distruge. - a doua coloana, urca pe Valea Jiului, Castrul de la Bumbesti, patrunzand in Masivul Surianul pe la Banita. - a treia coloana, condusa de Traian, se deplaseaza de la Drobeta la Sucidava si Romula, strabate Valea Oltului pana la Castra Traiana (Simbotin - Valcea) ajunge la Tilisca, apoi la Capalna. Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioara, trec pe la Bran, Bratocea, Oituz. Batalia pentru Sarmisegetuza Regia se da la inceputul verii anului 106 A.D., cu participarea legiunilor a II a ADRIUTIX, a IV a FLAVIA FELIX si a unui detasament (vexillatio) din Legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul atac, dar sunt distruse conductele de apa care aprovizionau capitala Daciei. Cetatea este incendiata, sunt retezati toti stalpii sanctuarelor in incinta sacra, se distruge intreaga fortificatie. Razboiul, insa, continua. Prin tradarea lui Bacilis (confident al regelui dac), romanii gasesc in albia raului SARGESIA, tezaurul lui Decebal (evaluat de JEROME CARCOPINO la 165500 kg. de aur si 331000 kg. de argint). Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc la POROLISSUM (MOIGRAD). Era adanc inradacinat in firea tracilor obiceiul de a nu se teme de moarte. De aceea se spunea despre ei ca plecau la lupta mai veseli decat in oricare alta calatorie. In retragerea spre munti, Decebal este urmarit de cavaleria romana condusa de decurionul Tiberius Claudius Maximus. Religia dacica a lui Zalmoxes admitea sinuciderea ca o ultima usurare pentru cei prea greu loviti de nenorocire, ba chiar o inalta si prea mareste cu fagaduinte supra naturale. Dacii care au ascultat ultima cuvantare a lui Decebal, se imprastie si se sinucid. Numai nesupusul rege,mai mare decat zeul sau, nu-si cauta uitarea in moarte, ci incearca sa se sustraga dinaintea romanilor, in speranta mareata ca va mai putea gasi inca, in strafundurile muntilor sau in codrii neumblati, mijlocul de a pregati reanceperea luptei si razbunarea. Dar cavaleria romana il urmareste fara ragaz, este gata sa puna mana pe el si atunci marele Decebal isi implineste destinul punandu-si capat zilelor. Scena mareata a mortii sale poate fi regasita pe Columna lui Traian. Am fost zdrobiti, invinsi dar... nu NIMICITI ! Ne putem mandri cu Decebal! Dar cu Traian ?... Ce a avut el comun cu noi ?!... Vom vedea! RESEDINTA LUI DECEBAL Motto: "Oricine tanjeste dupa un STAPAN, SERVITOR se va numi" Istoria lumii pare uneori extrem de ciudata si controversata. In jurul anului 1574 un calugar spaniol numit Alphonso CIACCONE prezinta in premiera basorelieful sculptat pe Columna lui Traian in Roma a lui Apolodor din Damasc, care infatisa scene din cele 2 campanii militare in cucerirea Daciei ale sus-numitului imparat (101-102 A.D. urmata de 105-106 A.D). Arata, intr-adevar, ciudat ca, exact ei, Romanii, nu au lasat nici o marturie scrisa despre Columna de Piatra, o adevarata piatra de hotar a culturii antice, chiar ei, care obisnuiau sa scrie o gramada despre orice, oriunde. Si va fi acelasi spaniol care va fi primul sa stabileasca faptul ca toate basoreliefurile Columnei se refera la aceste doua dramatice razboaie dintre Roma Imperiala si stramosii poporului Roman (citand din lucrarea istoricului Radu Florescu, pagina 11). Si acum urmeaza descrierea exacta a parintelui Ciaccone a primei scene din Columna lui Traian, cu mentiunea ca acest calugar era bine pus la punct cu aspectele majore ale realitatii italiene ale sec. XVI. (dupa prof. Dr. N. Copoiu in lucrarea "Palatul lui Decebal"): "Resedinta lui Decebal era un palat magnific, decorat cu columne si portrete, probabil situat pe tarmul nordic al Dunarii, pe care imparatul Traian il va ocupa ulterior, dand ordine sa se pastreze toata mobila regala. Momentul culminant este in timpul "Tratatului de Pace" temporar incheiat in 102 A.D. intre Traian si Decebal. De-a lungul esplanadelor de sus ale palatului se putea vedea o presupusa statuie a insusi regelui Decebal, sculptura putand reprezenta in acelasi timp unul din marii saI predecesori, imbracat in costumul national dacic. Poarta principala a palatului se vede ca era indreptata spre Dunare. Frontul ei infatisa trei tineri complet dezbracati, fiecare tinand cate o torta. Cel din mijloc avea aratatorul si bratul drept ridicate, carand torta cu mana stanga, aratand doua crucifixuri in mana dreapta. Aceste ultime doua sculpturi pot fi considerate ca imgini a asa-numitului "LARS", adica ACELE DIVINITATI CARE INDICAU IN CADRUL VECHII MITOLOGII DACICE CINE AVEA GRIJA DE CASA SI CINE O PAZEA. Aparent, nimic inauntrul unei case nu putea fi ascuns de acesti mici "Zei de casa" deoarece se credea ca ei detin elementele foc si lumina, fiind extrem de credinciosi locatarilor casei lor. Ultima caracteristica era artistic exprimata prin degetul ridicat "LARS". Aceasta total noua descriere contravine, binenteles, cu cea ce am fost invatati decenii de-a randul in scolile comuniste Multi dintre noi au crezut mereu ca vechii daci ar fi fost un fel de salbatici si tarani primitivi, locuind in bordeie sub pamant, in timp ce aveau mari si numeroase mine de aur imprejur; si care, asa cum sustin, au trebuit sa astepte venirea "romanilor civilizatori" condusi de "stramosul nostru" Traian insusi, pentru a putea ajunge la "societatile de elita" ale lumii antice. "Civilizatorii" au fost in realitate trupe mercenare romane care pe durata chiar a primului an de sedere pe bucatile de teritoriu cucerite, aveau sa devina "faimoase" nu numai pentru ca au furat tezaurul regelui Decebal (dupa ce l-au fortat pe viteazul rege sa se sinucida) dar si prin ulterioara lor considerare de catre un val de istorici iresponsabili ca fiind promotori ai progresului social El, imparatul Traian, avea sa ia credit postum pentru "civilizarea" noastra intr-un mod similar in care, secole mai tarziu, au aplicat-o conducatorii fanarioti straini (N.A. "Fanarul" era un cartier al Istambulului din Epoca Mijlocie, renumit pe timpul expansiunii Imperiului Otoman datorita "rezidentilor", marea majoritate de origine greaca) si care stangeau bani pentru a-i oferi sultanului in "schimbul" coroanei vreunui stat vasal; odata alesi regi ei foloseau inrobirea tarii respective cat mai mult posibil trimitand totodata anual inapoi sultanului sume uriase de bani, de obicei pana cand altcineva era numit succesor, iar fanariotul in dizgratie era "inlocuit" si sugrumat de trimisii oficiali otomani; Hohenzollernii (printre altii Regele Carol al II lea), fascisti sau rusii Fiecare dintre acestia si-au dat osteneala sa ne "civilizeze" mai bine decat predecesorii lor, nelasand in urma regrete sau pareri de rau, ci numai saracie si suferinta nefericitei populatii autohtone romane. De ce oare "istoricii" nostrii nu inteleg ca, "CINE TANJESTE DUPA UN STAPAN, SERVITOR SE VA NUMI?" Sa fi devenit acesti asa numiti "creatori de istorie" totalmente impotriva in a vedea frumoasa si totodata profunda interpretare de mai sus a primelor scene ale Columnei lui Traian? Bineanteles, foarte posibil ca ipotezele calugarului spaniol sa se dovedeasca gresite dar totusi, pentru a inlatura orice presupunere gresita, se cere intai incercat sa se faca cunoscuta, ca apoi, efectiv sa se dovedeasca ca este eronata. Respectiva imagine despre Columna lui Traian de care vorbim este inregistrata la numarul 231 in albumul lui Ciaccone, in timp ce apare la 357 conform elaboratei analize a basoreliefului facuta de cuplul de istorici Florescu-Miclea. Acesti doi domni, reputati profesionisti, se tin tare in a considera ca scena descrie prima campanie a imparatului Traian, imbarcarea la portul Ancora in drumul sau catre Dacia, alaturi de el fiind sora sa Maria si sotia Plotina (aceeasi reprezentare este mult mai probabila in acceptiunea noastra - statuile goale ale celor trei "LARS", zeitati domestice dacice ale casei, despre care vorbeam la inceputul acestei sectiuni). Au existat mai multe ipoteze privind semnificatia scenelor Columnei si multe altele vor apare in viitor, dar un singur lucru poarta semnificatia sa eterna de piatra: inauntrul granitelor unei SUPER-BOGATE tari, in mod special prin terenurile aurifere, pare foarte plauzibil ca conducatorii locali cei mai de seama sa se fi bucurat de viata si PALATE capabile sa-i faca invidiosi chiar si pe "civilizatii" regi si imparati ai Europei de mai tarziu! Material preluat din cartea d-lui dr N. Savescu "Noi nu suntem urmasii Romei." |
