LUCIAN SCURTU  -  PAGINA DE POEZIE ORADEANA

Doar pe pamanturile Republicii mele am ingrasat caprele, am ingrijit morile, am cultivat
granele
si m-am inaltat ca barbat
Doar aici poemul matur a devenit obiect textual la care am robit si am plans repetat
Nobil vlastar inmugurit cu siretenie dintr-o cenusa curata, in timpul unor vorbiri peripatetice
Printre reliefuri placute la trup si la ochi, munti, ape, campii ori podisuri atletice
Victorios visam pe tarmurile unei mari agitate - eram de fapt pe tarmarile unei lacrimi de-a ei
Deprindere de aparare constienta in fata fenomenelor petrecute sub domniile unor alt fel de zei
Iobageam ingereste la bolovanul de sare al spaimei, cel renascut din freamat, boala si rana
Il lingeam pana la idiotenie sa pot intelege esenta umana
De vina era setea mea netrebnica fata de lucrurile care incepeau sa dea in pirg, sa se coaca duios
La cea mai mica atingere ele vuiau de la piele piana la domnescul os
Pribegeam printre ele strabatut de un amplu si tainic fior
Mecanizat cu fineie artistica prin tarare, prin mers si prin zbor
Inaintam cu prea putina materie vie ramasa in urma mea
Mai tulbure, mai ignoranta, mai grea
Intre desavarsire si forma, ispita se lafaia in blana autorului, nevinovata
Bucuroasa ca un lepros cu o chinezarie in palma-i crapata
Imi analizam cu atentie umbra, unicul fenomen natural cauzat de mine (sunt in acelasi timp
si Tata si Fiu)
Stiu ca nu voi lovi niciodata cu mana cu care scriu
In emotie si voluptate am ascultat valul din lacrima ei cea lipsita de vina
Si atunci am strigat : ,iubito, sanul tau adie atit de frumos a rasina!".