Numele acestor doua sarbatori au denumiri diferite: finlandezii îl au pe "Joulupukki", care ar veni din tinutul "Korvatunturi" (în est), tarâm care are forma unei urechi despre care se spune ca ar fi urechea cu care "mosul" asculta sa afle daca copiii sunt cuminti. "Christklots", în Germania, reprezinta obiceiul de a arde un butuc toata noaptea de Craciun, care, conform traditiei, se crede ca ar apara casa de hoti si de nenorociri tot restul anului. În Elvetia, butucul este cunoscut sub numele de "Buche de Nokl", în Anglia, "Yule Iog".
În multe biserici din Italia sunt expuse iesle cu pruncul Iisus
si magi de marime naturala. Un punct de atractie îl
constituie Irozii - un teatru popular cu scene, care, pe lânga Irod,
prezinta un mos cu barba lunga, cu cojocul întors,
reprezentând bufonul romanilor, si o paiata cu clopotei la
picioare, care poarta un bat nazdravan - în
amintirea saltimbancilor chemati cu prilejul unor astfel de
manifestari.
În Austria, cete de copii strabat strazile colindând
pe la ferestre. Piata de Craciun din Viena
este atractia principala a sarbatorilor, desi
Craciunul este celebrat mai ales acasa cu o masa festiva li
cadouri.
În Marea Britanie, una dintre traditii
este ca elevii sa monteze, în scoli sau în biserici,
spectacole despre nasterea Mântuitorului. În vechime se
foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însa în
prezent se prefera costumele. Nasterea Pruncului este vestita de
clopotele bisericilor. Un alt obicei vechi este si acela de a atârna
ciorapi de semineu în asteptarea
cadourilor, în casa se atârna vasc,
iar în jurul casei, crengute de brad. Anticii druizi credeau ca
vascul poseda puteri magice si ca
aduce noroc si prosperitate, alungând spiritele rele.
Prima referire despre un brad decorat pentru Craciun apare la Riga,
în Lituania, în 1510. În 1521, printesa Helene de Mecklembourg a adus
bradul de Craciun la Paris dupa ce s-a casatori cu ducele de Orleans. Pomul de Craciun a fost adus în Statele
Unite ale Americii de colonistii germani. Brazii
erau decorati cu mere si dulciuri. Martin Luther
a fost primul care a folosit lumânari de pom, în secolul al
XVI-lea. Bradul devine popular în anul 1841, când, în Anglia,
printul Albert a împodobit un brad
în Castelul Windsor. Ziua cadourilor este 26
decembrie, când în traditia romano-catolica este sarbatorit
Sfântul Stefan.
În Germania, în fiecare din cele patru duminici dinainte de
Nasterea lui Iisus se aprinde o lumânare, asezata
într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi
si Nasterea lui Hristos.
În Grecia, masa de Craciun are în mijloc o pâine
traditionala, iar dupa ospat masa nu se strânge,
pentru ca Iisus sa aiba cu ce-si potoli foamea.
Olandezii îl asteapta pe "Sinter
Klaas" care vine pe un cal alb si lasa
daruri în sabotii de lemn.
În Polonia se pastreaza obiceiul ca, în cinstea
stelei de la Bethleem, masa de Craciun sa
înceapa dupa ce apare pe cer prima stea "Gwiazdka" ("mica stea").
În Rusia, Mos Craciun ("Dedusca")
este însotit de Alba-ca-Zapada ("Snegurocika"), iar copiii primesc prajituri
aromate cu ghimber si multe jucarii.
În Spania, darurile de Craciun sunt oferite de magi, care se
deplaseaza în cortegii de curteni, cavaleri si muzicanti,
iar în case si biserici exista iesle miniaturale care redau
atmosfera Nasterii Domnului.
În America se împodobesc cladirile cu pomi de
Craciun, punctul central al sarbatorii fiind cadoul
(achizitionat, de regula, din magazin), adus, aici si în
Canada, de "Santa Claus".
În Costa Rica, Columbia si Mexic,
darurile sunt aduse de "Nino Jesus"
("Copilul Iisus").
Japonezii celebreaza Craciunul cu lanterne, papusi
si aranjamente florale si cu "Jizo"
("Mos Craciun").