Părintele Vasile Ciobanu a împlinit vârsta de  50 de ani

 

Părintele Ciobanu Vasile, s-a  născut la 23 martie, 1955 în s. Ţepilova, judeţul Soroca în familia viitorului preot Filaret Ciobanu.

În anul 1972 a absolvit şcoala medie nr. 1 din or. Chişinău,  în  1978 – Facultatea de limbi străine a Universităţii de Stat (limba spaniolă), în 2003 – Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti,  în 2004, masterand la Facultatea de drept, a Universităţii „Ovidius” din Constanţa la specialitatea Drept canonic şi instituţii europene.

Între  1978 şi  1981  serviciul militar.

Din 1981 până în 1989, şi între 1991 –1992,  activează în cadrul Biroului de turism pentru tineret „Sputnic”.

În perioada 1889 –1991 împlineşte funcţia de  traducător la combinatul de textile din Santiago de Cuba.

După destrămarea Uniunii Sovietice se reîntoarce la Chişinău.

Între anii 1993 –1995 activează ca profesor de religie la şcoala „Sf. Dumitru” din Chişinău, iar din 1995 până în prezent este şi secretar responsabil la publicaţia „Curierul Ortodox”. Din 2003 ca este lector la Academia de Teologie Ortodoxă din Chişinău împlinind şi fucnţia de şef de catedră.

În anul 1996 a fost  hirotonit, de către ÎPS Vladimir, mitropolit al Chişinăului şi Moldovei, ca preot pentru biserica din c. Costeşti, Ialoveni.

A fost membru al Comisiei pentru elaborarea propunerilor privind introducerea religie ca obiect de studiu în instituţiile de învăţământ preuniversitar, organizată prin decretul preşedintelui Mircea Snegur, № 451 din 29 decembrie 1995. Participant activ  la mai multe emisiuni radio şi TV cu tematică religioasă.

Are mai multe publicaţii în Curierul Ortodox, Făclia ş.a.

Este căsătorit şi are  doi copii.

Nicolae Fuştei

 

Un preot care uimeşte

Părintele Vasile Ciobanii este unul dintre puţinii preoţi ortodocşi de la noi pentru care preoţia în­seamnă nu doar predici din amvon, liturghie, botez, cununie şi înmormântare, ci şi misionarism.

În ultimii patru ani, părintele Vasile a avut circa 130 de întâlniri misionare cu elevi din municipiul Chişinău, Bălţi şi Sângerei, în ca­drul cărora a predicat cu dragoste şi fermitate Cuvântul lui Dumne­zeu şi dreapta credinţă ortodoxă.

Ruşine de ruşinea lor

Cine 1-a auzit vreodată predicând pe părintele Vasile Ciobanu, nu poa­te să-şi vadă mai departe liniştit de treburi: numaidecât se opreşte să-l mai asculte. Şi nu e vorba doar că ar fi un orator iscusit care ştie să captiveze publicul. Pur şi simplu, în preajma lui, multe din lucrurile pen­tru care alergăm mereu şi ne oste­nim devin neimportante. Asta pen­tru că spiritul pe care-1 răspândeş­te, atunci când vorbeşte despre Dumnezeu, te poartă după el şi te face să simţi pentru puţin înţelep­ciunea şi nobleţea Creatorului şi să realizezi că multe din valorile noas­tre sunt nimicuri. Am văzut perso­nal cum, în timpul predicilor sale, tineri, dintre cei care obişnuiesc s-o facă pe clovnii pentru a-i distra pe cei din jur, devin serioşi, iar fetele îşi ascund jenate buricul străpuns de cercei. Mi s-a întâmplat să văd, de asemenea, cum, sub impresia pu­ternică a cuvintelor lui, pedagogii anulează orele din program, pen­tru a putea să-l mai asculte împre­ună cu elevii şi să-i mai pună între­bări, întâlnirile cu dumnealui au un impact puternic pentru tineri: unii renunţă la concepţii sofisticate şi bizare cu reîncarnări şi OZN-uri pentru a afla pacea şi liniştea în ade­vărurile ortodoxe; alţii află că or­todoxia este cu totul altceva decât îşi închipuiau ei, şi, în sfârşit, cei pentru care preotul se asociază cu "bărbosul înapoiat" care le dădea "miere" cu linguriţa când ei erau copii şi-i ameninţa cu "bojâca", când îi prindea jucându-se în curtea bi­sericii, realizează că avem şi preoţi inteligenţi, culţi, cu o credinţă pu­ternică şi înălţătoare.

Căutarea veşnică

"Actualmente, Biserica renaşte din scrum, se zidesc noi locaşe, se repară cele vechi; dar creşterea aceasta este mai mult exterioară,

cantitativă", meditează părintele Vasile. "După 70 de ani de robie babiloneană, poporul trebuie rea­dus la Biserică, ca zidurile locaşu­rilor să învie, să fie pline de viaţă, de rugăciune. Nu mai sunt timpuri­le să stăm în expectativă, aşteptând

să vină creştinii ca să ne audă vor­bind de la amvoane. Trebuie să mergem noi la oameni şi, precum făceau apostolii, să-i adunăm în corabia mântuirii, care este Biseri­ca lui Hristos."

Părintele Vasile Ciobanu a venit târziu în preoţie şi abia la a treia chemare a înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir a acceptat hi­rotonia.  A intrat în slujba preoţească la 41 de ani, având licenţa Facultăţii de Limbi Străine a USM, servi­ciul militar făcut şi experienţa mai multor locuri de muncă, printre care şi cea de traducător la un com­binat de textile din Santiago de Cuba. Deşi a fost educat într-o familie de preoţi, n-a fost totdeauna un credincios convins, a căutat mereu dovezi, argumente ale exis­tenţei lui Dumnezeu. I se pare sem­nificativ faptul că a fost diaconit în Duminica Sfântului Apostol Toma, cel care n-a crezut până n-a primit dovezi. Poate de aceea a şi ales să predice în special tinerilor, adică celor care sunt obişnuiţi să ridice mai multe întrebări înainte de a ac­cepta ceva.

"Trebuie să mergem la tineretul care este în căutare de repere spiri­tuale", repetă adesea dumnealui. Or, Mântuitorul a poruncit ucenici­lor săi: "Mergând, învăţaţi toate po­poarele până la marginile pămân­tului...." Aceasta este şi o chemare mereu actuală la misionarism."

Igor Pânzaru