LUCIAN
SCURTU - PAGINA DE POEZIE
ORADEANA
PRIN NOILE ARGILE VOI SEMANA EU
Biciuirea tarmului care poarta ornat arma calda a sanului ei de fecioara
A inceput primavara cand trezirea naturii in sarbatoare revarsa pe camp tropait,
melodios de mioara,
Suav, marea s-a tulburat, a devenit neagra de manie - un rau al micului paradis
Motiv pentru care pontica, euxina, barbara si neagra i s-a mai zis
Cu varful pantofului caut si limpezesc cele multe ape sarate
Si le indulcesc cu mari cuburi de zahar, in valuri de noi cu greu aruncate,
Zadarnic ii spun. ,astampara-ti furia, agitata poti fi, dar nu ai statatoare!"
Ea urla mai tare si peste munti, dealuri, podisuri, campii se vrea lin
curgatoare
Acum tarmul e o ruina sub maracini,alge, barne, namoluri, ierburi, urzici
Ca de niste sine de cale ferata ma impiedic de urma adinca si rosietica de bici
Doar schiorul si-a aprins schiul la varfuri pentru a incalzi partea lui de
bestiar
Pentru o ultima si inselatoare iluminare de far
Centimetru cu centimetru de viclenia unui alt tarm ma las purtat
Pentru ca apa din marea descrisa mai sus de mult s-a uscat,
Arar, spre joasele ei zari intunecate, umile
Se abat batrani albatrosi insetati, cu aripile fosnitoare, textile,
Pe locurfle acelea se ara cu mari pluguri aurite, se trudeste din greu
Stiut fiind ca prin noile argile voi semana si voi canta doar eu.
POEZIILE SUNT EXTRASE DIN VOLUMUL "Avatariile Faraonului Gregor Samsa"
Lucyan Marturusitorul