Despre scrierile  apocrife, sau ce este „Visul Maicii Domnului”, „Talismanul şi „Epistola”

 

Pe lângă cărţile canonice, veacuri dea rândul erau răspândite şi scrierile apocrife. În primele veacuri ale creştinismului pe lângă cele patru Evanghelii numite canonice, pe care Biserica le-a acceptat ca inspirate de Duhul Sfânt, circulau şi alte scrieri neautentice, respinse de  Biserică, cum ar fi:  „Evanghelia de la Toma”, „Evanghelia lui Petru”, „Evanghelia lui Nicodim” ş.a. În privinţa scrierilor apocrife, Origen spune: „Ştiu că  există o Evanghelie numită „după Toma”, alta „după Petru”, dar noi primim doar ceea ce primeşte Biserica şi de  aceea nu trebuie admise decât patru Evanghelii”.

Din categoria scrierilor apocrife în  afară de lucrările  cu concepţii greşite, eretice, care se opuneau învăţăturii Bisericii, existau şi scrieri  cu caracter legendar-religios. Aşa cum ar fi „Legenda lui  Afrodoţian”, ce aduce aminte despre închinarea  magilor, „Cuvânt despre cei doi tâlhari, cum sa-u zămislit şi cum s-au răstignit  pe lemnul  preacurat de amândouă părţile Domnului” ş.a. Aceste scrieri erau combătute şi trecute în lista de cărţi interzise.

În sec. X-XIV în unele părţi din peninsula Balcanică, apare secta Bogomililor, erezie, care şi-a lăsat amprenta şi asupra unor scrieri apocrife.

Apărut în Bulgaria, Bogomilismul îşi trage rădăcinile din învăţăturile eresurilor  din perioada antică. Ei negau SF. Treime, admiteau  un  botez fără de apă, şi doar pentru maturi. Practicau o Mărturisire publică, considerând că dezlegarea de păcate o  poate da comunitatea. Erau împotriva icoanelor, a moaştelor, respingeau orice supunere fie bisericească, fie civilă, nu aveau biserici  ca loc de rugăciune. Datorită persecuţiilor la care erau supuşi, adepţii sectei trec în Apus unde devin cunoscuţi ca „albigeni” şi  „catari”.

Scrierile apocrife apărute în cadrul acestei  rătăciri (secte) au circulat şi pe meleagurile noastre. Din acestea fac parte: „Cartea tainică a lui Enoh”, ce povesteşte despre lupta neterminată dintre Dumnezeu şi satana”, „Povestea lui Satanail, cum s-au trudit împotriva ziditorului Dumnezeu...”; „Călătoria Maicii Domnului la iad”, în care se descrie cum că acea călătorie Maica Domnului ar fi  făcut-o împreună cu Arhanghelul Mihail şi 400 de îngeri. Cutremurată şi înduioşată de cele văzute Maica Domnului se urcă grabnic spre cer, cade la picioarele dumnezeiescului  ei Fiu şi după multe şi stăruitoare rugăciuni izbuteşte să-L înduplece să acorde o mică uşurare păcătoşilor – să-i sloboadă de chinuri două luni pe an.

Din această  categorie de scrieri,   şi  azi mai sunt răspândite, se pot întâlni la unii credincioşi cărţulia „Visul Maicii Domnului”. Însoţit de rugăciuni şi îndemnuri,  textul redă o istorie apocrifă, neautentică, despre aceea că Maica Domnului dormind în muntele Eleonului, când a fost în cetatea Betleemului, visează patima, moartea, învierea şi înălţarea la cer a Mântuitorului. Fiind trezită de Fiul eu, povesteşte despre cele visate, la care Iisus i-ar fi zis: „adevărat vis ai visat. Şi acestea toate cu voi să le pătimesc pentru neamul omenesc”. Mai departe chică Iisus a mai spus: „Şi de va scrie cineva visul tău şi-l va ţine la sine şi-l va purta şi în casa sa î-l va avea, de acea casă dracul nu se va apropia şi pe duhul cel necurat î-l va goni... Arhanghelul Mihail va fi lângă dânsul, îndreptând calea lui unde va merge. La dreapta judecată   va avea  milă şi la ieşirea sa din viaţă mă voi arăta acelui om împreună cu tine Maica mea, şi îngerul meu va lua sufletul lui, ducându-l întru împărăţia  cerurilor”.

La o lectură atentă a „visului” putem găsi mai multe  momente unde se evidenţiază învăţătura  ereticilor bogomili. Potrivit conţinutului acestei cărţi apocrife, fără a adera la Biserica lui Hristos, la învăţătura şi  lucrarea ei sfinţitoare şi mântuitoare, doar prin purtarea „visului” chipurile se poate ajunge în Împărăţia  lui Dumnezeu. Cărţulia mai şi ameninţă pe cei care nu vor crede în poveştile ei cp chică, de se va îndoi cineva de ajutorul acestei cărţi „blestemat fie şi de mii de ori vinovat”.

Deci, după cum vedem cartea aceasta, neagă învăţătura Bisericii prin care se poate dobândi adevărata mântuire, totul reducându-se la simpla purtare a unei cărţi, „Visul Maicii Domnului” ca şi talismanul la păgâni.

„Visul Maicii Domnului” ca şi alte scrieri ale ereticilor cum ar fi „Talismanul” şi „Epistola” sunt condamnate de Sfânta Biserică Ortodoxă. Textul acestor scrieri nu este autentic (adevărat) şi nu este descoperit de Dumnezeu. În aceste cărţi apocrife mesajul creştin este falsificat, credinţa adevărată, vie fiind înlocuită cu un surogat de superstiţii păgubitoare de suflet. „Talismanul”, „Epistola” şi „Visul” nu ţin loc de paratrăsnet sau vestă antiglonţ. Pentru a  beneficia de ocrotirea lui Dumnezeu trebuie să apelăm la El  şi să nădăjduim în El,  să ne acoperim cu dreapta Lui... „Epistola”, „talismanul” şi „Visul” sunt idoli în miniatură.

Nu doar purtând o cărţulie asupra noastră ne mântuim, ci prin împlinire voii lui Dumnezeu, curăţindu-ne de păcate prin taina Mărturisirii împreunându-ne cu El în taina Împărtăşaniei.

Prin participarea neformală la viaţa bisericească căpătăm imunitate împotriva bolilor acestei lumi, devenind copii ai lui Dumnezeu, liberi de patimile şi plăcerile trecătoare ale acestei lumi.

Bibliografie:

„Istoria literaturii Moldoveneşti (Literatura religioasă şi cea apocrifă”, Chişinău,  1986.

Mitropolitul N. Corneanu. „Credinţa şi viaţa”, Cluj-Napoca, 2001.

„Istoria Bisericii Universale”, Bucureşti, 1992.

Arhimandritul  Arsenie. „Efecte înşelătoare, Talismanul, Epistola, Visul M.D.”

 

Preot Ioan Lisnic, s. Izvoare, Făleşti