Dimineaţa

Anticipaţia, nr. 532, martie 1996


Întâi am simţit că-mi pot mişca degetele. După câteva secunde de bombardament, mi-am văzut şi picioarele. Aveam deci mâini şi picioare. Pe urmă am realizat că ştiu ce sunt acelea. Deci aveam şi creier. Iar creierul meu controla dintr-o platoşă sferică toate lişcările. Acesta era capul.

Am pornit-o hai-hui la o plimbare prin întuneric. La un moment dat am zărit nişte sfere mari rotindu-se în jurul unei sfere luminoase. Şi se luminau pe câte o parte. Se roteau în jurul unei sfere mari pe traiectorii eliptice, dar, în acelaşi timp, se roteau şi în jurul unei axe proprii. Erau mari, mult mai mari decât mine.

Tot învârtindu-mă printre sferele astea am început să observ că, pe măsură ce mă apropiam de ele, se turteau tot mai mult şi îşi pierdeau forma sferica. De curiozitate m-am apropiat de toate sferele care se roteau. Şi am constatat că toate se turteau. “Ciudat”, mi-am zis. Vorbisem.

În cele din urmă m-am oprit pe una din sferele mici, cea care se turtise ultima.

Era o sferă mare. Mă simţeam infim pe lângă ea. Dar era netedă. M-am scărpinat pe umărul drept. Simţeam nevoia să o fac. Pe urmă am constatat că sfera începe să se încreţească.  Şi s-a încreţit în întregime. M-am trezit între două riduri care mă înconjurau, acoperindu-mă. Şi mi s-a făcut frig. Şi două lacrimi mari au prins să mi se scurgă pe obraji. Apoi a venit o apă mare şi m-a înghiţit.

Tot învârtindu-mă, am ajuns să mă agăţ de ceva fix. Şi am ieşit din apă. M-am căţărat pe una din cutele sferei turtite şi am simţit căldură. Venea de la lumina unei sfere strălucitoare.

Am început să mă simt mai bine. Apa se scurgea de pe trupul meu şi cădea în picături mari, sferică, solidificându-se. Şi se năştea o formă asemănătoare formei mele. După ce forma a devenit aproape identică, am atins-o. Şi am observat cum i se rotunjeau unele părţi care la mine erau netede. Iar părul a prins să-i crească şi a crescut mult mai mult decât erau eu obişnuit.Şi pielea i-a devenit mai fină şi moale la pipăit. Şi simţeam ceva ciudat şi plăcut când o atingeam. Apoi am cuprins-o în braţe şi am simţit că devenim din nou una şi aceeaşi persoană. Iar sfera cea mare a strălucit mai frumos, învăluindu-ne în căldură şi lumină.

Apoi am văzut cum din sfera pe care stăteam au început să crească fire care se îngroşau şi din care ieşeau alte fire. La început ca firele de păr, pe urmă mai mari, mai puternice. Am stat să le văd cum cresc. Le-am urmărit împreună cu forma de lângă mine.Şi întreaga sferă s-a acoperit cu fire mai mici sau mai mari, crescute în locurile unde nu era apă.

Şi firele au dat roade.

Şi m-am întins după unul din roadele unui fir, l-am rupt şi i l-am dat formei. L-am şters în palme – mi se păruse că era lipsit de strălucire – şi i l-am oferit. Atunci s-a pornit un vânt puternic şi totul a devenit întuneric.



Întâi am simţit că-mi pot mişca degetele. După câteva secunde de bombardament, mi-am văzut şi picioarele. Aveam deci mâini şi picioare. Pe urmă am realizat că ştiu ce sunt acelea. Deci aveam şi creier. Iar creierul meu controla dintr-o platoşă sferică toate lişcările. Acesta era capul.

Pe urmă o lumină albă, lăptoasă, m-a învăluit şi m-am trezit într-un loc plin de verdeaţă, unde adia un vânt plăcut şi soarele strălucea mângâietor.

Era dimineaţă…