PSALMI IN DOI
Inainte de a incepe poemul am sters tiptil crucea de praf si am intors-o pe dos
Si nu vada Rastignitul cum ma zbat, urlu s i plang la tarmul lemnului maiestuos
Dar El imi cunoaste lucrarea de visatoriu si incearca sa se miste de acolo din cuie
Pe limba imi picura tandru o lacrima de-a Lui care nu e nici dulce, nici sarata dar e mult
amaruie
Asa cum sta tintuit incearca zadarnic si revina pe partea din fata a lemnului sfant
Rama care ii urca piciorul insangerat ii este egala piciorului (sau poate egala Lui) in iubire
si cant
Cu gura inclestata scot cuiele pina la unul din carnea sfintita si din lemnul scobit
Dar El nu aluneca de pe cruce in jos si cu spatele de ea se lasa lipit
Privit din balarii pare o bucata imensa de argila galbuie
Modelati uman si batuti in cuie
Cad adinc in genunchi si ma rog indelung sa se coboare agale
Scutur crucea cu patima ca pe un migdal din care sa cada gramezi de migdale
Si cand vantul de seara usor o izbeste
Ca un spic se indoaie in vazduh, freamiti tainic si fosneste
Abia mai apoi am vazut (pini atunci fusesem orb ?) ca din lemn au crescut lungi ramurele
Care imi biciuiau pieptul si fata impiedecandu-ma sa-L deslusesc printre multimi de surcele
De teama mi-am indreptat razele spre pamantul malos, printre resturi de maracini
Am fost intaiul barbat care a stiut ca acea cruce avea adanci radacini
Si pentru ca am spalat-o atent pana la os am facut-o dumnezeiesc de curata
Drept multumire am fost hranit in pritaneu cu bucate alese din regiunea irigata
Spre zori - la terminarea cantarii am intors-o cu fata spre cer - de data aceasta mai greu
Deoarece pe partea opusa eram rastignit in cuie imense chiar eu
Intr-un mod aparte si intr-un mediu ostil patimeam fiecare
Pe o aceeasi cruce, calcai in calcai si spinare in spinare
Un timp i-am simtit pe umeri transpiratia placuta, fiorul aparte, suspinul atroce nevinovat
Dupa care am ramas singur-El tot singur spre nouri s-a inaltat
Sub privirile emotionate ale unui popor impietrit si ale purei Marii
Am fost fericit sa mor intr-o asemenea zi
Cu unghiile de la maini si picioarein lemnul dorit am scobit si sapat
In pantecele lui labirintice m-am lasat cu pofta adanc ingropat
Printre primordii,disperari,abisuri de-o zi si de-o noapte vedenii
L-am sarutat in clipa aceea unica dintre doua milenii.