Războiul pentru o cauza dreaptă

“Magazin”, 24 iunie 1999

"In your head / In your head / They are fighting... (The Cranberries)"

Guvernul Romaniei lanseaza Carta Reconsiderarii Calendarului Universal (CRCU)
Anul 2000 d.c. devine 1325 conform cu ideea dezvoltarii economice unilaterale a statelor mai mult sau mai putin industrializate. La Washington se infiinteaza ONALIS.

Dimineata tasneste din ocean ca o bila de foc, pluteste peste lumea adormita si invaluie blocurile, casele, maidanele, cuplurile doborate de somn, hamacele si toate papusile de plastic care se dezmortesc dupa o noapte de repaos.

La Cotroceni, Candid se ridica buimac din asternut si priveste incruntat fata adormita a Otiliei. Santulete mici, dese, se disting pe figura trista a sotiei sale. Candid ofteaza… Cu pasi mici, masurati, isi taraste papucii catre fereastra. Vede copacii unduindu-si ramurile obosite si face o legatura cu praful de pe umerii ministrilor de stat. Dar alunga din minte gandul urat.

Parca e o dimineta mai altfel decat celelalte. “Ce sa fie, oare ?”, isi spune Candid intorcandu-se in pat langa Otilia, “vreun comunicat de trimis, vreo vizita de facut ?” Nici ca stia, nici ca nu stia… Conflictele internationale i se invalmasesc in minte de parca cete de neuroni isi disputa portiuni intinse ale creierului sau obosit. Si totusi simte ca somnul a alungat norii de praf pe care i-a simtit in seara precedenta raspandindu-se impreuna cu comunicatul emis catre natiune. “Stimati compatrioti…”, ii rasuna din nou in memorie vocea sa insurubandu-se prin cablurile tarii. “Am placerea sa va anunt ca situatia politica internationala nu va afecta cu nici un chip pozitia Romaniei. Traim clipe istorice. Vom face parte si noi, mai devreme sau mai tarziu, din concertul plenar al democratiilor europene si Euro-Atlantice… Am primit asigurari din partea Aliantei Nord-Atlantice, reprezentata de domnul Javier Solana, cu privire la problema extrem de importanta pe care tara noastra o reprezinta fata de NATO in ipoteza unei agresiuni comise asupra teritoriului Romaniei…”

Si totusi ceva nu e la locul lui. Totul este prea absurd ca sa fie explicat. Candid se aseaza cu coatele pe genunchi si incepe din nou sa gandeasca. “L-am trimis in puscarie pe tribun. Asta e bine si e rau. Pentru ca cel care-l pusese acolo a avut un motiv s-o faca… Apoi tot circul asta pe care trebuie sa-l sustin. Plesuvul a inceput sa faca declaratii hazardate, iar din pozitia lui nu prea se fac asemenea lucruri… Ziarele nu mai au aceeasi forta asupra masselor, lumea s-a saturat de jumatatile de stiri… Am privatizat ce mai ramasese, imprumuturile vor veni… Nu stiu, ceva pute aici… Mi se pare prea tarziu pentru toate astea…”

“Radule !”, sopti Candid in receptorul telefonului, “Nu crezi ca e momentul sa facem si noi ceva ca sa se auda despre tara ?”

“La ce te gandesti ?”, intreba primul ministru cascand usor.

“Pai tocmai la calendarul asta al nostru. N-ai impresia ca sunt prea multe mii trecute acolo ? Eu tocmai la asta ma gandesc, anume ca trecem prea usor in noul mileniu…”

Primul Ministru nu raspunse. O tacere apasatoare se lasa intre cei doi.

“Candi, sa stii ca tu ai o idee acolo, nu este ceva care sa merite ignorat…”, completa omul cel mai expus slugarniciei nationale.

In momentul in care receptorul a fost asezat in furca, seful statului se ridica din nou din pat si se opreste in fata oglinzii. O asemenea idee necesita mai multa consideratie… Isi trece o mana prin barba.

“Domnule, ce idee mi-a putut veni… “

Se imbraca repede. Isi saruta sotia adormita. Paraseste dormitorul si trece fulgerator pe langa sirul de camere care-l despart de biroul de lucru.

“Cat sa dam in urma ?”, se gandeste Candid, “Oare cu cat ar trebui sa regresam ca sa fim in pas cu situatia economica si politica internationala ? Oare cat timp ne trebuie pentru a ne aseza pe baze comune in acest context geopolitic atat de ambiguu ? Este admisibil ca unele tari sa fie atat de prospere, altele atat de sarace, iar altele sa astepte sa fie bagate in seama de cele puternice ? Nu cumva o descrestere pe axa timpului ne-ar fi tuturor benefica ? ”

Tot gandindu-se asa, sezand in scaunul sau pantecos, seful de stat nu auzi de prima data taraitul telefonului. Serviciul CLIP ii dadu de stire ca este cautat de la Parlament. Cu mana tremurand, raspunse:

“Da, Petrica, ce se aude ?”

“Domnule Presedinte,” veni vocea poliglota de la celalalt capat al firului, ma gandeam sa va propun ceva deosebit”…

Fara sa renunte la cafeaua in care amesteca zaharul, Candid se relaxa si-l lasa pe presedintele Senatului sa continue.

“Ma gandesc sa propunem o solutie pentru globalizarea normalitatii… Si ca sa fiu mai clar, am sa va explic…”

Candid se ridica in fotoliu si-si reaseza nodul de la cravata.

“Ma gandesc”, veni din nou vocea cea groasa si stiutoare de multe secrete, “ca putem propune consiliului Europei si conducerii Aliantei nord Atlantice un proiect prin care anul 2000 sa devina 1325, sa spunem, fara sa luam aceasta data ca fiind reprezentativa pentru un anume moment istoric. Si asta pentru a da un ragaz economiei mondiale…”

Candid Popescu nu se putu abtine.

“Spune-mi, Petre, ai mai vorbit cu cineva despre asta ?”

“Va asigur ca nici cei mai apropiati consilieri ai mei nu au cunostinta de acest proiect, domnule Presedinte...”

“Petre, mi se pare incredibil, dar exact la acelasi lucru ma gandeam si eu”, continua presedintele. “Consider ca o asemenea solutie face ca situatia economica si politica globala a lumii sa se normalizeze. Consider ca aceasta idee, mai ales pentru ca ne-a venit la amandoi, trebuie neintarziat pusa in aplicare. Este singura nostra sansa pentru a ajunge din urma masina economica a Statelor Unite, Germaniei si Japoniei, cu conditia ca aceste tari puternic industrializate sa accepte propunerea noastra.”

“Domnule Presedinte, fac din asta nu numai un deziderat national, cat unul personal. Va asigur de intregul meu suport politic”, incheie presedintele senatului frecandu-si palmele de receptorul cald si inchise bucuros.

Candid telefona de urgenta la secretariatul celor doua camere si dicta pragmatic continutul hotararii de guvern care avea sa aduca mult ravnita normalitate intr-un tunel mult prea lung pentru a i se zari luminita de la capat.

Cand termina, sa aseza din nou in fotoliul sau favorit, trase perdeaua si lasa lumina senina a diminetii sa-i mangaie intreaga fiinta.


***

15 ianuarie 1325. ONALIS (Organizatia Nord Atlantica pentru Lupta Impotriva Slugarniciei) ataca in regim de legitima aparare teritoriul RRR (Republica Remanenta Romania) la agresiunea fatisa a acesteia.

“Cum adica sa nu-i bombardam ? Nici un general nu va ezita sa adere la propunerea pe care v-o fac, domnule presedinte…”

Madeleine Albright il priveste tinte pe Stapanul Lumii. Ochii ii scapara ca doi carbuni incinsi.

“Nu mai e vreme pentru democratie, Bill. Acum ori niciodata ii radem de pe suprafata pamantului !”

William Jefferson Clinton se gandeste la tatal sau, la bataile pe care a trebuit sa le indure. Fata i se strange intr-un rictus.

“Ai mana libera, Madeleine”, mai adauga si se desparte de seful politicii externe a Statelor Unite.

Valuri de bombardiere brazdeaza cerul catre Bucuresti.


***

25 martie 1325. Guvernul de la Stoenesti riposteaza la agresiunea ONALIS

Romania este o rana vie. Maldare de moloz ascund ramasitele a ceea ce a fost candva cea mai falimentara industrie din Europa. Printre mormanele de fiare vechi, fumegande, fostul sef al opozitiei romane, Ilie Ionescu, incerca sa alcatuiasca un nou guvern.

Pentru functia de prim ministru este propus revolutionarul Iosif Clanta. Are o haina din care au ramas doar manecile, unite de bucati ferfenitite de material, pantalonii ii atarna in vine, dar pe figura I se citeste o fericire de nedescris.

“Domnule presedinte”, spune cu vocea-i tabagica, “nu vom mai plati chirie in vecii vecilor…” Si cu o bucat din maneca isi sterge nasul scotand un zgomot surd.

“Sunt fericit, Iosife !”, clatina din cap Presedintele, tragandu-l de sub daramaturi pe fostul locatar de la Cotroceni, care paraseste maldarul de moloz privind catre avioanele de vanatoare aliate.

“S-a terminat cu slugarnicia. De-acum, impreuna, putem sa cladim din nou aceasta tara. Eu cred ca ne sta in puteri s-o facem…”, mai adauga prinzandu-l de cot pe Candid Popescu.

Dregandu-si glasul, acesta riposteaza : “Cred ca trebuie sa scriem un comunicat si sa-l trimitem cuiva, sa dam de stire lumii ca nu suntem de acord cu agresiunea acestei aliante barbare si lipsite de porejudecati. Eu consider ca poporul roman este capabil sa renasca la fel ca pasarea fenix din cenusa. Cu copiii astia care n-au plecat din tara”, si cu un gest larga indica spre zecile de persoane care s-au ridicat dintre daramaturi, “vom recladi tara din temelii. Asa sa ne-ajute Dumnezeu !”

Ilie Ionescu si Candid Popescu se iau in brate. Pe deasupra lor, roiuri de elicoptere se retrag catre bazele militare aliate din Ungaria.

“Mai rau nu ne poate fi !”, conchid intr-un final de imbratisare.


***

3 septembrie 1325. RRR trimite trupe la Stoenesti.

Stirile serii : “Guvernul Romaniei a hotarat intr-o sedinta solemna care s-a incheiat la Stoenesti in urma cu cateva minute sa trimita trupe impotriva Aliantei Nord Atlantice. Biroul de presa al Ministerului Apararii Nationale a comunicat reporterului nostru ca doua batalioane de copii ai strazii au fost incartiruite in localitatea de frontiera Bors in vederea demararii unei misiuni de pedepsire a catorva din autorii genocidului comis impotriva tarii noastre. Va vom tine la curent cu desfasurarea evenimentelor…”


***

1 mai 1326. Lupta de la Stoenesti

“Agentiile internationale de presa comenteaza favorabil decizia Romaniei de a riposta la agresiunea NATO impotriva unui stat european suveran si independent. O inalta oficialitate a Aliantei a dat publicitatii un comunicat prin care se saluta taria de caracter a conducatorilor de la Budapesta si asigura statele membre NATO ca forta de atac a Aliantei va ataca ambele convoaie de luptatori romani pana cand nu va mai exista absolut nci un combatant de cealalta parte.

Invocand carta ONU si acordul de la Osaka, din 3 aprile 1985, Secretarul de Stat in Minsterul Apararii al Statelor Unite, dna Madeleine Albright a declarat postului nostru ca singura modalitate prin care Romania ar fi putut sa prospere este eliminarea tuturor locuitorilor spatiului Carpato-Danubiano-Pontic si implantarea unui nou tip de locuitori, mai putin ipocrtiti si mincinosi la nord de Dunare.

Securitatea si prosperitatea sud estului de Europa, a declarat sursa citata, nu se poate obtine in alt mod. Balcanii sunt o regiune mult prea importanta pentru poporul american pentru a nu interveni militar si politic atata timp cat situatia internationala o va cere.

Insa, pentru a nu distruge orice urma de speranta inevitabililor supravietuitori de pe teritoriul Romaniei, un avion de vanatoare F-16 a fost lasat sa se prabuseasca in zona capitalei Romaniei, la Stoenesti, Valcea.”


***

18 iulie 1326. NATO suprima ONALIS.

Poetul Mircea Dimesteanu, fredonand un refren la moda cu cativa ani in urma, citeste un ziar maghiar aparut saptamana trecuta la Budapesta si adus la Stoenesti de liderul minoritatii maghiare din Romania, Marko Breloc.

Sunt stiri socante in presa internationala. ONALIS, organizatia care practic a insemnat distrugerea fizica a fostei Romanii se anunta ca va fi desfiintata.

“Exista prea multe organisme pe care Statele Unite trebuie sa le finanteze. Evenimentele politice internationale au inregistrat o regresie evidenta in intensitate si frecventa, drept pentru care poporul american nu mai vrea sa cheltuiasca bani pentru finantarea unor campanii care se dovedesc a fi inoportune. Statele Unite isi exprima regretul pentru actiunea de forta intreprinsa impotriva Romaniei intr-un moment in care economia mondiala traverseaza una dintre cele mai pregnante crize din istorie. ”

“NATO, NATO, sa traiesti,
Si-altelucruri bune sa cladesti…”

O masina zdrentuita isi taraste caroseria prin praf, lasand in urma un urias nor care-l acopera pe poet si versurile sale.


***

24 decembrie 2001. NATO si ONU revin la calendarul vechi.

“Evenimentele fara explicatie produse in Romanaia, la Stoenesti, ne fac sa credem ca timpul in care am crezut ca traim nu este cel corect. Intervalul de timp scurs pe perioda conflagratiei din Balcani este considerat 2000-2001 dupa Christos, ca o recunostere a necesitatii respectarii unor modele istorice incontestabile”, declara inaltul comisar ONU in probleme pentru refugiati, Sadako Ogata, intr-o declaratie acordata cotidianului nipon “Soarele rasare”…