Mesajul Sinodului Episcopiilor către cinstiţii monahi şi către toată Biserica ortodoxă credincioasă rusă

Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc în Biserica Mântuitorului Hristos în Moscova şi în Lavra Sf. Serghie a Sfintei Treimi între 3 şi 8 octombrie 2004, se adresează plenitudinii Bisericii cu cuvintele Apostolului: «harul şi pacea să se înmulţească asupra voastră prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Iisus»(2 Pt. l :2).

Prin harul lui Dumnezeu, Sinodul şi-a încheiat lucrarea şi acum ridicăm către Domnul rugăciunile noastre ca El să ne dăruiască putere să împlinim hotărârile sinodale. Chemăm pe păstori, pe împreună-lucrătorii noştri în ogorul Iui Hristos, şi, împreună cu ei, pe toţi creştinii ortodocşi iubitori de Dumnezeu în continuare la muncă, împreună cu Apostolul, facem chemare asupra voastră: «Privegheaţi, staţi în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă»(l Cor. 16:13).

Anii grei de ateism totalitar care au supus credinţa lui Hristos la o persecuţie directă şi deschisă sunt acum de domeniul trecutului. Procesul violenţei a fost înlocuit prin ispita libertăţii şi remarcăm cu amărăciune că societatea pare neînstare să-i facă faţă.

Avem astăzi noi neprieteni, mai şireţi, mai deghizaţi şi mai abili, dar nu mai puţin periculoşi ca ateismul. E vorba de cultul luxurianismului, a consumerismului, a confortului, a plăcerilor ce implică uneori moliciune morală. E vorba de scăparea oamenilor tineri şi activi în lumea iluziilor narcoticelor, a realităţii, virtuale şi a jocurilor de noroc şi a jocurilor, intelectuale. E vorba de discordia inter-etnică, socială, politică şi chiar din interiorul Bisericii, care vlăguieşte puterea duhovnicească a oamenilor.

Suntem îndeosebi preocupaţi de răspândirea secularismului în societatea de astăzi, care intenţionează să construiască viaţa fără Dumnezeu. Omul, care, fiind creat ca chip şi după asemănarea lui Dumnezeu, avea întru început cea mai mare demnitate, dar a fost stricat de păcat, este declarat măsura tuturor lucrurilor.

Secularismul nu e ceva nou, dar numai astăzi, în era globalizării, a devenit o forţă universală ce pretinde că exprimă interesele întregii umanităţi de pe poziţii universale. Sistemul de relaţii publice este astăzi construit într-un aşa fel încât religia rămâne doar o afacere privată. Sub pretextul protecţiei drepturilor omului, ceea ce e protejat e păcatul, introdus în viaţă ca o normă morbidă(bolnăvicioasă). Se fac încercări de a exclude Biserica din diferitele sfere de viaţă ale societăţii şi statului

Nu putem fi de acord cu aceasta. Ceea ce e trebuincios atât pentru stat, cât şi pentru societate este să se sporească prezenţa ortodoxiei în toate domeniile vieţii sociale. Viziunea ortodoxă asupra lumii ar trebui să se bucure cel puţin de aceleaşi drepturi de care se bucură viziunea seculară a lumii. Valorile religioase ar trebui să fie luate în seamă în îndeplinirea oricăror proiecte sociale ce afectează interesul unui număr mare de oameni.

Credincioşii ar trebui să aibă dreptul să-şi educe copiii în şcolile publice fără frica de a le fi impusă imaginea nonreli-gioasă asupra lumii ca „singura ştiinţifică", în împlinirea datoriei lor de a apăra patria şi în lucrul în industrie, grupurile guvernamentale, diferitele organizaţii publice şi private, cetăţenii credincioşi vor să fie siguri că convingerile lor religioase sunt luate în considerare în practica de zi cu zi şi sunt păzite prin lege.

Din nefericire, distrugerea tradiţiilor morale a poporului nostru este dusă la împlinire în multe feluri prin mass-media, în special prin televiziune. Practica a arătat că încercările de reglare legislativă în acest domeniu se întâlnesc de o serioasă opoziţie. Situaţia s-ar putea să se schimbe dacă jurnaliştii şi-ar asuma obligaţii morale înaintea societăţii pentru conţinutul muncii lor. Participarea clerului ortodox la programele de radio şi televiziune şi în publicarea de materiale ce exprimă poziţia Bisericii în problemele de actualitate de astăzi ar trebui să devină ceva constant.

Declarăm din nou că, dacă asigurările sociale nu iau în considerare normele religioase, ele pierd dreptul la recunoaştere publică unanimă. Este evident astăzi că propagarea unui singur sistem de valori în lume este doar o repetare a practicii totalitare deja familiare ce contrazice spiritul libertăţii creştine şi este o încercare de a divizeze lumea după un singur tipar şi să o deposedeze de frumuseţea şi diversitatea dată de Creator.

Ce putem noi opune, ca mădulare ale Bisericii, împotriva acestui măcel fără de Dumnezeu? Cum putem noi ajuta lumea în vreme ce ea se mişcă cu rapiditate spre autodistrugere într-o goană fără de sfârşit de a ajunge mereu la nevoi noi fără să realizeze cât de distrugătoare este această cale?

Pentru a fi ortodox astăzi e nevoie, ca în toate timpurile, să trăim după poruncile lui Hristos, să fim înrădăcinaţi în învăţătura Bisericii şi să purtăm mărturia credinţei prin fapte. Ar trebui să rămânem lumină pentru lume şi sarea pământului ca mulţi oameni «să fie câştigaţi fără cuvânt» pentru Hristos, văzând «văzând purtarea voastră curată cu teamă» (lPt.3:l-2). Fie ca viaţa râvnitorilor devotării, pe care i-a proslăvit acest Sinod ca Sfinţi cinstiţi de Biserica întreagă, să ne fie exemple.

Printre ei se găsesc Sf. Atanasie de Vysotsk, dreptul războinic Feodor (Amiralul Uşakov), Sf. Zosima (Verhovsky), Sf. Pimen de Ugreş, Sf. Alexandra de Diveevo, binecuvântata Paraschiva de Diveevo şi binecuvântata Matroana de Moscova.

Sfântul Sinod al Episcopilor cheamă poporul lui Dumnezeu la unitate, lucru misionar şi sfinţenia vieţii. Ne adresăm vouă cu cuvintele de mângâiere şi nădejde: «Fiţi desăvârşiţi, mângâiaţi-vă, cugetaţi acelaşi lucru, împăcaţi-vă; şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi» (2 Cor. 13:11).

Patriarhul Alexei II al Moscovei şi al întregii Rusii şi Membrii Sfântului Sinod.