TURNURILE GEMENE
La doi ani după evenimentele din 11 septembrie 2001, când lumea a asistat în direct
la prăbuşirea simbolului comercial al SUA, Turnurile gemene din
complexul World Trade Center, Robert David, un tânăr scritor, debutant şi
câştigător al unui concures de proză iniţiat de revista
Magazin, readuce subiectul în discuţie, dar nu dintr-o perspectivă
jurnalistică, aşa cum ar fi la îndemâna oricui, ci din perspectiva
prozei s.f. Pasionat de acest gen literar, Robert David nu este un scriitor
spectaculos ca o explozie de paiete, ci un scriitor serios şi pasionat de
ceea ce face, un scriitor care vine, cum se spune. Autor şi al unor
articole de popularizarea ştiinţei, lucrând o vreme şi ca
inginer, activist în fundaţii şi fondatorul unui cenaclu SF la
Boldeşti-Scăieni, Robert David publică recent la editura
Omnibooks, în colecţia Millennium, o carte de povestiri SF intitualtă
Turnurile Gemene. Povestiri SF printre care sunt intercalate şi câteva
scrieri cu tentă politică, dar şi frumoase file de jurnal,
să-i zicem de călătorie. Dincolo de această observaţie
simplă, există în textele lui Robert David o profunzime gravă
îmbrăcată uneori într-o ironie tristă, alteori în sentimentalism.
Cred că autorul Turnurilor gemene este un sentimental cu o voce aparte
în peisajul SF din ţara noastră. Iată o mostră din debutul
povestirii care dă şi titlul cărţii: Oamenilor le place
misterul. Le place să intre în jocuri pe care nu le înţeleg. În
desfăşurări de întâmplări din care pot câştiga ceva
sau pot ieşi cu satisfacţia că binele învinge răul.
Straniul ascute simţurile. Poveştile cu eroi timizi care distrug
duşmani fără scrupule. Descătuşarea de energii pentru
cauze nobile. Toate la un loc compun un fel de fluid care îţi dă
speranţa, ingredientul magic al jocului de-a viaţa şi moartea.
Personajele mele vin din colţuri disparate de realitate, au fiecare de
făcut câte ceva care contribuie la ideea principală, de cele mai
multe ori greu de găsit în întreg. Nu am pornit la drum ca să
redefinesc lumea, ci am încercat să privesc dincolo de realul imediat,
care, de cele mai multe ori este proiecţia unui eveniment indus prin
televiziune sau presă.
Prefaţatorul cărţii, Liviu Radu,
spune şi el: Într-o îmbinare ciudată, şi cu atât mai
interesantă, de seriozitate şi umor, strecurând ironii fine (uneori
greu de sesizat, de parcă s-ar jena să râdă în voie), Robert
spune lucruri grave, care ne interesează pe toţi, fără
să facă mare caz de asta. Sper ca hard-SF-ul nostru să capete un
suflu nou.
Azi, când nimeni
nu poate trăi scriind literatură adevărată, aceea
aflată la capătul opus al literaturii de consum, Robert David trebuie
să-şi găsească timp, printre activităţile
cronofage zilnice, şi pentru literatura care-i place lui şi în care
crede. Idei are, talent are, speranţe are. Toate trebuie să capete o
formă perfectă. Pe care eu o aştept cu interes.
Magazin, 5 iunie 2003
|
