MILA SELECTONATA CU GRIJA

Zorii m-au prins in timp ce calaream vaca urita si rara
Pe retina sordida a ochiului interior ce vede aievea inspre afara
Cenusa imprastiata de viforul tainic in cele patru zari ale odaii de bloc /
Indica miazanoaptele facerii din apa, pamint, aer si foc
Ordonate pe scut partile esentiale ale maruntaielor zic
,,Lucyan Postumul sorteaza pietricele pentru disperari ce dau in spic"
Eu ascult si presimt ale sanului ei bogitii naturale aflate in plina splendoare
Placerea perversa a soaptei de a se visa tipat dintr-o ampla eroare
Cind gregor a scos capul din putregaiuri a grait: ,din comun a sosit timpul sa ies
Sa dau stralucire metalului rar, mila cu griji sa selectionez"
Abia atunci marmura a miscat (a devenit marmoreana) in monumentul cel viu
Sunt primul exemplar dintr-o rasa stinsa din cauza poesiei la care scriu
Linga floarea de lotus s-a lasat ea insamantata cu bruma mea de nebunie
Impreunata cu parti ale materiei reci dintr-o fenicie atinsa cu varf otravit de sageata aurie
Intre nimb si coroana de spini o viata de poet marturisita de guri nevolnice si spurcate
Frumosul obiect dispus sa se nege, sa se urasca pana la imolatie in fata multimilor refulate
Silueta lui innegreste peisajul din mine, il corecteaza cu harnicie de proletariat apus
Viespea isi leapada harul pe mana care a scris (cea care egoista cuvinte a sedus)
Doar vantul de vest va fi acela care imi va purta cenusa si nu o va rataci in alte trei zari
Acum imi adie usor trupul, se obisnuieste cu el pana in pustele si stepele din neuitatele
departari
Aceasta pentru ca oglinda in care ea s-a privit cu sfiala nu se mai lasa aburita
In ea se amagesc acum muritorii de rand si cad nestiutori intr-o rafinata ispita
,,De azi a inceput frumoasa mea imbatrinire" i-am spus in toamna aceea tirzie
(varsoviana aproape de tot)
Ea a schitat un gest de aparare, s-a ascuns dupa salciile orasului si a suras cumplit de fanariot.