Pentru a simti reala povara a mortii asezati-mi pe mormant mari pietre, aripi groase,
bulgari imensi de pamant,
Movila aceasta ratata sa se lase cotrobaita de la virf spre baza de ploaie, furtuni si vant,
Acum pe palma mi se taraste un vierme parsiv si palma intreaga ma doare
Modelez fara graba nisipul din urna si piatra din prastie cu unghiile de la maini si picioare,
Din fulgii de cenusa ramasi dupa despletirea flacarilor aurii imi reconstitui chipul frumos
Il aizuiesc cu cutitul de pe efigia thanatica ca si cum as separa carnea de os,
Impreunare epidermica nascatoare de pofte in partea cea mai intunecata din unghi
Fiorii cei dulci ca ispita ma trec cand imi amintesc cum te-am sarutat viclean pe genunchi,
Aceiasi genunchi pe care tu cazi copilandra in timpul rugaciunilor de seara, ademenita usor
De psalmi, ingeri, versete, in gridina cu sarpe, barbat, femeie si mar dulcisor,
Matur ma descompun cu propria-mi mana si descompunerea se intampla agale
Eu, taietorul adanc in sararia dulce a lacrimilor tale,
Vesnicia silnica pe viata e muritoare, apriga, amara, surda si grea
Au nu stii tu oare ca timpul lucreaza si se invecheste in favoarea ta ?