Pariul

Cronica Română, aprilie 2001


În seara asta îl omor pe Neacşu. Fără glumă. I-am promis-o. Cică nu moare. Al dracu cu mă-sa care l-a făcut, tot îl omor.

Are trei negi mari pe nas şi două pete grena pe obrazul stâng. De la broaşte râioase… Pe dracu! Se mutilează singur, nenorocitu’. Îşi taie degtele şi-i cresc la loc.

Ieri şi-a băgat capu’ pe gura sobei şi a rămas cu obrazu’ lipit de ciupercă vreo cinci minute. Sfârâia carnea pe el şi nu se oprea din cântat. D’alea lăutăreşti. Nevastă-sa îl lua de picioare şi-l împingea. Mirosea a păr ars ca la Crăciun. Degeaba. Când a ieşit, ne-a arătat cum i se regenerează pielea. Din monstru a redevenit la loc Neacşu.

Al dracu’ să fie de nu-l omor.


***

- Neacşule, ce-i în capu’ ৿la al tău, mă?

- Ce să fie, Gogule, iaca creier.

- Păi atunci de ce nu mori, căppcăune?

- Nu se-ndură dracu’ să mă; ia.

- Apăi, Neacşule, tare amă;rât trebuie să fii…


***

- Săru’ mâna, coană Savetto, Neacşu-i acasă?

- Acasă, Gogule, unde moartea sਧ-l ia să fie? Da’ intră!

Neacşu stătea lungit în mijlocul bucătăriei, cu o pernă miţoasă sub cap şi cu picioarele pe putinei. Fuma Carpaţi fără şi-şi afuma consoarta.

- Noroc, Neacşule, io am venit s৿ te omor.

Dintr-o dată fu în picioare, răsturnând două din scaunele de sub masă. Era aşa de înalt, că parcă se proptea cu creştetul de grindă.

- Şi cum faci?

- Neacşule, tu ştii să scrrii?

- Ştiu, Gogule, da’ la ce-mi ajut࣓?

- Îţi ajută. Fii atent! IIa o foaie şi un creion şi pune pe hârtie tot ce-ţi trece ţie prin cap. Pe urmă vezi dacă e corect şi adu-mi-o să ţi-o public.

Mă privi buimac, neînţelegând nimic.

- Şi ce rezolv? Sau îţi bbaţi joc de mine?

- Nu, ticălosule, scrie şi morii!


***

Peste trei zile, Neacşu mi-a adus cinci foi scrise de colo până colo. N-aveai loc să mai pui un semn. Era o poveste cu draci. Îi pusese şi titlu, avea alineate, virgule, tot tacâmul.

I-am luat-o şi dus am fost.

M-am întors peste o săptămână cu “Jurnalul SF” – “Neacşu Gheorghe, Mâinile şi picioarele”, deasupra Bookshop-ului.

M-am dus direct la el şi i-am dus revista.

- Şi ce, mă, acuma mor?

- Mori, mă, mori, n-avea grijă,, mai scrie una!

Peste alte câteva zile mi-a mai adus o povestire. Tot cu draci. “Neacşu Gheorghe - Marte cu găuri”. Am plecat cu ea la Bucureşti.

Pe seară, m-am întors.

- Ai adus-o? m-a întâmpinat &în gară.

- Stai, Neacşule, încă n--a apărut revista.


***

Săptămâna următoare iar a venit.

- Ia zi, mă, când apare? Am luuat revista şi nu e.

- Ai răbdare, că apare.


***

Tot satul a venit la înmormântare. Râdeau de leşinau.

Neacşu Gheorghe murise de inimă rea. Aşteptase un an de zile şi povestirea nu-i apăruse. În seara aia m-am făcut leu. Pariasem pe mine. Iar pariul e pariu.