Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele

“Imparţial”, 27 mai 1999
“Magazin”, 28 ianuarie 1999
“ArtPanorama”, nr. 16, aprilie-mai 1999
“Arca îmblînzitorilor de fantasme”, 2000.


Milford Triger se apleacă peste buza nacelei şi priveşte în gol fascinantul relief al Alpilor Elveţieni. Sîngele îi bubuie în cap, o ameţeală plăcută îi cuprinde fiinţa, şi cu un gest de lehamite absolută îşi dă drumul într-o cădere liberă către pădurile de conifere.

De pe ventilul alimentării aerostatului îşi ia zborul cu un croncănit ascuţit celebrul său prieten înaripat, Hector – cioroiul.

Milford simte vîntul cum îi străpunge ochii şi viscerele. Hector coboară într-un unghi ascuţit şi i se opreşte pe umăr, cu ghearele adînc înfipte în pînza costumului de zbor şi aripile fîlfîind. Ca într-un joc absurd, micuţa pasăre se ridică spre înalturi trăgînd după sine un personaj rotofei, cu obrajii ca un funduleţ de copil.

Iar Milford Triger rîde cu gura pînă la urechi, lăsîndu-şi hohotele să se spargă în ecouri la contactul cu acele brazilor din abis.

Straniul cuplu ajunge din nou în vehicolul zburător. Om şi cioroi se aşează unul lîngă celălalt pe băncuţă. Milford destupă un clondir. Toarnă lichidul rubiniu în două pahare ca două degetare.

Ştirile ajung în văzduh, la televizorul din balon. Sînt aceleaşi pe care le-au văzut la faţa locului.

– Pariez că vrei s-o cotim spre Bucureşti, sparse Hector huruitul cu un croncănit electronic.

– Nici nu mă miră fantezia ta, contră Milford cu un grohăit. Doar te-am proiectat după chipul şi asemănarea-mi…, încheie cu un ochi întredeschis.

Dirijabilul îşi continuă traiectul sinuos. Nacela i se redimensionează întrecînd în volum balonul tractor. Un al treilea personaj apare în barca zburătoare.

– Bun găsit ! exclamă din spatele unei mustăţi stufoase. Sînt bancherul visurilor voastre !

Milford Triger se posomorăşte.

– Aş fi preferat un prim-ministru. Dar dacă aşa a fost Dorinţa, eu mă supun. Sînt un simplu personaj…

– Opreşte-te din ranchiuna evanescentă ! Nu de asta au nevoie cei care se distrează cu noi. Eu sînt un prim-ministru bancher !, completă Radius Vasilius Ţiriacus, nou intratul membru al cabinetului zburător. Aş îndrăzni să anticipez următoarea mutare !

Înainte ca trioul consacrat să-şi fi orientat atenţia către cer,  un al patrulea intrus coborî  pe frînghie dintr-un zepelin pe care altminteri nu l-ar fi observat nimeni.

– Eu vă umplu serile cu invitaţi surpriză ! Noul venit îşi rearanjă bretelele înainte de a continua. Şi pariez că le umplu bine… Ţineţi aproape ?!…

Este poftit să ia loc. Hector croncăneşte cu admiraţie : Marius Tucus ! Marius Tucus !

Vîntul suflă din ce în ce mai ameninţător. Cerul se întunecă. O ploaie rece şi grea cade din înalturi peste întreaga asistenţă. Obiecte zburătoare neidentificate plutesc puzderie printre norii plumburii.

– Sînt dezolat ! Sînt dezolat ! Sînt dezolat ! se vaită preşedintele din nacelă. Nu ştiu cine m-a adus aici ! Ce să caut eu printre asemenea personaje derutante ? Nimeni nu înţelege cît îmi este de greu…

Preşedintele se umflă şi depăşeşte în dimensiuni aerostatul. O pală de vînt îl zboară din balon şi  bietul şef de stat pendulează între conştiinţa sa sleită şi acordurile pe care le mai are de îndeplinit.

O lupta pe viaţă şi pe moarte se dezlănţuie la înălţime. Cine să tragă cu praştia în preşedinte ? Cine şi de ce ? Pentru că doritori se găsesc.

Acolo, sus, unde cu greu ajungi, se petrec lucruri uşor de imaginat…