Scurtă istorie a ziarului „Curierul
Ortodox” de la apariţia lui
până în zilele noastre.
Astăzi societatea aşteaptă o prezenţă mai
vie a Bisericii,
o prezenţă cam de tip "sectar". Sectarul merge din casă
în casă şi se interesează direct de credinţa omului, de
nevoile lui directe. Deşi trecem printr-o criiza economica, este de datoria
noastră să amplificăm munca de iluminare religioasă a
creştinilor ortodocşi. O problemă fundamentală rămâne
nevoia conştientizării credincioşilor
pentru
o participare eficientă, reală, responsabilă la Sf. Liturghie, la
viaţa bisericească. Pentru rezolvarea acestei probleme poate servi, în
mare măsură, presa bisericească. Desigur, Biserica are de rezolvat multe
chestiuni, dar pe primul plan, credem că ar trebui plasat
învăţământul religios care ar putea fi realizat nu
atât prin şcolile teologice, c&acirrc;t prin mijloacele de informare
în masă. Astfel că existenţa periodicelor
bisericeşti nu mai este un moft al cuiva, ci o necesitate stringentă.
De aceea presupunem că apariţia ziarului „Curierul Ortodox” ca
organ de presă a Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost un lucru
firesc.
Istoria, nu atât de lungă a ziarului Curierul Ortodox” ar putea
fi împărţită în trei
etape: prima cuprinde anii 1995-1996, cea de a doua ţine de anii 1997-1999 şi cea de a treia etapă
începe din a. 2000 şi continuă până în
prezent.
În continuare vom prezenta succint aceste etape pe fiecare în
parte şi vom începe cu prima etapă pe care am numito
convenţional „etapa devenirii”.
Necesitatea unei publicaţii bisericeşti apăruse demult. Cu prilejul vizitei ÎPS
în primăvara anului 1995 la biserica &qquot;Sf. Dumitru" din
Chişinău, s-a discutat şi problema editării unui ziar ortodox în
Moldova, căci noi probabil eram ultimiii din fosta URSS unde încă nu apăruse un
periodic bisericesc. Peste câteva
zile au fost
invitaţi la Mitropolie,
părintele Pavel Borşevschi, dl Vasile Ciobani (încă nu era
preot) şi dl Nicolae Fuştei. Tot atuncii au fost emise şi decretele cu
privire la numirea lui Nicolae Fuştei în calitate de redactor-şef, iar a viitorului părinte Vasile Ciobanu
în calitate de secretar responsabil.
La 2 iunie 1995 între Mitropolia Chişinăului şi a
Moldovei, - în persoana Mitropolitului Vladimir şi biserica
Sfântul Dumitru” - în
persoana protoiereului-paroh Pavel Borşevschi, este încheiat un
Contract de constituire a publicaţiei „Curierul Ortodox” S.R.L. Iar la 9
iunie 1995, este înregistrat la Camera Înregistrării de Stat
pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Statutul
publicaţiei periodice „Curierul Ortodox” SRL: cu nr. 10405326.
De fapt, încă în 1994 la Academia Teologică fusese
înregistrat un ziar cu acelaşi nume - "Curierul Ortodox",
dar nu
se ştie din ce motive în
decurs de un an nu s-a reuşit editarea nici a unui
număr.
Nou-formata redacţie a publicaţieii după ce în decurs de o
lună a înregistrat periodicul "Curierul Ortodox", la 24 iunie editează varianta română
şi cea rusă - „Pravoslavnii Vestnik".
Cu timpul în colectivul redacţiei au mai venit Larisa Erşov - corector, Larisa Ciobanu - contabil, Dumitru Tolico - redactor tehnic, diaconul Nicolae Bujor, corespondent şi fotograf
şi d-na Mariana Silvestrovici, un
traductor de forţă.
Curierul Ortodox", ca şi toate celelalte ziare, are statut de
SRL. Ca membri fondatori
sunt: Mitropolia Moldovei (70 %)
şi parohia "Sf. Dumitru"
din Chişinru (30%).
În viziunea fondatorilor şi a membrilor redacţiei "Curierul
Ortodox" trebuia să fie un mijloc de iluminare religioasă a cititorilor, a creştinilor ortodoccşi de la noi din ţară. Pe lângă acestea, ziarul trebuia să răspundă intereselor mai multor categorii de cititori. În paginile ziarului urmau să fie publicate articole ce ţin de apărarea
credinţei ortodoxe, de istoria,
cultura noastră, de problemele cu
care se confruntă societatea,
şi foarte multe materiale referitoare
la educaţia religioasă în şcoală. Această concepţie despre ziar reiese din
„Adresarea Înaltpreasfinţitului Vladimir - Mitropolit al Chişinăului
şi al întregii Moldove - către cititori”,
publicată în primul număr al ziarului.
Pentru început ziarul se difuza prin intermediul protopopilor.
Dar începând cu anul 1996, fiecare doritor putea să se
aboneze la ziar la orice oficiu
poştal din Moldova. Preţul de abonare era de 16 lei 50 de bani. Creştea
şi numărul abonaţilor.
Multora nu le-a fost pe plac activitatea ziarului, redacţia a primit scrisori chiar de peste hotare, de la
nişte sectanţii din Kiev, în care chemaţi să se pocăiescă pentru materialele antisectare publicate.
Însă atacurile veneau nu doar din partea sectanţilor.
Unele ziare din Republica Moldova, au
încercat să-i intimideze pe colaboratorii „Curierului Ortodox”, numindu-i „trădători
de neam", „aliaţi ai lui Smirnov", alţii,
dimpotrivă, trimiteau la Mitropolie mesaje în care cei de la Curier
erau numiţi agenţii ai României.
Cea de a doua etapă a istoriei „Curierului ortodox” poate fi
numită convenţional „etapa confruntărilor”.
Chiar în primul
număr al ziarului din 1997
redacţia publică o adresare
către cititori în care adie a alarmă, probabil că redacţia simţea răcirea în relaţiile cu
fondatorul principal, Mitropolia Moldovei. În această adresare
se spunea: „Stimaţi cititori, existenţa
ziarului depinde de numărul abonaţilor. Vă rugăm să
contribuiţi la creşterea numărului cititorilor noştri”.
Datorită conflictului dintre cele două Patriarhii a Moscovei
şi a României, referitor la jurisdicţia asupra creştinilor
ortodocşi din Republica Moldova numărul românofobilor
a crescut chiar şi la Mitropolie. Aceştia au încercat să implice
în disputa dintre cele două Biserici şi ziarul „Curierul
Ortodox”, propunând spre publicare nişte materiale denigratorii la
adresa ierarhilor români.
Relaţiile cu fondatorul principal –
Mitropolia Moldovei au devenit foarte tensionate în special în timpul cât a activat ca secretar la
Mitropolie, prot. Teodor Roşca. Acesta obişnuia să trimită
la redacţie materiale selectate de
prin ziarul „Glasul Moldovei” cu injurii la adresa Bisericii Ortodoxe Români
şi a preafericitului Patriarh Teoctist. Evident
că astfel de materiale nu puteau fi publicate explicându-i pr. Teodor că un creştin nu poate spune despre alt
creştin, care e şi mai
în vârstă ceea ce se stipula în materialele propuse de
d-lui. Că conflictul acesta este artificial şi va dispare,
însă ura şi vrajba la care chemaţi, nu se tratează
aşa de uşor, ea poate rămâne pentru totdeauna.
Însă opinia redacţiei nu
a fost luată în seamă. Insistând să publicăm
materialele trimise, care nici nu erau semnate. Evident că redacţia
nu putea să publice nişte materiale anonime, considerând că dacă aperi un adevăr, trebuie
să-ţi asumi responsabilitatea şi
pentru metodele pe care le
foloseşti. A fost totuşi
publicat un material selectat de pr. Teodor
Roşca întitulat „Din
raportul asupra cererii de aderare a Republicii Moldova la Consiliul Europei
(noiembrie, 1995)”. Materialul a văzut lumina tiparului cu menţiunea că a fost „selectat de
către secretarul Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei,
prot. Teodor Roşca”.
Mare a fost nemulţumirea secretarului
Mitropoliei, pentru această menţiune. Pe atunci probabil a
încolţit în mintea
demnitarului de la conducerea Mitropoliei, ideea de a
înfiinţa alt ziar care ar fi la dispoziţia lui, pentru a „apăra interesele Bisericii din
Moldova”. Deoarece în concepţia
acestuia „Curierul Ortodox” a devenit un ziar „antibisericesc”.
Relaţiile se înrăutăţesc
într-atâta încât începând cu nr. 22 (53),
din 16-30 noiembrie 1997 ziarul nu mai
apare ca publicaţie a BOM ci ca
„publicaţie creştin-ortodoxă din Republica Moldova”.
Sub această formulă ziarul apare şi
pe parcursul anului 1998.
În octombrie 1997, în urma unei
întâlniri a membrilor redacţiei "Curierul Ortodox" cu
Î.P.S. Vladimir, s-a hotărât că Mitropolia
Chişinău, pe lângă cele două publicaţii pe care le avea -
"Curierul Ortodox" şi "Ïðàâîñëàâíûé Âåñòíèê" - va mai avea şi un buletin informativ.
Cu mari speranţe era
aşteptată apariţia noului periodic,
crezând că acesta va contribui, împreună
cu „Curierul Ortodox”, la iluminarea religioasă a creştinilor
ortodocşi.
În ianuarie 1998 apare primul număr al noului ziar
„Clopotniţa Moldovei”. Ca redactor şef a fost numit Andrei Hropotinschi.
Pentru început nu era clar de ce în fruntea unui ziar bisericesc a
fost pusă o persoană certată cu buna cuviinţă şi
cu etica de jurnalist care pentru "succesele" obţinute
în munca de jurnalist, s-a învrednicit de titlul "cel
mai scandalos jurnalist din Moldova", iar Prezidiul Uniunii Jurnaliştilor
din Moldova la 24 septembrie 1996 a hotărât excluderea lui
Andrei Hropotinschi din rândurile Uniunii Jurnaliştilor
din Moldova, în baza Statutului UJM, Art.10 p. 1 "pentru nerespectarea sistematică a Statutului", Art.10, p. 2 "pentru... abuz de serviciu,
încălcarea normelor de
morală şi etică profesională".
Însă cu timpul s-au clarificat toate. În numărul din 4 aprilie 1998 al
„Clopotniţei Moldovei”, s-a
întreprins un atac informaţional
înverşunat împotriva „Curierului Ortodox”,
afirmându-se că „toate
dispoziţiile sosite de la Mitropolia Moldovei şi
Chişinăului întâmpinau o atitudine refractară
în această redacţie" (a "Curierului Ortodox" - nota
noastră). Se mai afirma că chipurile "Curierul
Ortodox" este băgat pe gratis în cutia poştală a
cititorului şi că "este sponsorizat de... Mitropolia Basarabiei sau de
pe aiurea".
Ca urmare la această provocare,
redacţia „Curierului Ortodox” este nevoită să i-a o atitudine.
Răspunsul va veni, dar după ce vor trece sărbătorile de
Paşti. Nu era cazul să înceapă
gâlceava chiar în timpul Sfintelor Sărbători. Abia
în nr. 9 din luna mai apare articolul dlui
Fuştei Nicolae „Lupul „paznic” la oi, sau Hropotinschi
„apărătorul” Bisericii”. Articolul a stârnit interes, fiind
retipărit şi de alte ziare din Moldova („Luceafărul” şi „Ìîëäàâñêèå Âåäîìîñòè»).
Reacţia dlui Hropotinschi
şi a părintelui său spiritual prot. Teodor Roşca a fost
foarte violentă.
După cum se menţiona în PS-ul la
varianta rusă a acestui articol publicat în «Ïðàâîñëàâíûé Âåñòíèê» şi «Ìîëäàâñêèå Âåäîìîñòè», prin intermediul unor forţe interlope se
pregătea o răfuială fizică cu redactorul şef al ziarului „Curierul
Ortodox”, autorul articolului mai sus menţionat. Răfuiala nu a avut loc datorită
intervenţiei Î.P.S. Vladimir.
A trecut o lună de la apariţia articolului "Lupul „paznic” la oi
sau Hropotinschi "apărătorul" Bisericii". Era
şi firesc ca cel vizat să reacţioneze cumva la cele relatate. A
reacţionat aşa cum era obişnuiit s-o facă. Pentru început a
scris două articole în "Glasul Moldovei", în care şi-a
vărsat nestingherit veninul, semnânndu-le cu un pseudonim "Fluture
Blăniţa". Apoi a urmat o "Scrisoare" adresată
redactorului "Curierului
Ortodox", publicată în "Clopotniţa Moldovei", nr. 21, din care cel ce nu citise
"scrisorile" din "Glasul Moldovei" poate crede că Hropotinschi era un mieluşel nevinovat si dornic de pace.
Dar nu avea nici un rost să se
ducă un dialog cu redactorul de la „Clopotniţa Moldovei”, de
aceea a fost rugat că , dacă eventual nu va găsi de cuviinţă să înceteze a trimite "scrisori", să nu-l mai numească pe dl
Fuştei Nicolae frate întru
Hristos, pentru că nu sunt fraţi întru
Hristos. „Hristosul meu este Cel Răstignit
şi Care a înviat, iar hristosul lui Hropotinschi este
cel pe care nici pământul nu-l primeşte
şi şede neîngropat în
Piaţa Roşie, lângă zidurile
Kremlinului la Moscova”.
Dar nişte atacuri în presă nu puteau duce la dispariţia ziarului „Curierul
Ortodox”, de aceea dl Hropotinschi intentează o acţiune de chemare
în judecată în care în calitate de recalamat este
numită redacţia ziarului „Curierul Ortodox”, iar coreclamat
Nicolae Fuşeti pe motivul că i-a fost
lezată onoarea şi demnitatea
în articolul lui Nicolae Fuştei „Lupul „paznic” la oi, sau Hrpotinschi „apărătorul” Bisericii”, cerând
incasarea de la redacţie a sumei de 200 de
salarii minime – 3600 de lei, şi de la autorul-reclamat a sumei de 100 de
salarii minime – 1800 de lei. Evident
că suma de 5400 de lei era prea mare pentru redacţie, astfel că
dacă judecata i-ar fi dat dreptate lui Hropotinschi,
ziarul şi-ar fi încetat existenţa încă în
toamna anului 1998.
La sfârşitul lunii noiembrie 1998, au fost convocaţi la Mitropolie
redactorii şefi ai celor două ziare „Curierul Ortodox” şi
„Clopotniţa Moldovei”, ca „să se împace”. Însă în loc de
împăcare spiritele s-au încălzit şi mai mult,
încât dl. Hropotinschi a declarat că
de fapt „Curierul Ortodox” este un ziar ilegal, deoarece apare în limba
română şi nu în cea de stat. La acest atac dl Fuştei
Nicolae a răspuns că în acest caz, de fapt Biserica din Moldova mai are două ziare
ilegale: „Çâîííèöà Ìîëäîâû”
şi „Ïðàâîñëàâàíûé Âåñòíèê”,
care apar în limba rusă şi nu în limba de stat.
La despărţire nu s-a atestat vre-o încercare de reconciliere,
pentru că poziţiile părţilor erau prea diferite.
Dar totuşi întâlnirea aceasta, sau poate discuţiile
pe care le va fi avut dl Hropotinschi cu Î.P.S. Vladimir au dus la aceea
că la 29 decembrie 1998, dl Hropotinschi
înaintează Judecătoriei Botaniaca o
Cerere de recurs, în care spune că „În urma discuţiilor
avute cu reclamatul Nicolae Fuştei, redactorul-şef al ziarului „Cureirul ortodox”, în prezenţa Î.P.S.,
Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, am
convenit să-mi retrag Acţiunea de chemare în judecată,
lucru pe care-l fac prin prezenta cerere”.
Situaţia ziarului devenise atât de critică, încât
în primăvara anului 1998
redacţia este nevoită să apeleze la ajutorul cititorilor stipulând următoarele: „Apariţia de mai
departe a publicaţiei "Curierul Ortodox" depinde doar de Dvs”.
În a doua jumătate
a anului 1998, situaţia financiară a publicaţiei s-a
înrăutăţit. Datorită propagandei împotriva
ziarului „Curierul Ortodox” organizate în rândul clerului din
Moldova, s-a micşorat numărul de cititori, de aceea redacţia
este nevoită să aducă la cunoştinţa cititorilor că din cauza lipsei de bani, până la
găsirea unei soluţii favorabile, ziarul va apare doar pe patru pagini.
Soluţia
aşa şi nu a mai fost găsită, ba şi mai mult, până în luna
aprilie 1999 nu a apărut nici un număr al ziarului.
În
primăvara anului 1999 se întrezăreşte o
speranţă, că lucrurile se vor schimba spre bine.
În
rezultatul discuţiei PS. Dorimedon, care pe
atunci îndeplinea şi funcţia de preşedinte al „Departamentului de catehizare şi
învăţământ religios, misionarism, activitate antisectară şi antischismatică
a Bisericii Ortodoxe din Moldova”, cu Î.P.S. Vladimir, s-a convenit
că „Curierul Ortrodox” fa fi organul de
presă al acestui Departamet. În rezultatul acestui dialog, cu
cheltuiala PS Dorimedont, în aprilie 1999 apare pe 8 pagini
(nr. 1-8) numărul de Paşti, în varianta
română şi în cea rusă.
Speranţele
redacţiei erau mari, mai ales luând în consideraţie cele
spuse de PS Dorimedont în Cuvânt
către cititor: „Din
cauza diferitelor greutăţi ale vremii în care trăim,
publicaţia "Curierul Ortodox" a fost nevoită
să-şi întrerupă apariţia în primele luni ale
anului 1999. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim să
preluăm din nou publicarea ziarului - de aceasta dată ca organ de
presă al Departamentului de Catehizare şi
învăţământ Religios, Misionarism, activitate Antisectarâ şi Antischismatică
a Bisericii Ortodoxe din Moldova.
La început ziarul va apare o singură
data pe lună, pe 3 pagini (spre; deosebire de 4 pagini în ultimele
numere ale anului trecut), unde vom prelua unele teme promovate anterior ca,
de exemplu, "Mărturisirea de credinţă a Bisericii
Răsăritene Ortodoxe" a Sf., Irh Petru
Movilă, ciclul de lecţii pentru programul preuniversitar
de studiere a religiei în scoală, etc.
Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit
Vladimir, dorim să vedem publicaţia "Curierul Ortodox" un
ziar de promovare a valorilor creştine, a curăţiei Ortodoxiei,
întemeiată pe Sfânta Tradiţie şi pe Sfânta
Scriptură, pe învăţătura Sfinţilor
Părinţi ai Bisericii şi a Sfintelor Şapte Sinoade
Ecumenice, precum şi pe Izvorul nesecat al istoriei ortodoxe a neamului
nostru, a întregii Ortodoxii, fără de care nu am putea fi
întregi, nici deplini.(...)
Nădăjduim întru Domnul, că va
fi introdusă şi disciplina "religia" în sistemul de
învăţământ preuniversitar
din Republica Moldova, astfel ca publicaţia "Curierul Ortodox"
să fie şi un ziar metodico-didactic pentru cadrele pedagogice din domeniu,
precum şi pentru cele din învăţământul
teologic.(...)
În toate aceste porniri sperăm sa
Vă avem alături, iubiţi părinţi protopopi, parohi,
clerici, vieţuitori ai mănăstirilor profesori şi elevi al
şcolilor teologice şi enoriaşi. Iar publicaţia
"Curierul Ortodox" să ne fie o adevărată punte de
dialog şi
împărtăşire a durerilor şi bucuriilor noastre
şi o pavăză contra tuturor învăţaturilor
pierzătoare de suflet”.
Cele
stipulate de PS Dorimedont exprimau tocmai dorinţa membrilor
redacţiei.
Însă lucrurile au luat o altă întorsătură.
Datorită intrigilor P.S. Iustinian,
episcop de Tiraspol şi Dubăsari,
Departamentul condus de PS. Dorimedont a fost desfiinţat, chiar dacă
începuse a da roade lucrul membrilor acestui Departament.
Ca o consecinţă a acestor
acţiuni „Curierul Ortodox”
iarăşi se reîntoarce la statutul său de publicaţie a
Bisericii Ortodoxe din Moldova. Anume în această formulă apare
al doilea număr (nr. 9-14) din a. 1999.
În
acel an au mai văzut lumina tiparului doar două numere, 15 şi 16 în luna decembrie.
Apariţia
lor se datorează faptului că „Clopotniţa Moldovei” practic încetase
să mai apară, după ce redactorul şef Hropotinchi
Andrei căzu-se în dizgraţie şi la intervenţia
primarului Chişinăului, dl Urecheanu, conducerea Mitropoliei a fost nevoită
să-l elibereze din funcţie. Astfel că de fapt în toamna
anului 1999 ziarul „Clopotniţa Moldovei” şi-a pierdut toţi
cititorii, şi practic a încetat să mai existe ca ziar republican iar Mitropolia nu putea să rămână
fără un ziar oficial, cu atât mai mult că apăruse
şi nişte probleme care trebuiau mediatizate.
Astfel ajungem la cea de a
treia etapă a istoriei „Curierului Ortodox”, numită de noi „etapa
supravieţuirii”, care
cuprinde anii 2000-2005.
Este numită astfel deoarece
deşi nu a atins situaţia din primii ani de existenţă,
când apărea de două ori
pe lună, cu un tiraj care atingea
cifra de 7000 exemplare, totuşi
această perioadă se
deosebeşte şi de cea de a doua, prin faptul că nu mai
există o duşmănie deschisă între unii membri ai conducerii Bisericii Ortodoxe
din Moldova şi membrii redacţiei. Situaţia în mare
măsură se explică prin schimbările care au avut loc
în Secretariatul Mitropoliei. La etapa actuală, încă nu se observă o colaborare ca în
prima etapă, între Mitropolie şi organul ei de presă „Curierul ortodox”, ceea ce permite să admitem că ziarul
„Curierul Ortodox” încă mai are statutul copilului „teribil”,
al Mitropoliei, la această
concluzie ajungem dacă ţinem
seama că pe parcursul a celor zece ani de existenţă a ziarului,
conducerea Mitropoliei, doar o singură dată a găsit de
cuviinţă să felicite colectivul de la redacţia ziarului cu
ocazia Învierii Domnului (1998), chiar
dacă în toate documentele
oficiale, şi in calendarele anuale editate de Mitropolie se
stipulează că „Curierul Ortodox”, este ziarul eparhiei de
Chişinău.
În prezent, deşi
cu un tiraj mai modest, şi apărând doar o dată pe
lună, „Curierul Ortodox” continuă să-şi
îndeplinească scopul pentru care şi fusese conceput.
Ba mai mult, acum redacţia pentru a putea mai efectiv să-şi
îndeplinească misiunea foloseşte şi reţeaua internet. Astfel din 12 februarie 2002 apare
şi varianta electronică a
publicaţiei „Curierul ortodox” care până în prezent a
fost vizitată de peste 8000 de utilizatori din peste 50 de ţări ale lumii.
Fiecare doritor poate să consulte
această pagină la adresa http://www.
curier.tk, sau http://www.geocities.com/cortodox. Din septembrie 2004 ultimul număr al ziarului apare şi în
format PDF.
Pe parcursul acestor ani, publicaţia noastră electronică a
devenit cunoscută în multe ţări ale lumii, fiind
vizitată de cititori din astfel de ţări ca: Australia,
Austria, Azerbaidjan, Belgia, Brazilia, Canada, Chehia,
Croaţia, Elveţia, Finlanda,
Franţa, Germania, Grecia, Israel,
Italia, Japonia, Lituania, Marea
Britanic, Mexic, Moldova, Olanda, Polonia,
Portugalia, România, Rusia, Singapore, Spania, SUA, Suedia, Tuvallu şi Ungaria. A crescut considerabil numărul
vizitatorilor. Dacă în prima
lună de prezenţă pe internet am avut 124 de vizitator, cu 277 afişări,
în ianuarie 2003 am avut deja
255 de vizitatori cu 499 afişări
iar în mai 2005, avem ??? vizitatori. Deci numărul vizitatorilor a
crescut cu 206%, iar numărul afişărilor cu 180%. In total
am avut 8650 de vizitatori.
Pe adresa electronică a ziarului au sosit peste 50 de mesaje
Ne face o
deosebita plăcere cuvintele de încurajare şi sprijin exprimate
de cititorii noştri. Daniel din
Bucureşti ne scrie: Mi-a plăcut site-ul dumneavoastră. Aş fi interesat şi de alte site-uri din Republica Moldova. Aici
în ţară nu prea aflăm multe veşti de la fraţii
noştri de peste Prut; Adrian din Chişinău: Să ştiţi
că găsesc "Curierul Ortodox" ca fiind ceva extraordinar. Domnul să vă aibă mereu în paza Sa şi să vă îndrume pe calea mântuirii; Dumitru
din Chişinău: Va
mulţumesc pentru ce faceţi.
Au mai sosit mesaje din
partea cititorilor: Malancus
Elena, Franţa Bob Dumitru, Lăpuşna;
Rick Havoc, Bucureşti; Nicador,
Miercurea-Ciuc; Stancu Marin-Iulian,
Bucureşti; Violeta, Toronto (Canada); Măria, Bucureşti; Iurie, Chişinău;
Bulugan Adrian, Bârlad; Leonid,
Chişinău; Cucu Alina Ramona,
Bacău; Radu Trifan, Bucureşti; Moldovan Nicolae, Bârlad ş. a.
Din cele expuse
până acum vedem că
viaţa „Curierului Ortodox” pe parcursul celor zece ani de
existenţă nu a fost deloc uşoară. Cine le-a ajutat
colaboratorilor ziarului să
învingă toate greutăţile şi să
supravieţuiască?
Răspunsul la
această întrebare îl găsim într-un interviu cu
redactorul şef dl Nicolae Fuştei
care a recunoscut următoarele:
„În primul rând, credinţa
în Dumnezeu cel Adevărat.
Probabil pentru că nu
căutăm ale noastre, ci facem ceea ce credem că este spre
binele întregului corp bisericesc, al
creştinilor, Dumnezeu ne ajută. Mai avem noroc de un duhovnic cum este părintele Pavel Borşevschi.
Dacă astăzi mai rezistăm, în mare măsură este
meritul lui. Are atâta energie
şi tact, încât reuşeşte să ne "încarce" şi pe noi, iar
când e cazul - să ne mai
şi potolească.
Evident că şi cititorii au contribuit la menţinerea acestui
ziar prin răvaşele lor încurajatoare.
Astfel Cotlău Victor din s. Leuşeni
r-nul Teleneşti intr-o scrisoare la
redacţie spune: „Îmi pare
bine că a ieşit de sub tipar ziarul acesta, care luminează
minţile oamenilor buimăciţi de politică şi
cărţile scrise de mâna antihriştilor”. La fel şi Maria
Palii din s. Văscăuţi,
raionul Orhei, scrie că a îndrăgit publicaţia „Curierul Ortodox” şi se
consideră o prietenă a noastră. Cititoarea Tatiana
Popuşoi din s. Vadul Raşcov scrie: „Când poştaşul
îmi aduce ziarul Dumneavoastră,
sunt atât de fericită de
parcă L-aş fi văzut pe
Dumnezeu”.
Cei de la „Curerul
Ortodox” au rămas profund
impresionaţi de gestul nobil al unei fetiţe de 14 ani, Tatiana
Cociug, care a donat ziarului 5 lei, poate că ultimii bănuţi pe
care-i avea. Cine dintre bogaţi ar fi fost
în
stare la un astfel de gest?
A rămas recunoscătore redacţia părintelui Chiril, dăscăliţei Tatiana şi epitropului Tudor de la biserica "Sf.
Arhangheli" din penitenciarul din Soroca, care au hotărât să
jertfească pentru "Curierul Ortodox" un salariu lunar; soţilor Ciorap, care au donat ziarului
două
icoane pentru a fi vândute, iar banii câştigaţi să fie
folosiţi la editarea ziarului.
Din punct de vedere financiar redacţiia a avut ajutorul aceluiaşi părinte Pavel. Ziarul şi-ar fi
încetat existenţa încă în 1998, dar a rezistat pentru
că parohia "Sf. Dumitru" din Chişinău a plătit atunci cheltuielile
tipografice. În 1999 ar fi fost editate doar două numere, pentru că banii
de la abonaţi nu ajung nici măcar pentru cheltuieli tipografice”, iar dacă a apărut şi al 167-lea număr să ştiţi că este meritul
aceleiaşi parohii şi aceluiaşi părinte Pavel
Borşevschi.
Fuştei Nicolae, cercetător la Institutul de
Istorie al Academie de Ştiinţe a Moldovei