Cum e corect
să sărbătorim Naşterea Domnului?
De ce sărbătorim Anul Nou înainte Crăciuneui?
Astăzi unii creştini ortodocşi sărbătoresc
Naşterea Domnului pe stilul noi , iar alţii rămân fideli
stilului vechi.
Dar cum ar fi corect, am încercat să aflăm opinia a doi
clerici: Pr. Octavian Moşin, profesor la Academia Teologică din
Chişinău şi a pr. Ioan
Ciuntu de la biserica „Sf. Teodora de la Shihla” din Chişinău.
Pr. Moşin: Referitor la întrebarea de ce
sărbătorim întâi Anul Nou şi apoi Naşterea
Domnului, trebui să menţionez că Anul Nou nu este o
sărbătoare religioasă, de aceea n-ar trebui să fie legată de problema stilului.
De ce sărbătorim după stilul vechi, pentru că este
o categorie de oameni, membri activi ai
Bisericii, care s-au deprinşi cu acest ritm liturgic al Bisericii,
iar trecerea Bisericii noastre la stilul nou pentru sărbătorile cu
dată fixă, ar fi un şoc o
reacţie dureroasă.
Părintele Moşin spune că trecerea la stilul nou s-ar
putea rezolva, dar numai în cazul
în care se vor pronunţa
în marea lor majoritate credincioşii. Adică ar fi adoptată
o decizie la nivelul întregii
comunităţi şi nu ar fi
doar o doleanţă a unor
indivizi oricât de bine intenţionaţi ar fi aceştia.
Pe de altă parte
părintele protoiereu Ioan
Ciuntu consilier pentru probleme de cultură şi relaţii cu
mas-media al Mitropoliei Basarabiei consideră că menţinerea diferenţei dintre calendarul bisericesc şi cel laic nu este lucrul cel mai
potrivit.
Pr. Ioan Ciuntu: Vedeţi cum se întâmplă.
D-stă de pe loc plecaţi cu două săptămâni
înapoi. Ori nu poate să
trăiască omul în
două timpuri odată. Este
anormală situaţia când
este ruptura aceasta. Părintele Ciuntu ne-a amintit că în perioada
interbelică aproape toate parohiile
ortodoxe din Basarabia au adoptat stilul
nou şi s-au întors la
cel vechi numai odată cu revenirea
în spaţiul de
influenţă a Bisericii Ortodoxe Ruse, după anexarea Basarabiei la
URSS în 1944.
După ce la începutul
secolului trecut s-a cramponat în
tradiţie pentru a se disocia de
puterea bolşevică care
adoptase calendarul gregorian, Biserica Rusă vroia, potrivit părintelui Ciuntu să renunţe la stilul vechi. Patriarhia de la Moscova intenţiona să treacă la stilul nou
treptat eliminând câte o zi
pe an din cele 13 zile care fac astăzi diferenţa dintre
cele două calendare
încercând astfel să învingă împotrivirea imensei şi destul de conservatoarei provincii ruseşti.
Cel de al doilea război mondial a anihilat acest plan,
susţine părintele Ciuntu: O mare parte
din biserici se află în Patriarhia Rusă, iar Patriarhia
Rusă ne le permite să
treacă la stilul nou. Aceasta va fi
atâta timp cât sunt interese
politice la mijloc şi de aici se
nasc toate celelalte.
Cu toate acestea chiar şi Mitropolia Moldovei
acceptă mai multe parohii din lunca
Prutului care tradiţional
urmează rânduiala
sărbătorilor după stilul
nou, ne-a comunicat
părintele Ioan Ciuntu, fapt confirmat şi de părintele
Octavian Moşin. Vom menţiona
în final că după
congresul interortodox de la Constantinopol
din 1923 majoritatea Bisericilor
Ortodoxe Autocefale şi-au
racordat calendarul la cel laic. Astfel astăzi urmează stilul nou:
Patriarghia Ecumenică, Bisericile
din Grecia şi Albania,
Arhiepiscopia Ciprului, Biserica Ortodoxă din Polonia, Patriarhia
Antiohiei, Patriarhia Alexandriei, Mitropolia Ortodoxă a Cehiei şi
pământurilor Slovace, Patriarhia Bulgară. Au rămas pe
stilul vechi: Patriarhia Ierusalimului,
Patriarhia Georgiei (Gruzină), Patriarhia Sârbă,
Patriarhia Rusă; Muntele Athos ş.a.
PS. Acest material difuzat la postul de radio „Europa
Liberă” necesită unele explicaţii.
Trecerea la stilul nou nu a fost chiar atât
de uşoară şi
fără consecinţe. Are dreptate părintele Octavian Moşin
care afirmă că trecerea la stilul nou ar putea aduce la dezbinare
în Biserică. Este ştiu că o parte din credincioşii
Bisericilor Română,
Bulgară, Greacă ş.a. au
refuzat trecerea la stilul nou astfel a luat naşterea mişcarea
„stiliştilor””, ceea ce a adus
la dezbinare în Bisericile
menţionate mai sus, dezbinare care
nu a putut fi vindec nici până în prezent.
De fapt şi Basarabia a ştiut de
fenomenul „stiliştilor”, că aceştia erau o problemă pentru
Biserica din Basarabia o mărturisesc materiale publicate în revista
„Luminătorul” în perioada interbelică. Într-adevăr
preoţii slujeau pe stilul nou, dar
întâmpinau rezistenţă împotrivirea din
partea credincioşilor, care nu veneau la biserică.
Referitor la afirmaţia că nu este normal
să sărbătorim Anul Nou în post, putem spune că Biserica începe anul nou la 1
septembrie, începutul indictionului, iar la 1 ianuarie este o
sărbătoare laică, lumească. Ori Biserica nu este datoare
să se acomodeze la sărbătorile lumeşti, căci în
acest caz ar trebuie să celebreze şi ziua de 8 martie,
1 mai şi 7 noiembrie. Dacă am accepta logica celor care vor să sincronizeze calendarul bisericesc cu
cel laic, ar trebui să mutăm
Postul Mare, căci „ziua internaţională a femeii”, 8 martie, cade aproape întotdeauna
în Postul Mare.
De fapt
încă nu am auzit nici
un argument serios pentru a schimba calendarul, în afară de
cel că „trebuie să fim în rând cu lumea”. Dar credem
că acest agrement este mai degrabă o exprimare a sentimentului
inferiorităţii pe care îl au unii. Dar aceasta este problema
lor, şi nu trebuie să o pună pe spinarea Bisericii.