Uneori stelele sunt atat de grele (imensi bolovani rosii) incat
trag usor cerul in jos
Il ating cu varful fularului si stiu daca e mai albastru, mai
inchis sau numai noros,
Carnea frageda i-o adulmec cu mirosul tare al unei ambitioase
taratoare
Cu ascutisul compasului, cu coltul triunghiului o sfasii in munci
si zile viitoare,
Alteori el se lasa cu toata greutatea pe pamantul cel reavan ca o
papadie ori ca o boare de ger
Incat pot trece cu usurinta prin el si caut nemarginirea si
splendoarea unui alt fel de cer,
La care atunci cand ma rog misterul ii dezvaluie amplu goliciunea
de un rosu aprins
Sub un vazduh minunat in care numai arareori te mai simti singur,
staiin sau invins,
Ca pe o niparca vioaie il cuprind intre degete si.dau cu el de
pamant
Pana renaste maiestuos intre abulie, imaginatie, nebunie sau gand,
La lovirea de cerul sub care am iubit si am plans, genunchii
sangereaza repetat
Acela care in palma ta cititorule stele gravide multe a vomitat,
Umflate de o lumina curata le-am reasezat geometric in noul
spatiu dorit
Pe cerul care tocmai a rasarit.
POEZIILE SUNT EXTRASE DIN VOLUMUL "Avatariile Faraonului Gregor Samsa"