b) Traduceri în limbile moderne

Traduceri în limbile moderne

Traduceri în limbile europene

Sfânta Scriptura a fost tradusa si în limbile vorbite, sau limbile moderne.

Prima traducere anglo-saxona a facut-o Beda Venerabilul (+735), sec. VII, numai pentru Evanghelia lui Ioan. Azi e pierduta.

O traducere a Evangheliilor dateaza din sec. X.

În limba germana a fost tradusa Evanghelia lui Matei din sec. VIII. Aceasta s-a pastrat într-un manuscris fragmentar la Manastirea Monosse din Austria. O armonie a Evangheliior din sec. IX. Un manuscris din Pepl (Boemia), care cuprinde întreg Noul Testament. Originar, probabil di sec XVI. Traducerea pare a fi mai veche. Aceeasi traducere mai este pastrata într-un manuscris al Bibliotecii din Freiburg (Saxonia). Zece manuscrise din Evul Mediu care, cu mici lacune, ne dau întreaga Sfânta Scriptura.

Prima traducere biblica completa în limba franceza dateaza din sec. XIII, pe timpul lui Ludovic cel Sfânt.

La italieni si spanioli, prima traducere dateaza tot din sec. XIII.

Prima traducere olandeza dateaza din sec. XIV, tiparita în 1477, în Delft.

În limba engleza Wicliff a facut prima traducere completa a Bibliei în 1384.

În limba daneza apare prima traducere în sec. XV.

Prima traducere poloneza dateaza din sec. XIII, iar prima traducere maghiara, din sec. XV.

O noua epoca pentru istoria traducerilor biblice în limbile moderne începe în sec. XVI, prin traducerea lui Luther si ideile reformatoare. Acestea sunt un îndemn pentru toate popoarele si traduca Sfânta Scriptura în limba lor vorbita.

Sub influenta curentului reformator, în Anglia, Tindale face o traducere a Noului Testament (1526), iar Coverdale - a întregii Biblii (1635). Din porunca lui Cromwell s-a editat Great Bibile sau Biblia lui Kramer, care, revazuta de Episcopul Evanghelic, în 1668, s-a numit Biblia Episcopala, oficializata în întreaga Biserica Anglicana. A fost revazuta sub regele Iacob I, la 1625, fiind numita de atunci încoace Royal Version sau Authorised Version. De la 1625, ea a fost revazuta de câteva ori, în Anglia pentru ultima oara între 1881 si 1895, iar în America între 1900-1901.

În Danemarca, regele Christian al III-lea s-a îngrijit sa fie tradusa Biblia lui Luther în limba daneza. Prima editie a aparut în anul 1550. Aceasta este Biblia oficiala pâna la Episcopul Hans Vane, care în 1647 a tradus în limba daneza Sfânta Scriptura dupa o alta traducere germana decât cea a lui Luther, numindu-se Svanings Bibel, ramânând Biblia oficiala a Bisericii Daneze pâna în zilele noastre. Pentru danezii romano-catolici, Noul Testament a fost tradus de I. von Hansen, la Copenhaga, în 1893.

Pentru romano-catolicii norvegieni prima traducere a Noului Testament a aparut în Cristiania, la 1902.

Pentru suedezii protestanti Biblia lui Luther a fost tradusa de Arhiepiscopul Lars Person. A fost revazuta în 1617, numindu-se Gustave Adolf's Bibel. Ultima revizuire i s-a facut în 1883.Pentru suedezii catolici, Noul Testament se traduce la Stockholm la 1895.In Italia pentru romano-catolici traduce Sfânta Scriptura - Martini la 1776, iar pentru protestantii italieni a tradus-o Diodati, în 1707.

În Spania pentru romano-catolici a tradus-o F. Scio de Miguel la 1790, iar pentru protestanti Episcopul Felix Torez de Astorgia la 1824.

Pentru Portugalia catolica Biblia a fost tradusa de catre Apereira de Figuerede la 1778, iar pentru protestantii portughezi traducerea a facut-o Ipereira d'Almeida la 1781.

Pentru Jansenistii francezi, traducerea Bibliei a facut-o I. Le Maitre de Lacy; iar pentru romano-catolici, Vence, la 1748 si Claire la 1871-1873; pentru calvini Ostenvald la 1774.

Pentru germanii romano-catolici traduce V. Allioli la 1830. A zecea editie a lui Allioli este revazuta de Aug. Aradt si apare în 3 volume la 1901. Alte traduceri în limba germana pentru romano-catolici s-au facut de catre Loch si Reich 1851-1856; Veindard 1864, 1899; Ecker 1903; Leimbach 1900.

Traduceri si tiparituri în limba româna

În epoca introducerii limbii nationale în Biserica, apar si primele traduceri ale Sfintei Scripturi în limba româna. Rezultatul acestor prime traduceri sunt:

1.Codicele Voronetian. Un manuscris al traducerii Faptelor Apostolilor, Epistola lui Iacob si I Epostola a lui Petru, în limba româna din sec. XVI. A fost descoperit în Manastirea Voronet de Profesorul Grigorie Cretu la 1871. scris pe hârtie de in si are 95 de foi. Astazi se pastreaza la Biblioteca Academiei Române din Bucuresti. Limba este vechea româneasca cu rotacisme, scriere cursiva, cu litere chirilice. Textul are împartirea în lectiuni, capitole i versete.

2.Evanghelierul din Londra, scris în Muntenia la1561(1574?).

Primele tiparituri sunt desigur cele a lui Coresi

1. Tetraevangheliul lui Coresi, tiparit la Brasov în 1560, acesta avea la baza vechi traduceri în manuscrise; apoi urmeaza

2. Praxiul lui Coresi, Brasov, 1561;

3. Palia de la Orastie, 1581-1582, cuprindea primele doua carti din Vechiul Testament: Facerea si Iesirea. Cartea a fost tradusa si imprimata - dupa o versiune a Bibliei în limba maghiara - de cinci predicatori romano-calvini. Apoi au urmat altele printre care putem numi

4. Noul Testament a Mitropolitului Simeon Stefan, tiparit la Alba-Iulia la 1648. Textul urmeaza Codicelui Voronetian. Este pentru prima oara o editie care cuprinde întreg Noul Testament în limba româna. Aceasta editie impresioneaza prin frumoasa expresie româneasca a traducerii, ca si prin rigoarea si exactitatea redarii textului original al Noului Testament.

5. Biblia de la Bucuresti, sau Biblia lui Serban. Geneza acestei tiparituri este urmatoarea: Spatarul Nicolae Gramaticul, a fost trimis la Constantinopol în 1662 ca sa faca traducerea Sfintei Scripturi în limba româna dupa textul grecesti. Nicolae Gramaticul îsi îndeplineste aceasta misiune, trimitând în tara traducerea pentru a fi tiparita. Voievodul Serban Cantacuzino o încredinteaza unei comisii pentru revizuire. Din comisie fac parte episcopii: Germano Nisi , Mitrofan al Husilor si fratii Serban si Radu Greceanu. Comisia verifica lucrarea lui Nicolae Gramaticul dupa traduceri române mai vechi, dupa un tex grecesc din Frankfurt, dupa Vulgata si Biblia slavona. Aceasta prelucrare e tiparita apoi pe tim ul voievozilor Serban Cantacuzino Basarab si Constantin Brâncoveanu. Prin Biblia de la Bucuresti, clericii si credinciosii nostri au dobândit acces nemijlocit la textul sfânt, ceea ce a dat un nou impuls dezvoltarii culturii teologice românesti si adâncirii vietii crestine în Biserica noastra.

6. Biblia de la Blaj, 1795. Traducerea e facuta de învatatul ardelean Samuel Micu dupa texte grecesti. Revizuirea e facuta de episcopul Ioan Bob din Fagaras, care îi adauga o prefata, locurile paralele si titlurile capitolelor. Biblia aceasta avea multe greseli, dupa cum spune mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni "traducerea moldoveneasca în multe locuri nu se potriveste, nici cu cea greceasca, nici cu cea slavoneasca sau se omit rânduri (stihuri) întregi sau este tradus cu totul altceva" Astfel ca traducerea de la Blaj dupa spusele aceluiasi Gavriil Banulescu "este mai apropiata de cea latineasca si frantuzeasca, decât de cea greceasca si slavoneasca...".

7. Biblia întreaga de la St. Petersburg, tiparita de Societatea Biblica Rusa la 1819. Este o editie a Bibliei de la Blaj, din care lipsesc adausurile Episcopului Ioan Bob. Aprobarea acestei editii a dat-o exarhul Gavriil al Chisinaului si Hotinului. Mitropolitul Gavriil singur a corectat primele coli, gasind mai multe greseli. Apoi la rugamintea Presedintelui Societatii Biblice Ruse, principele Golitin trimite la Petersburg pe arhimandritul Varlaam (Cuza) de la manastirea Dobrovat din Moldova pentru îngrijirea textului. Mitropolitul Gavriil a propus sa se revada si sa se corecteze întreaga Biblie dupa textele grecesti si slavonesti, pentru a înlatura greselile care s-au strecurat în Biblia de la Blaj. Dar propun rea lui a fost respinsa, pe motivul ca Biblia trebuia sa fie cât se poate de repede tiparita, asa ca Biblia de la Petersburg este o copie cu corecturi mici, facute de Arhimandritul Varlaam, de pe Biblia de la 1795 de la Blaj.

8. Biblia întreaga, ed. Sfântului Sinod, Bucuresti, 1938. Traducere noua facuta dupa texte ebraice si grecesti, de profesorii Vasile Radu si Grigore Pisculescu (Gala Galction).

Împartirea Sf. Scripturi în capitole, versete

Înca din primele secole ale crestinismului pentru scopuri liturgice, diaconul Eutaliu din Alexandria a împartit textul Faptelor Apostolilor, al epistolelor Pauline si epistolelor sobornicesti în 57 de lectiuni (lectiones - în& latina, perikopa în greaca si zaciala în slavona), menite a fi citite la slujbele în Duminicile si sarbatorile anului bisericesc. Foarte probabil, desi nu se poate dovedi, textul Evangheliilor a fost împartit, pentru acelasi scop, înca mai înainte. Dar predomina parerea ca textul evangheliilor a fost împartit în pericope de catre diaconul Ammonie în sec. III Dupa mârturisirile Sf. Iustin Martirul si a lui Tertulian, citirile liturgice din Noul Testament dateaza înca de la începutul crestinismului. Pentru prima oara textul evangheliilor a fost împartit în compartimente de catre Tatian (sec. II), acesta a facut din cele 4 Evanghelii una numita: Diatessaron (adica Evanghelia dupa patru). Anume acest text fost talmacit de catre cuv. Efrem Sirul.

Mai apoi, pentru uzul particular si pentru cercetari stiintifice, cartile Sfintei Scripturi au fost împartite în capitole si versete. Împartirea este de data mai noua, desi unii vad începuturile în secolul al treilea crestin. Actuala împartire în capitole dateaza din secolul XIII-lea si a fost facuta de catre arhiepiscopul de Canterburi Stefan Langton (+1228). Dupa inventia tiparului, ea a intrat în toate editiile tiparite. Împartirea în versete dateaza de la editorul parizian Robert Stefan, care o introduce în editia Vulgatei din 1548 (în 1551 dupa ieromonah Ilarion Alfeev). În secolul XIX protestantii au mai inclus indicatii la locurile paralele. Cu ajutorul locurilor paralele putem compara relatarile diferitor evanghelisti, sau putem usor gasi locul din Vechiul Testament referitor la relatarea din Noul Testament.

Daca e sa ne referim la situatia actuala cu traducerea Bibliei trebuie sa mentionam ca traducerea Bibliei în alte limbi ocupa primul loc în lume. Cinci secole în urma ea era tradusa doar în 33 de limbi, iar la începutul sec. XIX - în 70. În decursul sec. XIX au aparut traduceri complecte sau partiale ale Bibliei în 400 de limbi, iar în prima jumatate a sec. XX s-au mai adaugat înca 500 de traduceri în diferite limbi. Pâna la sfârsitul anului 1973 Biblia era tradusa - complect sau partial - în 1526 de limbi, iar în 1982 - în 1763. În medie la fiecare 10 zile apare o noua traducere. Numai 2-3% din populatia planetei noastre nu au înca texte ale Bibliei în limba materna. În aceste 2-3% din populatia globului pamântesc intra aproape 4000 de limbi ale diferitor grupari etnice, printre care în una si aceeasi limba vorbesc cel mult câteva zeci, sute sau în cel mai bun caz câteva mii de oameni. În prezent Biblia este cartea ce ocupa primul loc în lume dupa tiraj. Astfel din 1948 pâna în 1980 tirajul Bibliei a crescut de la 1,7 milioane exemplare - la 9,7, iar tirajul Noului Testament de la 2,1 mln exemplare în 1948 a ajuns la 13,9 mln în 1980. Iar daca luam si cartile aparte sau capitole din Sf. Scriptura apoi aceste au crescut de la 10,7 în1948 la 35,4 mln în 1980. Aceste editii au fost tiparite de Societatea Biblica. Numarul total de exemplare ale Bibliei, complect sau partial editate e alte organizatii sau edituri din lume n-a putut fi stabilit.

LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)