Harta din Brad

“Magazin”, 3 iunie 1999


Nebunia vitezei o să le mănînce sufletele, adevărurile fi-vor rostite de singuraticii exploratori ai liniştii, nimeni nu va mai ştii unde începe şi unde se termină frenezia schimbărilor. Ai de ales înter a îndeplini acum, la ceas de noapte, ceea ce simţi şi a te întoarce spre a reveni. Tu decizi. Cîntăreşte bine toate aspectele.

Copacul s-a prăbuşit în mijlocul poienii. Drujbele morţii îşi potolesc gemetele lăsînd privirile tăietorilor să descopere conturul hărţii. Printre cercurile concentrice care măsoară trecerea vietăţii cu ramuri prin timpul-care-nu-iartă se desenează şerpuitoare umbra de peşte a României Mari. Ca o fiinţă ascunsă în măruntaiele arborelui. Ca un semn ceresc.

Muncitorii forestieri se îndepărtează încremeniţi. Cel care pare a fi conducătorul operaţiunii îşi intră primul în simţiri şi se apropie de buturugă. Împrăştiind solzii de rumeguş, suflarea tăietorului de lemne lasă harta să se întrevadă printre nuanţele de maroniu.

Strînsă roată în jurul şefului, echipa simte un fior ce nu-şi găseşte prea uşor o justificare. Nici un fenomen natural n-ar fi produs un asemenea traseu. O farsă este exclusă. Nimeni nu e suspect. Aici, raţiunea îşi găseşte limita.

Comitetul de primire se reuneşte. Intervenţia s-a produs.

Sub cerul de smoală, adunaţi pe laturile unui hexagon regulat, Maeştrii cu tîmple ninse închid ochii, vizualizînd aceeaşi imagine.

Călătorul s-a întors. Se apropie de figura geometrică născută din trupuri. Se pleacă smerit şi primeşte încuviinţarea.

Ca la un semnal, Maeştrii deschid ochii. Cu blîndeţe, temponautul este invitat să se aşeze în mijlocul lor. Cuvintele sînt de prisos. Şi totuşi, o voce pluteşte prin noapte, între oameni şi stele :

- Bine ai venit printre noi…