Ortodoxia ameninţată de extremismul internaţionalist

Conflictul dintre Occident şl Est n-a încetat niciodată, în lupta pentru impunerea autorităţii mondiale sunt sacrificate popoare, fără nici o remuşcare. Acum, Ortodoxia este principala ţintă a extremismului internaţionalist promovat de oameni de cultură atât occidentali, cât şi din estul Europei. Singura replică la acest val distructiv, care militează pentru mondializare, este naţionalismul cumpătat. Vassily Gher. Vasilatos explică această acţiune a Occidentului într-un studiu intitulat „Este Occidentul împotriva culturii ortodoxe?", publicat în numărul doi al revistei „Est-Vest". Articolul reputatului sociolog grec este un răspuns la studiile şi analizele unor gânditori occidentali, - cum ar fi, de exemplu, profesorul universitar Samuel Huntington

 

Vassily Gher. Vasilatos este li­cenţiat în drept al Universităţii din Atena, are o licenţă în economie acor­dată de Pantheon, Paris, o licenţă în înalte ştiinţe politice acordată de Sorbona, Paris, o licenţă &icirrc;n sociologie acordată de Universitatea Paris X din Nan-terre, dar şi specializări în dome­niul matematicii şi psihanalizei. Toate acestea, precum şi logica imbatabilă a autorului, sunt argumente pentru aa publica studiul lui V.G Vasilatos

Noua Ordine

„După prăbuşirea regimurilor co­muniste se constată schimbări impor­tante în modul de organizare a struc­turilor şi funcţionării statelor, econo­miilor, influenţelor, culturilor etc., într-un cuvânt, a oricărei „echipe" a planetei, fie ea mare sau mică.

Aceste schimbări îi influenţează în egală măsură atât pe creştinii occi­dentali cât şi pe cei răsăriteni şi, începând cu anul 1989, aceste schimbări au primit numele de „Noua Ordine". Termenul de „Noua Ordine" este complet greşit, deoarece în prezent nu există nici un fel de ordine. Există, dimpotrivă, o dezordine la niv­el planetar, respectiv stadiul provizo­riu al Tranziţiei: între Vechea Organizare a lumii, structurată în jurul bipolarităţii SUA - URSS, în funcţie de care toate drepturile, obligaţiile, comportamentele, aşteptările şi sper­anţele noastre erau într-o mişcare continuă şi uniformă, şi între o nouă Organizare istorică a lumii care (ca organizare) încă nici nu ni s-a arătat şi nici nu ştim ce formă va îmbrăca.

Conflictul dintre civilizaţii

În numărul 3 al prestigioasei re­viste de talie internaţională „Foreign Affairs", profesorul Samuel Huntington, într-un remarcabil eseu, al cărui titlu este pus sub semnul întrebării, „Conflictul dintre civilizaţii", se referă la Noua Ordine pe care, în propriile sale cuvinte, o denumeşte fie „Co­munitatea Mondială", fiie „Occidentul", şi care este înţeleasă ca un „pachet" de interese, ideologii şi acţiuni. În concepţia lui Samuel Huntington (S.H.), .Occidentul este împotriva tuturor"(p.39), în timp ce cultura Creştinilor Răsăriteni este considerată a fi inferioară culturii Creştinilor Occidentali. În realitate, Occidentul nu este în întregime împotriva Creş­tinilor Răsăriteni şi nu toate ţările occi­dentale fac parte din echipa în care se concentrează întreaga putere a Planetei. Această putere aparţine „Noii Ordini" din care face parte şi Turcia, ca ţară periferică, dar puter­nică. Ca membră de drept a Noii Ordini şi investită cu puteri depline de către aceasta, Turcia exercită o enormă influenţă în Balcani, respectiv în Albania, Bosnia, Macedonia, Bulgaria, cât şi în ţări asiatice precum Georgia, Irak (kurzii), Kirghistan etc. şi până şi în China. S.H. foloseşte în mod ccurent termenul de „Noua Ordine", chiar dacă din mo­tive de stil recurge şi la cel de „Occident". Noi îl vom utiliza pe cel dintâi (Noua Ordine), dat fiind că este mai des întrebuinţat.

Manipularea

Creştinismul Răsăritean (Ortodo­xia) este considerat a fi de calitate in­ferioară (din punctul de vedere a! civi­lizaţiei şi culturii), argumentul fiind acela că (în opinia lui S.H.), Creştinii Occidentali au avut şansa de a bene­ficia de valorile Renaşterii, ale Iluminismului şl Democraţiei, în timp ce Creştinii Răsăriteni s-au aflat, timp de secole, sub stăpânire turcească şl ţaristă, „deci în mod necesar au valori inferioare şl nu contribuie cu nimic la valorile Civilizaţiei Occidentale". Această concepţie îi răpeşte Civilizaţiei Creştine caracterul său omogen. Europa se împarte în Creştini Occidentali şi Creştini Răsăriteni, primii devenind brusc superiori celor din urmă, superioritate care se de­fineşte prin diferenţă de cultură. De asemenea, Creştinii Răssăriteni „nu au nici o contribuţie din punctul de vedere al valorilor Civilizaţiei Occi­dentale". Ideile lui S.H., asemănă­toare cu cele ale Noii Ordini, sunt lip­site de orice fundament.

Logica

1. Creştinismul constituie o civi­lizaţie omogenă şi nu depinde nicide­cum de diferitele manifestări ale religiei şi nici de gradul de colaborare dintre acestea. El îşi are originea într-o cultură fundamenntală şi arheti­pală şl este omogen pentru toţi cred­incioşii, fie ei americani, europeni (oc­cidentali sau răsăriteni), australieni etc.

2. S.H. confundă subcultura nou­lui feudalism (speculă - manipularea informaţiei - escrocherie tehnologică) a Noii Ordini cu un concept de cul­tură care, începând cu 1952, are o terminologie ştiinţifică proprie: în ac­cepţia lui Kroeber şi Kluckhohn, Culture. Aceasta derivă dintr-un modd­el de comportament sau din canoane care generează un anumit comporta­ment, respectiv din modele şi canoa­ne (fie ele explicite, inferate sau im­plicite) care se învaţă pe baza unor simboluri. Canoanele, comporta­mentele şi simbolurile constituie per­formanţele specifice ale grupurilor umane, performanţe care se materi­alizează, de pildă, în construcţii, obiecte create de om etc. Nucleul de bază al fiecărei culturi este alcătuit din ideile tradiţionale (de ex., cele care constituie o moştenire istorică dar care, în acelaşi timp, sunt supuse un­ui proces de selecţie) şi, mai ales, din valorile cărora aceste idei le dau naştere. Ce îl îndreptăţeşte deci pe S.H. să susţină c&##259; există diferenţe de cultură în contextul unui Creştinism omogen? Doar dacă nu cumva, prin cultură, el înţelege, de fapt diferenţe de comportament sau poate de sub­cultura (cum ar fi cea a birocraţilor, a ţărănimii etc.). Nu trebuie să uităm faptul că, în mod necesar, cultura produce ideologie şi metode de legi­timare a ideologiei.

3. Creştinii Răsăriteni participă la Civilizaţia Apuseană, de exemplu, modul de organizare a universităţilor, un grad de cunoaştere a limbilor occi­dentale comparabil cu cel al vorbito­rilor nativi, forme occidentale de organi­zare a comerţului, a comunicaţiilor, a sistemelor de calculatoare, a infor­maţiei etc. - păstrând însă obiceiurile culturale şi identitatea Ortodoxiei. O parte din Noua Ordine (din ţările occi­dentale, după S.H.) urmăreşte anihi­larea identităţii culturale şi a obi­ceiurilor Creştinilor Răsăriteni, pe mo­tivul aşa-zisei inferiorităţi a culturii răsăritene sau cel puţin o aservire funcţională prin: economie, politică, informaţii, tehnologie, reţele de tele­viziune, spiritualitate, geopolitică, de către cultura occidentală superioară, respectiv cultura Noii Ordini din care face parte şi Turcia.

încotro?

Se urmăreşte transformarea celor 300 milioane de Ortodocşi într-o colonie de proporţii gigantice în care fiecare stat occidental să-şi poată pune în practică propria politică colo­nială, economică şi culturală îndrep­tată împotriva acestora. Ortodocşii ar deveni, astfel, o masă informă re­prezentând forţă de muncă ieftină şi debuşeu al produselor de consum oc­cidentale, printre care spectacolele de proastă calitate, arta porno, sportul, violenţa, videoclipurile, într-un cuvânt, tot ceea ce duce la o pierdere a personalităţii şi la o trans­formare a oamenilor în instrumente ale exploatării prin manipulare şi con­sum în masă. Mania consumului şi a distracţiilor ieftine întreţinută prin in­termediul unor birocraţii controlate, cum este cazul în Grecia, Bulgaria, Slovenia, Macedonia şi chiar şi în Rusia, constituie principalul mijloc prin care Noua Ordine pune piedici democraţiei de liberă alegere. Grecia este un exemplu clasic cu privire la modul în oare birocraţia distruge o ţară (plătită fiind de cetăţean în unicul scop de a-l putea tortura sistematic) şi aserveşte statul desfiinţând De­mocraţia. Legitimitatea acestei cam­panii împotriva Creştinilor Răsăriteni se bazează, deci, pe aşa-numita su­perioritate a Creştinilor Occidentali şi ne duce cu gândul la cea de-a patra Cruciadă care a avut drept rezultat je­fuirea Bizanţului (1204). Ea susţine că imediat după prăbuşirea Comun­ismului, Creştinismul a ÎNCETAT să mai fie o civilizaţie omogenă şl este ÎMPĂRŢIT actualmente, în mod arbi­trar, într-un Creştinism Răsăritean si unul Occidental. Unica forţă, desigur, constituind-o cel din urmă. Avem aici de-a face cu o construcţie teoretică ce serveşte intereselor Noii Ordini, re­spectiv ale Papei, ale papistaşilor germani (deci nu ale tuturor ger­manilor), ale Turciei, ale unei anumite fracţiuni din capitalul internaţional şi ale unor diverşi speculanţi de pe întreaga planetă".

Vassily Gher. Vasilatos