Parohia Ciuciulea, raionul Glodeni si
personalitatile care au activat în cadrul ei (Viorel Cojocaru)
(începutul
în nr. 02)
Apoi vine anul
1985, când cu durere sufleteasca
preotul Dionisie Jucov paraseste parohia iubita
si vine la Chisinau unde
locuiau cei trei copii ai sai: Titus, Vitali si Zinaida.
Ultimii cinci ani din viata protoiereul Dionisie Jucov slujeste
la parohia din s. Truseni precum si la Catedrala
Mitropolitana „Sf. M. M. Teodor Tiron”,
în orasul Chisinau. De la Catedrala a fost si
înmormântat la 22 februarie 1990. Preotul Dionisie Jucov a
decedat, dar în memoria
credinciosilor care l-au cunoscut va fi mereu pomenit”, semneaza V. Cojocaru.
În acea
perioada dupa cum am
vazut parohia Ciuciulea a avut la conducerea ei personalitati care au ramas
în memoria bastinasilor ca personaje legendare. Deseori se
aud si azi printre cei care l-au
cunoscut pe parintele Jucov „preot ca parintele Dionisie nu v-om m
ai avea”. Da, într-adevar
acest smerit preot a fost un mare aparator al credintei, un
pastor care si-a aparat
cu dârzenie turma când a venit lupul sa o rupa.
Mie personal mi-a fost un adevarat
tata spiritual , fiind mic totusi mi-l aduc aminte , cum predica, cum activa fara sfiala pe tarâmul Bisericii. Nu l-a împiedicat sa
poarte fara rusine haina preotiasca nici
regimul, nici conducerea, nici
oamenii, nici pacatele.
Cu o mare durere
în suflet parintele Jucov împreuna cu preoteasa Lidia
parasesc Ciuciulea în anul
1985 si în locul lui
cu o binecuvântare
arhiereasca vine la altarul bisericii parintele Serghei, absolventul Seminarului Teologic de la Odesa
. Din motive de boala si
acesta paraseste parohia. Deci din 1985-1986 nu s-a
înregistrat nici un eveniment important fara decât hartuirea credinciosilor de
catre marii partidului si administratia raionala.
Numai pentru doi
ani în parohia Ciuciulea se afla parintele Constantin Cemschii,
care si el la rândul lui , paraseste Ciuciulea la decretul ierarhului la alte
parohii, la alti crestini. Din anul 1988 un alt preot
cu har Ioan Gajim va
pastori si va obladui
sufletele credinciosilor pe calea mântuirii. În
aceasta perioada la îndemnul parintelui v-or fi schimbate
icoanele de la marele iconostas, cu cheltuiala credinciosilor. Si
acest preot pleaca în anul 1990 la parohia Todiresti,
raionul Ungheni.
Din anul 1990
pâna-n 1993,timp de trei ani la parohia Ciuciulea va sluji batrânul preot Vasile Grigorita,
originar din Falesti. Parintele cu studii teologice de seminar
v-a sluji cu pietate pâna la sfârsitul vietii. De
fapt nu moare la casa parohiala ci la cea personala aflata-n
centrul raional Falesti. Au petrecut ciuciulenii batrânul parinte la
eternitate si timp de câteva
luni parohia ramâne
vacanta.
Venerabilul epitrop si cântaret,
Pavel Cojocaru, îl aduce cu binecuvântarea P.S. Vladimir, cu decret arhieresc, pe
parintele Leonid
Buzdugan, aflat si pâna în prezent la altarul parohiei. În aceasta
perioada de mai bine de zece ani
s-au înregistrat
câteva evenimente importante. Pe lânga faptul ca
treceam la democratie, atunci când se uitau la
Dumnezeu ca la ceva firesc,
parohul începe un lucru de sfintire , de încrestinare
a multor locuitori ai satului. Pe
lânga acest lucru
dumnezeiesc, parintele Leonid reuseste dupa o reparatie
capitala a bisericii si
clopotnitei, în anul 1994 sa sfinteasca biserica. La cinul sfintirii a
participat si Î.P.S. Vladimir, ridicând parohul
la grad de cucernic. Din anul 2004 parintele Buzdugan începe iarasi
reparatia în interiorul lacasului, reînnoindu-o
cu o
noua tencuiala si pictura. În prezent reparatia este oprita, din motive
financiare. Toate aceste sa-u petrecut
cu cheltuiala credinciosilor
si a unor agenti
economici care activeaza pe teritoriul satului. Prin prezentul
articol parintele paroh vrea sa aduca sincere
multumiri celor care l-au
sustinut: credinciosilor, dl. Gheorghe Grecu, dl. Mihail Gorcea,
dl. Alexie Leahu, si altor persoane care au
contribuit la mentinerea în
stare buna a sfântului locas.
Astazi peste vreo câteva sate se aud clopotele batrâne ale Ciuciulei ,
adunând la rugaciune credinciosii. Timp de un secol si
jumatate locasul de rugaciune
a ciuciulenilor
nu si-a închis usile, asteptând si azi credinciosii la pocainta.
Viorel Cojocaru