SF-istul ca personaj al actualităţii

Ştim cu toţii că revistele SF româneşti au murit şi nu se grăbesc să reînvie. Mulţi dintre pasionaţii genului ştiu că  au apărut reviste SF pe Internet. Ceea ce ştiu - deocamdată - mai puţini este faptul că unii dintre prietenii noştri colaborează la jurnale Internet, jurnale care nu au nici o legătură cu literatura SF.

Am avut ocazia să citesc o serie de articole ale lui Robert David, publicate în Curierul de Seară. Articole scurte, incisive, inteligente, care demonstrează talent de analist şi pană de gazetar.

Am avut ocazia să citesc câteva articole ale lui Ovidiu Bufnilă, remarcabile nu numai prin viziunea autorului, ci şi prin faptul că evenimentelor cotidiene li se găseşte câte o replică fandomială.

Cei doi au ceva în comun: au mai colaborat la ziare şi în alte împrejurări, au fost atraşi de mirajul presei, au ţinut să-şi exprime un crez politic şi cetăţenesc. O atitudine diferită de cea a majorităţii SF-iştilor, care consideră că  literatura este o formă de retragere din realitate.

De fapt, cei doi împricinaţi pun în discuţie nu numai atutudinea faţă de actualitate, dar şi rostul literaturii SF. Atitudinea lor pare singulară din cauză că la noi s-a impus o înţelegere greşită a   scopului SF-ului. Printr-un consens unanim, literatura SF este considerată ca fiind dedicată viitorului.  Este o literatură de anticipaţie, de previziune. Autorul SF stă în fund şi meditează la cum va arăta lumea peste o mie de ani, iar concentrarea sa tantrică îl face să aibă viziuni profetice. De aici, comentarii stupide de genul: X a prevăzut foarte bine că se va întâmpla fenomenul y, dar n-a fost în stare să anticipeze fenomenul z... De fapt, un cititor asiduu de literatură SF va descoperi, mai devreme sau mai târziu, că, de fapt, majoritatea autorilor nu prevăd, nu anticipează mai nimic. De fapt, care-i mecanismul logic al anticipaţiei? Extrapolarea. Porneşti de la ceea ce există, extrapolezi o serie de aspecte şi vezi ce rezultă. Bineînţeles, în acest caz este imposibil să extrapolezi toate fenomenele actuale - cu atât mai puţin să prevezi apariţia unor variabile necunoscute - deci anticipaţia va fi tendenţioasă, subiectivă şi partizană. Este evident că anticipaţia de dragul anticipaţiei nu există. Este evident că anticipaţia care-şi propune doar să imagineze lumea nepoţilor nepoţilor noştri nu există în realitate, că este rodul unei intenţii politice, deci are scop propagandistic. Este evident, deci, că anticipaţia are rol de avertisment. Răposatul Brunner nu-şi imagina că în 1990 lumea va fi distrusă complet de poluare, dar a considerat că-i necesar să atragă atenţia asupra lucrurilor care s-ar putea întâmpla, dacă vom da dovadă de inconştienţă.

Ce rezultă din cele de mai sus? Că nu există, de fapt, nici o preocupare reală de a anticipa viitorul.  Există doar grijă pentru viitor, pornind de la problemele prezentului. Autorul de SF nu-i un visător cu capul în nori, ci un om puternic ancorat în prezent. Pentru el contează mai puţin aiurelile mai mult sau mai puţin cinematografice, bazate pe ultimele descoperiri în domeniul efectelor speciale, şi contează mai mult efectul prostiilor săvârşite de oameni acum. Autorul de literatură SF este un om ce analizează clipa, extrapolează anumite fenomene şi-şi dă seama cum ar arăta mâine, dacă extrapolarea sa ar fi corectă. Scopul său - deci şi al literaturii SF - este de a corecta prezentul, ca să avem viitor.  De aceea SF-işti pot fi buni analişti ai prezentului. Numai că prezentul are atât de multe aspecte, încât este nevoie de specializare. Multă lume (din mediul SF) nu consideră politologia o ştiinţă serioasă. Totuşi, politica - şi viaţa cotidiană - afectează viitorul, îi stabilesc o anumită croială. De aceea consider că preocuparea celor doi colegi despre care am amintit tratează un element ce nu poate fi ignorat. Trebuie să cunoaştem bine prezentul, ca să putem anticipa viitorul.

Fenomenul este reversibil: SF-istul, ca om ce doreşte să anticipeze viitorul, trebuie să fie bine ancorat în prezent; politicianul, care modelează prezentul, nu poate ignora efectele asupra viitorului. Între cele două categorii, ca mijloc de comunicare, există presa. Deci nu-i de mirare că mulţi jurnalişti de prestigiu (de la noi, bineînţeles) s-au ocupat, într-o anumită perioadă, de literatura SF...