Scoala Spirituala din Edinet (Diana Iatco)

 

La sfârsitul secolului al XIX-lea triunghiul scolilor spirituale din Basarabia a fost completat cu o noua institutie de acest gen-scoala spirituala de baieti din Edinet (un fel de colegiu duhovnicesc).

Aceasta scoala reprezenta o institutie de învatamânt teologic primar, care se înscria în lista scolilor de categoria a doua. Ea functiona în baza mijloacelor financiare colectate de la preotimea locala si a celor furnizate de sinodul de la Petersburg. Termenul de studii la scoala spirituala de baieti era de patru ani. Absolventii scolii aveau dreptul de a se înscrie în clasa întâia a Seminarului teologic. La studii erau admisi copii între 10 si 12 ani, care puteau sa citeasca în limba rusa si în slavona, sa scrie în limba rusa, cunosteau rugaciunile si predicile principale, si stiau pe de rost primele doua colnite ale tablitei înmultirii.

În continuare propun sa urmarim care au fost circumstantele care au favorizat deschiderea institutiei respective si radiografia functionarii ei.

Drept consecinta a  aplicarii reformelor de la sfârsitul secolului al XIX-lea în învatamântul teologic au fost mobilizate toate eforturile autoritatilor tariste pentru asigurarea unui proces de studii cu succes în scolile spirituale. În acest sens congresul eparhial al clerului din circumscriptia Chisinaului care a avut loc la 1869 a supus unor dezbateri furtunoase problema pregatirii copiilor clerului pentru a-si continua studiile în scoala spirituala. Dupa cum se stie, deja, principalul obstacol în asigurarea unui randament maxim în procesul de studiu se identifica în necunoasterea limbii ruse de catre copiii clerului autohton. Prin urmare, putem sa  intuim doar drama acestor elevi, care erau impusi sa studieze într-o limba completamente neînteleasa lor, si, precum era si firesc aceasta facea imposibila asimilarea materialului de studiu la nivelul solicitat. Nu le ramânea altceva de facut de cât sa-l toceasca pe de rost, fiind evidente anticipat rezultatele proaste ale unei instruiri de acest gen. Autoritatile tariste, în loc sa ia atitudine, modificând sistema de predare, în favoarea limbii române, fie si partial, au abordat într-o maniera totalitarista traditionala lor, problema respectiva. S-a   elaborând un plan coerent si complex de masuri coercitive, care vizau rusificarea perseverenta a acestor copii. Astfel, revizorul Cherschi, însarcinat de conducerea seminarului sa inspecteze scoala spirituala din Chisinau si-a  structurat întregul raport, elaborat în baza inspectiei efectuate, pe vehicularea principalului inconvenient depistat de el în organizarea procesului instructiv-educativ în scoala spirituala din Chisinau – necunoasterea temeinica a limbii ruse de catre elevii ce-si faceau studiile aici(1). E foarte curios faptul ca congresul a fost deosebit de receptiv (lucru ce nu ne face fata) la apelul de rusificare a copiilor clerului basarabean lansat de acest revizor, pe când ar fi fost firesc sa ni se prezinte o mostra de atitudine refractara fata de ideologia sufocanta care ne anihila  identitatea nationala. Prin urmare, congresul a decis sa se intervina pe lânga arhiepiscopul Chisinaului si Hotinului Antionie, sa exercite presiune intoleranta fata de clerul local în vederea intensificarii implementarii limbii ruse în scolile rurale teologice si în special, în clasa pregatitoare a scolii spirituale(2).

Arhiepiscopul Pavel, clasicul rusificator al bisericii românesti dintre Prut si Nistru a amplificat dinamica a dezastruosului proces, confirmând imuabil principiile autoritatilor  ecleziastice tariste prin directivele sale: “clerul sa-si asume univoc responsabilitatea de a pregati cu succes copiii pentru scoala spirituala, sa impuna limba rusa în calitate de limba lor materna, si sa persevereze în  studierea ei înca din frageda copilarie”(3).

Sub presiunea arhiepiscopului, congresul eparhial din 1873 a adoptat deciziile de a obliga întregul contingent al clerului sa învete copiii limba rusa în scoala acasa, în scolile manastiresti, preconizându-se înfiintarea scolilor proprii pentru studierea limbii ruse. În cadrul rezolutiei congresului se specifica, drept masura, ca elevii care nu vor da dovada de cunoastere temeinica a limbii ruse nu vor fi admisi pentru a face studii la scoala spirituala. La solicitarea arhiepiscopului Pavel, administratia seminarului s-a ambitionat sa elaboreze un sistem de solutii viabile pentru afirmarea principiilor de rusificare în scoala spirituala, care pentru a facilita “eforturile” parintilor de a da cunostinte suficiente de limba rusa copiilor sai, a elaborat un îndrumar metodic care însuma o serie de reguli si metode, considerate de autori eficiente în realizarea scopului propus, cât si literatura indicata pentru a se obtine succesul scontat. Parintilor, care nu erau disponibili de a-si aduce aportul în aceasta directie, Pavel le recomanda cu insolenta sfidatoare sa-si trimita odraslele pentru a face carte rusa la scolile manastiresti.           

Actionând cu ferventa vigoare în “gestionarea” tendentiosului scop, Pavel a instituit pe lânga scolile spirituale clase pregatitoare destinate pentru extirparea vocabularului român al elevilor si rusificarea lor prin implementarea fortata a limbii ruse. “Înfiintarea claselor pregatitoare pe lânga scolile din eparhia Chisinaului, – zicea  Pavel, la 1874, abordând o maniera profetica – nu va da rezultatul scontat, atâta timp cât elevii scolilor vor locui cum locuiesc în prezent, la gazde particulare la moldoveni care nu cunosc, si chiar daca poseda nu utilizeaza între ei limba rusa”(4).

În escaladarea acestei circumstante “nefavorabile” arhiepiscopul Pavel, mobilizând” eforturile financiare ale eparhiei a dat în exploatare în termen record la 1878 noile camine spatioase pentru cazarea întregului contingent scolar al scolilor spirituale care functionau în Basarabia(5). Luând atitudine fata de contingentul de elevi exagerat de mare al scolii spirituale de baieti din Chisinau, congresele eparhiale din 1867 si 1869 au decis sa deschida la 1869 o noua scoala spirituala.

S-a convenit ca ea sa fie amplasata în orasul Balti, formându-se o circumscriptie scolara noua (cea a Baltului), din care faceau parte judetele Hotin, Iasi, Soroca, si o parte din judetul Orhei. În prima circumscriptie scolara, cea a Chisinaului ramânând la scoala spirituala de baieti judetele Chisinau, Tighina, Cetatea Alba si restul judetului Orhei. Scoala spirituala din Balti s-a deschis la 1 septembrie 1869, cu un contingent scolar de 174 de elevi(6).

Conform deciziei Sfântului Sinod pentru asigurarea activitatii ambelor scoli spirituale din Basarabia se transfera din bugetul sau suma de 19.773 ruble 66 copeici anual. Pentru  scoala spirituala de baieti din Chisinau se alocau 4.020 rub. din contul direct al Sf. Sinod de la Peterburg, si 5.524 ruble din veniturile  eparhiale locale, (suma finala – 9.712 ruble), iar pentru scoala spirituala de baieti din Balti se alocau din bugetul Sf. Sinod – 500 ruble, si 966 ruble din  veniturile eparhiei Chisinaului (suma finala – 1.161 ruble). Veniturile eparhiale locale se identificau prin donatiile clerului în suma de 7.000 ruble, donatiile manastirilor (a treia parte din veniturile de la lumânari), plusvaloarea de la realizarea lumânarilor pe eparhie. Initial scoala spirituala din Balti functiona într-un local arendat, ceea ce mai devreme ori mai târziu ar fi impus problema construirii unui edificiu nou prevazut premeditat pentru scoala, ceea ce s-a si produs curând, precum era de asteptat. Solutia la care  s-a convenit era de a construi noua scoala nu la Balti, precum ar fi fost firesc, ci la Edinet. Autorii ei luând aceasta decizie au fost ghidati de anumite rationamente cu caracter materialist. Precursorul ei, arhiepiscopul Pavel, motiva prin faptul ca Edinetul s-ar fi aflat în centrul Basarabiei de nord, terenul unde urma  sa se înalte noua cladire se oferea de proprietarul locului în conditii foarte avantajoase, lemnul de constructie la Edinet era mai ieftin decât în toate celelalte, localitati, iar proprietarul târgului local si locuitorii orasului au fagaduit o oferta de 200 de ruble(8).

Reiesind din circumstantele deosebit de favorabile expuse mai sus, congresul eparhial din 1872 a adoptat decizia de a se demara în anul curent (1872) lucrarile de constructie a scolii spirituale din Edinet. Pentru a se asigura bunul mers al lor, autoritatile eparhiale au luat un împrumut de 15.000 de ruble pe un termen de patru ani fara dobânzi de la epitropul de onoare al scolii din Edinet F.N. Marcoci. În termen de trei ani lucrarile de constructie au fost finisate, dându-se în exploatare la finele anului 1875 scoala  spirituala de baieti din Edinet.

La sfârsitul anului 1875 a fost data în exploatare scoala din aceasta localitate(9)   

La începutul secolului XX, în anul scolar 1904-1905 – administratia scolii spirituale  din Edinet era reprezentata de directorul scolii profesorul de catehism si statut bisericesc, candidatul în teologie Ilarion Iatcovschi, si directorul adjunct; profesorul  de Istorie Sfânta, cand. în teol. Ivan Saharov.

Contingentul cadrelor didactice era reprezentat  de profesorul de limba rusa si slavona bisericeasca, în clasa întâia  studentul seminarului, Petre Sostacovschi, profesor de  acelasi obiect în restul trei clase, de asemenea  de aritmetica în sectia paralela, cand. în teol. Maxim Tucichevici; profesorul de limba greaca – cand. în teol., Tiron  Stepcovschi; prof. de limba latina, cand. în teol., Zosim Terghitanschii; prof. de artmetica, cand. în teol., Langhin Cantevici, prof. de cânt  bisericesc, proaspat absolventul Seminarului teologic, Alexandru Spinei; prof. în clasa pregatitoare, studentul seminarului din Chisinau, Mihai Paun.

Contingentul scolar era format din 191 elevi, Scoala dispunea  de sectii paralele la trei clase.

Initial, în momentul transferarii scolii spirituale din Balti la Edinet, contingentul scolar era format din 163 elevi, în 1890, numarul lor a crescut, ajungând la  248. Dar, începând cu anul 1900 se înregistreaza a  reducere considerabila a contingentului scolar  prin restrictia impusa de autoritati privitor la limitarea numarului de abiturienti din  paturile laice, prin urmare în primii ani ai sec. al XX-lea numarul elevilor varia între  191 si 197, dar, evolutiv, la finele primului deceniu nr.  contingentului de elevi a început sa  creasca. În 1909 la scoala din Edinet îsi faceau studiile  220 de elevi, în 1910-242 elevi. Dintre care 192 erau copii ai clerului 50 copii ai nobilimii.

La întretinere deplina din partea eparhiei erau 70 elevi, la întretinere partiala – 4 si 2 bursieri. Sectii paralel în 1910 functionau  pe lânga clasele a I-ia, a II-a si a III-ia.

În anul de studiu 1911-1912, contingentul  scolar era format din 242 elevi, repartizati pe clase în felul  urmator: clasa a IV-a – 40, cl. a III-ia de baza – 29, în cl. a III-ia paralela – 30, în cl. a II-a de baza – 23, în cl. a II-a paralela – 25, în cl. I-ia de baza – 31, în cl. I paralela – 30, în clasa pregatitoare – 34.

Contingentul profesorul era format din  11 persoane.

În biblioteca fundamentala a scolii erau înregistrate 901 titluri de carti, în 2810  de exemplare; în biblioteca scolara erau înregistrate 1189 de  titluri de carti în 1600 de exemplare; titluri de manuale – 180 în 2060 de exemplare.

Pentru întretinerea scolii s-au cheltuit din sumele alocate de eparhie; 1) 19040r. 98 c. pentru întretinerea personalului didactic; 2) 11069 pentru întretinerea elevilor; 3) 7797 r pentru administrarea gospodareasca; 4) 300 ruble – pentru biblioteca  fundamentala si scolara; 5)  100 r. – pentru cancelaria  scolara; 6) 171 – pentru spitalul scolii, 7) 1707r. 25c. – pentru cheltuieli extraordinare; în total – 40259r 94 cop.

În baza datelor de arhiva vom schita urmatoarea radiografie a contingentului scolar la începutul perioadei studiate – 1905 si la începutul celui de-al II-lea deceniu al  sec. XX.

 

Clasele	Numarul de elevi
	Sc. din Chisinau	Sc. din Edinet	Sc. din Izmail
cl. a IV de baza	31	23	24
cl. a IV paralela	28	22	–
cl. a III de baza	24	35	27
cl. a III-ia paralela	19	–	–
cl. a II-a de baza	40	35	27
cl. a II-a paralela	40	–	–
cl. a I-a de baza	39	19	23
cl. a I-ia paralela cl pregatitoare de baza cl. preg.-par.	38   50 35	20   37 -	–   14 -
Numarul total	344	191	115

 

 

Note

1. Chisinevschie eparhialinaie vedomosti,1868,nr.24,p.789-790.

2.Chisinevschgie eparhialinaie vedomosti,1873, nr.22, p.499-500.; N.Popovschi,Istoria bisericii din Basarabiaîn veaculo al XIX-lea sub rusi,Chisinau,1931, p.180. .

3. Chisinevschie eparhialinaie vedomosti,1883,nr.22 p499-500.

4.Trudî Bessarabsscogo-istorico-arheologhicescogo obsciestvo,Kisinev,VII,p. 235-236.

5.Ibidem,VI,p.52-54.

6.Ibidem.

7Chisinevschie eparhialinaie vedomosti., 1870, nr.15, p.423-426.

8.N. Popovschi,op.cit.,p.179.

9.Arhiva Nationala  a Republicii Moldova, fond218, inv. 1, dosararul 428.