Prefaţa volumului “Arca îmblânzitorilor de fantasme”, ed. Euro-Vida M, 2000

[…]
Prozele lui Robert David se recomandă prin “cinci personaje” căutând “măşti vesele”, un “copil nocturn”…. Restul fiind o “atingere…” a inerţiei şi a reintegrării utopiei în planul realităţii. Urmate de caleidoscopice re-descoperiri ale propriilor urme, fixate, scenaristic, într-un synopsis cinematografic în “Hanovra” sau, aspirând, interior şi neechivoc, … “după lumină”. Succintele parafrazări ale celor cinci texte semnate de experimentatul autor Robert David anunţă proze concentrate, ale unui spirit echilibrat, cu intuiţii şi rezolvări ingenioase, cu suficiente resurse epice. Auster dar şi ironist, cu gust pentru în-scenare, persiflând un real derizoriu, găsindu-şi victime… la datorie, adică în lumea cărţilor, dar şi a politichiei, a bancherilor, prozatorul satirizează, prin plăsmuiri alegorizante, pe intruşii publici, persiflându-se pe sine (cu iluzii şi deziluzii, cu tot).

Dar povestitorul ia în serios calda atingere a chemărilor interioare către un fond pur, către esenţă. Eroii “Hanovrei” sunt proiecţii livresc-tehnologice fără vreo legătură cu filmul “Străzii H.” ori cu expoziţiile de consum occidentale. Ci cu o relaţie polemică faţă de lumea redacţiilor (luată în răspăr, cu fine observaţii critice), prin onomastici ceheşti plastic exorcizate de aplombul şi detaşarea cu care scrie prozatorul, parodiind, cu eleganţă, clişee la modă. Demitizând infernul războinic, purtător al propriilor obsesii şi tentat de inteligenţa artificială dar şi de lumea ca… voinţă şi reprezentare (să nu se supere Schopenhauer), mentorul celor “Cinci personaje…” e neliniştit de traumele contemporane, are umor negru şi îşi asumă, cavalereşte, sumbra latură a frământărilor, inclusiv a celor mentale din jurul nostru.
[…]

Ştefan Vida Marinescu
Doctor în filologie