CE ESTE TRADITIA?
Una din problemele de dezbatere inter-confesionala (�ntre baptisti si ortodocsi) este neputinta �ntelegerii termenului TRADITIE, �n sensul si contextul pe care Biserica Ortodoxa �l foloseste. Imaginea Baptista a termenului de TRADITIE, este blocat de icoane, moaste, practici care au fost auzite sau vazute �n Biserica Ortodoxa. Incompetenta preotilor si a crestinului ortodox sa explice �ntelegerea Ortodoxa a TRADITIEI, accentueaza o imagine tulbura, a unor practici pe care unii din Biserica Ortodoxa ar sustine ca �si au originea �n practicile Apostolilor. Imposibilitatea ortodoxa �n explicarea lucida a TRADITIEI �n contextul Scripturii, a produs si produce o separare, �n unele parti ale Rom�niei ajung�ndu-se la o intoleranta religioasa manifestata prin actiuni civice violente.
Prin multe discutii avute �n diferite forme, cu prieteni sau dusmani ortodocsi, nu am reusit sa am o claritate a conceptului de traditie, fiind pus �n situatia de a recurge la o serie de scrieri teologice pro si contra care ar trata acest subiect. Multe articole combat conceptul TRADITIEI, �nsa prea putine �ncerca sa explice esenta conceptului care tachineaza mintea Evanghelicilor, acest termen devenind aproape egal cu anatema. Baptistii si multi alti Evanghelici s-au luptat si se lupta �mpotriva traditiilor ne-Scripturale, a ceea ce ar lega o generatie de alta �n forme si practici care �n pararea unora ar lega m�inile Duhului Sf�nt sa opereze �n Biserica lui Hristos.
Neputinta si acceptarea baptista a conceptului de TRADITIE, �n mare parte se datoreaza versetelor Biblice care da o negatie absoluta a conceptului de a practica o practica omeneasca. Verset dupa verset avertizeaza neconformitatea unui credincios �n fata TRADITIEI. De exemplu �n Evanghelia dupa Marcu gasim scris:
�Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datini asezate de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea� (Marcu 7:8).
Acestea fiind cuvintele Domnului Isus, este greu sa te atasezi religiei care �ncurajeaza tinerea TRADITIEI si pastrarea ei, merg�nd �mpotriva �nvataturii Domnului Isus. �n versetul 13 din acelasi capitol Isus spune:
�Şi asa, ati desfiintat Cuv�ntul lui Dumnezeu, prin datina voastra. si faceti multe alte lucruri de felul acesta!� (Marcu 7:13).
�n evanghelia lui Matei gasim scris:
�Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, �nvat�nd ca �nvataturi niste porunci omenesti� (Matei 15:8-9).
Este paradoxal, �nsa daca nu se fac clarificari a conceptului de TRADITIE, cine ar putea sa apere Ortodoxismul? Pavel scrie Colosenilor:
�Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filosofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa �nvataturile �ncepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos� (Coloseni 2:8).
Aceste versete par a fi suficiente a convinge orice crestin de rolul traditiilor �n viata unui credincios, totusi, pentru Ortodoxism aceste versete nu sunt �ndeajuns.
JUSTIFICAREA ORTODOXĂ �N INITIEREA CONCEPTULUI DE TRADITIE
Unul din versetele Biblice pe care apologetii ortodocsi �l folosesc �n justificarea conceptului de Traditie este textul din 2 Tesaloniceni 2:15 unde scrie:
�Asa dar, fratilor, ram�neti tari si tineti �nvataturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra� (traducerea Cornilescu).
�Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati �nvatat, fie prin cuv�nt, fie prin epistola noastra� (traducerea ortodoxa).
Therefore, bretheren, stand fast, and hold the traditions which ye have been taught, whether by word, or our epistle (traducerea englezeasca KJV).
ara oun, adelfoi, sthkete, (5720) kai krateite (5720) tav paradoseiv av edidaxqhte (5681) eite dia logou eite di' epistolhv hmwn (versiunea greaca).
Scriitorul ortodox Clark (Innocent) Carlton �n cartea sa The Way, argumenteaza importanta textului grecesc si a �ntelegerii termenului pe care Pavel l-a folosit �n acest verset. Folosindu-se de traducerea englezeasca a versiunii KJV, unde este folosit termenul traditions (�n rom�neste, traditii), scriitorul face urmatoarea explicatie:
�Tineti predaniile pe care le-ati �nvatat. Predaniile (paradoseis) este un substantiv �n cazul acuzativ, derivat de la verbul a preda mai departe (paradidomi). Sintagmele pe care le-ati �nvatat (edidachthate) este o varianta de la a �nvata (didasco). Editia NIV transforma verbul �n substantiv � tineti �nvataturile � si substantivul �n verb � pe care vi le-am predat. Daca ar fi sa traducem editia NIV �n greaca, �n loc de paradoseis am avea didascalias, iar �n loc de edidachthate am avea paredothate.
E drept ca editia NIV traduce paradosis ca �nvatatura �n 2 Tesaloniceni 3:6 si de asemenea �n 1Corinteni 11:2, fara toate aceste jonglerii gramaticale. Totusi, faptul ca structura gramaticala a acestui verset a fost manipulata � traducatorii au dorit �n mod evident sa evite sintagma tautologica hold the teachings that we taught to you � este dovada ca au premeditat aceasta. Traduc�nd paradosis ca �nvatatura, nu ca predanie, este rezultatul unei alegeri deliberate�.(1) (Traducerea rom�neasca a cartii sub titlul �Calea�)
Traducatorul rom�n, �ncerc�nd sa pastreze integritatea textului englezesc al cartii, si �n acelasi timp textul rom�nesc a Sfintei Scripturi Ortodoxe, este fortat sa foloseasca termenul de PREDANIE �n loc de TRADITIE, asa cum este gasit �n traducerea ortodoxa a Scripturii. Clark Carlton �n versiunea engleza a cartii, �ncerca explicarea autoritativa a unei traditii crestine bazata pe termenul grecesc PARADOSEIS, care ar fi tradus prin TRADITIE �n versiunea englezeasca. Cu toate ca nici versiunea Cornilescu si nici versiunea Ortodoxa nu foloseste termenul de traditie, apologetii ortodocsi rom�ni din zilele noastre folosesc explicatia termenului PARADOSEIS drept echivalent al termenului TRADITION, ignor�nd semnificatia termenului de PREDANIE, asa cum a fost folosit �n traducerea rom�neasca a Scripturii Ortodoxe.
Aceasta extorsiune lingvistica ne face sa cautam si sa �ntelegem termenii folositi de Pavel �n 2 Tesaloniceni 2:15, at�t �n limba greaca c�t si �n limba rom�na. �ntelegerea termenilor PARADOSEIS, PREDANIE si TRADITIE, ne v-a ajuta sa ajungem mai aproape de g�ndirea si conceptul pe care Pavel �ncearca sa-l redea tesalonicenilor. �nainte de a face apel la o serie de dictionare care sa ne explice acesti termeni, este important sa evidentiem c�tiva factori ajutatori:
- evolutia lingvistica prin care fiecare limba trece;
- contextul cultural �n care a fost folosit;
- paralela culturala a doi termeni folositi �n traducerea unui text.
Av�nd �n vedere acesti 3 factori, o sa �ncercam sa analizam fiecare termen �n parte:
PARADOSEIS:
Dictionarul grecesc da urmatoarea explicatie:
1. a da ceva, a da ceva �napoi, (a) actul de a da ceva �napoi, (b) predarea unui oras
2. a da ceva �napoi pe cale orala sau �n scris, traditie prin instructaj, naratie, percept....
PREDANIE:
Dictionarul limbii rom�ne. Cuv�ntul PREDANIE este compus din doua cuvinte:
PRE � Element de compunere �nsemn�nd ��nainte�, �anterior�, care serveste la formarea unor substantive... (lat. lit. Prae)
DANIE � Faptul de a darui (avere, bani, ect.), dar, donatie. De danie = act prin care se �ntareste �n scris o donatie. A se face danie cuiva = a-si darui averea.
TRADITIE:
Dictionarul limbii rom�ne:
Mostenire de obiceiuri, datini, credinte care se transmit (prin viu grai) din generatie �n generatie si constituie o trasatura specifica a unui popor sau a unui grup social. * Obicei, uzanta; datina.
�n baza unei analize filologice a celor 3 termeni, putem concluziona urmatoarele:
a) termenul grecesc PARADOSEIS �si are o explicare mai apropiata �n PREDANIE dec�t �n termenul de TRADITIE.
b) PREDANIE si TRADITIE sunt doua cuvinte care sustin doua concepte diferite, asa cum se poate vedea prin definitiile dictionarului rom�nesc.
c) PARADOSEIS nu are o paralela culturala �n TRADITIE.
�ncerc�nd sa traducem textul grecesc a versetului din 2 Tesaloniceni 2:15, cuv�nt cu cuv�nt, acesta ar suna �n felul urmator:
ara oun, adelfoi, sthkete, (5720) kai krateite (5720) tav paradoseiv av edidaxqhte (5681) eite dia logou eite di' epistolhv hmwn.
Deci, asa sa fie fratilor, perseverati si stap�niti aceste [percepte, instructiuni, narative, predanii], care �nvata sau prin vorbire sau prin epistola noastra.
Cornilescu, confruntat cu problema filologica a termenului PARADOSEIS, foloseste cuv�ntul �NVĂTĂTURI, �n loc de termenul PREDANIE, un termen scos din uzanta culturala a limbii rom�ne. Cunoscator a teologiei Ortodoxe, care ar fi sustinut folosirea termenului TRADITIE, �ncearca sa ram�na c�t mai aproape de contextul textului, de mesajului apostolului Pavel. Daca am traduce din rom�na �n greaca termenul �NVĂTĂTURI (asa cum �l gasim �n versiunea Cornilescu), Pavel ar fi trebuit sa foloseasca termenul grecesc DIDASCALIA. Totusi, Pavel foloseste un termen care �n nici un caz nu face aluzie la un ritual sau o practica stramoseasca.
Analiz�nd si confrunt�nd toate aspectele care ar genera ideea ca apostolul Pavel ar fi �ncurajat pe tesaloniceni sa tina TRADITIA apostolica, se pare ca cad �n fata unei simple analize filologice. Cuv�ntul cheie care ar fi tradus ca TRADITIE, ajunge sa ne dea o alta �ntelegere, care �n nici un caz nu sustine o datina stramoseasca din generatie �n generatie. Cu toate acestea, istoria crestinismului ne dovedeste folosirea expresiei de TRADITIE �n contextul parintilor Bisericesti din primele secole, justific�nd existenta conceptului de TRADITIE. Ceea ce ram�ne de vazut este contextul cultural �n care aceasta expresie a fost folosita de catre biserica primara, prin care sa �ncercam sa �ntelegem acordul Bisericii primare �n folosirea acestui termen.
�NTELEGEREA CONCEPTULUI DE TRADITIE A PĂRINTILOR BISERICII PRIMARE
Daca textul din 2 Tesaloniceni 2:15 nu poate fi folosit din punct de vedere filologic ca o dovada a conceptului de TRADITIE, aceasta nu a �mpiedicat faptul ca istoria Crestinismului sa initieze o serie de traditii, unele Scripturale, pe c�nd altele au fost formate �n virtutea practicilor locale a Bisericilor sau a unui lider bisericesc din primele secole. Oric�t am �ncerca sa combatem conceptul TRADITIEI devine o imposibilitate, lu�nd �n considerare realitatea sociala si culturala �n care Biserica si-a desfasurat activitatea.
Daca majoritatea scrierilor Apostolice au fost scrise �n Greaca, cu exceptia Evangheliei dupa Matei (�n aramaica), cu timpul, schimbarile social economice din primele secole au facut ca scrierile parintilor Bisericii Primare sa abandoneze scrierea Greaca, recurg�nd la limba si �ntelegerea poporului �n care acesti parinti au trait, limba latina devenind limba imperiului Roman si al Bisericii. �n procesul schimbarii lingvistice a teologiei primelor secole, o serie de noi termeni �n limba latina �si fac aparitia �n cercurile teologice, precum si al Bisericii.
�ncep�nd cu secolul al doilea, �n scrierile Bisericii Primare apare deja notiunea de TRADITIE. Irineu �n jurul anilor 180�199, foloseste deja expresia �traditia de la apostoli� �n cadrul scrierilor sale, ceea ce ne indica o evoluare si o initiere a unor practici bisericesti, �ntr-o forma perpetua, ceea ce am numi o forma de traditie. Irineu, fac�ndu-ne cunostinta cu existenta unei �TRADITII APOSTOLICE�, ceea ce ram�ne unui apologist este sa descopere interpretarea si �ntelegerea a ceea ce scriitorii primelor secole identifica a fi o �traditie Apostolica�. �ntelegerea filologica a zilelor noastre a conceptului de TRADITIE poate sa fie oare asemanatoare cu cea din primele secole? daca NU, la ce se referea aceasta si ce intentioneaza scriitorii primelor secole ca noi sa identificam prin TRADITIA APOSTOLICĂ?
�nainte de a studia o serie de scrieri din primele secole, care ne vor ajuta sa �ntelegem conceptul �traditiei Apostolice�, voi �ncerca sa explic necesitatea unui sistem �n care o serie de �nvataturi si practici au trebuit sa fie date din generatie �n generatie, pentru perpetuarea credintei �n puterea m�ntuitoare a Domnului Isus. Isus Hristos si-a �nceput activitatea misionara cu un numar restr�ns de oameni, dintre care 12 erau mai apropiati, recunoscuti de istorie drept cei 12 ucenici. Pe parcursul a trei ani si jumate Isus a �nvatat o serie de concepte si doctrine noi care si-au avut originea �n planul Dumnezeirii.
Dintre cei 12 ucenici, unul s-a pierdut pe cale, �nsa sute de alti urmasi a ceea ce devine Crestinism consolideaza o alianta si o predare �n m�na Celui care avea sa moara ca oricine crede �n El sa aiba viata vesnica. Generatia Apostolica sub ghidul si conducerea ucenicilor Domnului Isus, propovaduieste si aduce o �nmultire a numarului celor care aveau saL urmeze pe Hristos, devenind o structura organizationala cu caracter divin, astfel fac�ndu-si aparitia trupul lui Hristos: Biserica. Duhul Domnului calauzeste apostolii �ntr-o serie de decizii cu caracter doctrinar si organizativ prin care o serie de ajutoare noi �ncep sasi faca aparitia �n cadrul bisericii Domnului, credinciosi �mputerniciti cu daruri spirituale din partea Duhului Sf�nt, �n vederea edificarii trupului lui Hristos: Biserica.
Promisiunea �ntoarcerii lui Isus era asa de �nsufletita �n inimile primilor crestini �nc�t fiecare zi li se parea a fi mai aproape de a doua venire eminenta a Domnului Isus, conform promisiunii facute ucenicilor. Anii au trecut, speranta revenirii lui Isus �ncepe sa se stinga, prigoanele �mpart crestinatatea pe teritoriul imperiului Roman, si frica de a pierde memoriile vietii si �nvataturilor lui Hristos fac ca unii dintre Apostoli, sub inspiratia Duhului Sf�nt, sa lase o serie de scrieri ca marturie a vietii si �nvataturilor Domnului si M�ntuitorului tuturor credinciosilor. �n acelasi timp, atacurile demonice asupra Bisericii, �ncerc�nd sa o duca spre pierzare prin aparitia multitudinilor de erezii, au facut ca necesitatea unor scrieri doctrinare sa fie eminenta pentru ajutorarea Bisericii Primare si vietii tinere pe care trupul lui Hristos a ajuns sal aiba. Duhul Sf�nt gaseste cu cale sa se foloseasca de unii din st�lpii Bisericii, cum ar fi Petru, Pavel, Iacov, Ioan si altii, pentru a compila o serie de scrieri necesare unei directionari a Bisericii dupa voia lui Dumnezeu.
Daca prima generatie s-a bucurat de prezenta vie a apostolilor, a doua generatie de crestini s-a bucurat de o continuitate a �nvataturilor Domnului Isus Hristos prin graiul si trairea unei generatii noi de ucenici, ucenicii si urmasii Apostolilor. Aceasta noua generatie de ucenici, �n baza �nvataturilor primite pe cale orala, direct din gura Apostolilor, sunt �mputerniciti sa continue stafeta Evangheliei si a Bisericii Domnului. �n acest context de perpetuare a �nvataturilor Apostolice apare notiunea de TRADITIE APOSTOLICĂ, cu referinta la practica APOSTOLICĂ de a propovadui Evanghelia si de a �nvata Biserica, doctrinele primite din partea Domnului si a M�ntuitorului: Isus Hristos.
Noua generatie de ucenici folosindu-se de �nvataturile si practicile �nvatate de la Apostoli, continua lucrarea vestirii Evangheliei. Scrierile Apostolilor �ncep sa circule �n Biserica Primara �n diferite parti ale imperiului Roman, astfel ca prin al treilea secol, o serie de scrieri erau folosite cu regularitate �n diferite Biserici din felurite parti ale imperiului. �TRADITIA ORAL� a Apostolilor, care consta �n �nvataturile Apostolice, �si gaseste o confirmare scrisa �n Scripturi, �n scrierile Noului Testament. Biserica timpurie nu avea acordul rasp�ndit asupra cartilor Noului Testament p�na la finalul celui de-al 4-lea secol (Conciliul de la Hippo �n 392, al 3-lea Conciliu de la Cartagina �n 397, si al 6-lea Conciliu de la Cartagina �n 419), totusi folosirea Scripturilor ca autoritate finala a Dumnezeirii a ajutat biserica sasi verifice doctrinele si �nvataturile primite pe cale orala. Propovaduirea pe cale orala a Evangheliei avea sa fie verificata �n continutul scris al Evangheliei lui Hristos.
TRADITIA ORALĂ APOSTOLICĂ a jucat un rol important �n existenta Bisericii primare. �nvataturile Domnului Isus au fost transmise pe cale orala p�na �n vremea c�nd fiecare credincios a putut sa se bucure de prezenta Sfintelor Scripturi. Ceea ce este de remarcat �n acest proces al divinitatii este paralela doctrinara si teologica pe care le-au jucat at�t TRADITIA ORALĂ c�t si TRADITIA SCRISĂ, Parintii Bisericii Primare, prin scrierile lor, ne relateaza similaritatea �nvataturilor, ajung�nd sa declare ca toate TRADITIILE �si au validitatea �n Sfintele Scripturi, si nici o �nvatatura sau practica nu are origine omeneasca. Orice TRADITIE care nu �si are sursa si confirmarea �n Sfintele Scripturi, despre acestea parintii Bisericii Primare ne scriu ca ele nu vin de la Dumnezeu.
Pentru a �ntelege mai bine atitudinea si �ntelegerea parintilor Bisericii primare a conceptului de TRADITIE, o sa apelam la o serie de paragrafe si citari din scrierile primelor secole:
Ignatius de Antiohia - �Daca nu gasesc �n vechile Scripturi, nu o sa cred Evanghelia; �n ceea ce le-as spune, Este scris, ei mi-au raspuns, Asta ram�ne de dovedit. Dar pentru mine Isus Hristos este �n locul tuturor antichitatilor: crucea Lui, moartea si �nvierea, si credinta care este prin El sunt momente de netagaduit al antichitatii.... [Epistle to the Philadelphians 8,2 (c. 110 d. Hr.)].
Episcopul Ignatius, �mputernicit de apostolul Petru sa slujeasca Bisericii Domnului din Antioch, Siria, scrie Bisericii din Filadelfia ca daca o �nvatatura nu �si are originea �n vechile Scripturi sa nu le creada.
Irineu - �Apostolii la timpul acela mai �nt�i au predicat Evanghelia dar mai t�rziu prin voia lui Dumnezeu, ne-au dat-o prin Scripturi, ca sa fie fundatia si st�lpii credintei noastre� [Against heresies 3,1 (inter 180/199 d. Hr.)],
�Deci, de atunci, traditia apostolilor a existat �n Biserica, si este permanenta �n mijlocul nostru, haideti sa recurgem la dovada Scripturilor data de acesti apostoli care au scris si Evanghelia, �n care ei au �nregistrat doctrinele referitoare la Dumnezeu, dovedind ca Domnului nostru Isus Hristos este adevarul si ca nici o minciuna este �n El� [Against heresies 3,5,1 (inter 180/199 d. Hr.)].
�Şi cum ar fi daca apostolii nu ne-ar fi lasat scrierile? Nu ar fi fost necesar sa urmarim cursul traditiei care a fost data celor care au fost dedicati Bisericii?� [Against heresies 3,4,1 (inter 180/199 d. Hr.)].
��n aceasta ordine, si prin aceasta succesiune, traditia eclesiastica de la apostoli, si predicarea adevarului, au ajuns la noi. Şi aceasta este proba cea mai abundenta ca este una si aceiasi credinta care a fost pastrata de Biserica prin Apostoli p�na acum, si predata �n adevar� [Against heresies 3,3,3 (inter 180/199 d. Hr.)].
�Ereticii nu sunt de acord nici cu Scriptura si nici cu Traditia� [Against heresies 3,2,1 (inter 180/199 d. Hr.)].
Pastorul Irineu, care mai t�rziu ajunge episcop de Lyons, Franta, unul care a avut binecuv�ntarea de a cunoaste si asculta pe Policarp, ucenicul Apostolului Ioan, a facut multe contributii scrise, �n mod deosebit combat�nd ereziile timpului. �n mod deosebit ne face cunoscut faptul ca Apostolii au predicat pe cale orala Evanghelia, �nsa prin voia lui Dumnezeu au primit Scripturile, forma scrisa de calauzire a credinciosului si a Bisericii. Scripturile devin dovada TRADITIEI APOSTOLICE si nu invers. Prezent�ndu-ne ordinea divina prin care Evanghelia a ajuns si la el, acesta ne scrie faptul ca prin traditia Eclesiastica si Apostolica s-a predicat adevarul. Prin predicarea adevarului fac�nd referinta la TRADITIA APOSTOLICĂ.
Tot el ne scrie ca ereticii nu au fost de acord nici cu Scripturile, forma scrisa a Evangheliei, si nici cu TRADITIA, forma orala a predicarii Evangheliei. Din ultimul citat al episcopului Irineu este important de vazut ordinea celor doua elemente, SCRIPTURA si TRADITIA. Cu toate ca Biserica Ortodoxa �ncearca sa eleveze TRADITIA la un nivel superior �n care SCRIPTURA ar fi parte integranta, Irineu ne face cunoscut ca pe primul loc este Scriptura si dupa acea este forma orala de predicare si �nvatare a Scripturilor, ceea ce el numeste TRADITIA APOSTOLICĂ.
Tertulian - �Noi nu luam �nvataturile noastre Scripturale din parabole, �nsa noi interpretam parabolele �n acord cu �nvataturile noastre� [Purity 9,1 (c. 200 d. Hr.)].
�Lasa-i sa ne arate originea bisericilor lor, lasai sa ne arate lista episcopilor lor, printr-o succesiune venita chiar de la �nceput, ca primul episcop al lor �si are autoritatea si precede din numarul Apostolilor sau a oamenilor apostolici, ba mai mult, ca ei nu s-au �ndepartat de Apostoli. �n aceasta maniera biserica apostolica �si prezinta �nregistrarile primare. Biserica din Smirna, de exemplu, �nregistreaza ca Policarp a fost numit de Ioan; Romani, ca Clement a fost ordinat de Petru. �n aceiasi forma, alte biserici arata cine au fost facuti episcopi de catre Apostoli si cine a transmis sam�nta apostolica la ei. Lasa-i pe eretici sasi inventeze ceva de genul aceasta� [The Prescription Against heretics 32 (c. 200 d. Hr.)].
Tertulian, un avocat de meserie, care mai t�rziu ajunge pastorul Bisericii din Cartagina (Nordul Africii), scrie o serie de lucrarii apologetice �mpotriva Ereziilor. El scrie ca �nvataturile Bisericii sunt luate din Scriptura, fara sa faca aluzie la TRADITIE, forma orala de perpetuare a �nvataturilor Apostolice. �ncerc�nd sa demonstreze autoritatea Apostolica �n predicarea Evangheliei, Tertulian demonstreaza succesiunea episcopala p�na la vremea ucenicilor Domnului Isus, sustin�nd ca punerea m�inilor a fost o practica perpetua pentru fiecare episcop, �ncep�nd cu Apostolii care au primit binecuv�ntarea si �mputernicirea din partea Domnului Isus Hristos. Şi �n cazul acestui st�lp al Bisericii din Cartagina, SCRIPTURA este baza credintei si a predicarii Evangheliei, si nu TRADITIA.
Clement din Alexandria - �Dar ei au aparat adevarata traditie a binecuv�ntatelor �nvataturi, care au venit direct de la Apostolii Petru, Iacov, Ioan si Pavel si transmise de la tata la fiu au ajuns la noi prin ajutorul lui Dumnezeu ca sa depoziteze �n noi acea strabuna si apostolica sam�nta� [Stromata 1,11 (c. 205 d. Hr.)]
�Pentru noi ... care am �mbatr�nit �n Scripturi, conserv�nd corectitudinea doctrinelor Apostolice si eclesiastice, traind o viata �n acord cu Evanghelia, este calauzirea Domnului sa descopere probele pe care le cauta �n Lege si profeti� [Stromata 7,104 (c. 205 d. Hr.)].
Titus Flavius Clemens, teolog grec, primul membru al bisericii din Alexandria, capul scolii de cateheza din Alexandria, episcop al Capodociei si mai t�rziu al Ierusalimului, ajuta Crestinatatea sa �nteleaga locul Scripturilor �n viata credinciosului. �Adevarata traditie a binecuv�ntatelor �nvataturi� face referinta la continutul TRADITIEI, si anume la �nvataturile primite pe cale orala, �n mod direct de la Apostoli. Clement foloseste din nou expresia ��mbatr�niti �n Scripturi, conserv�nd corectitudinea doctrinelor Apostolice�, expun�nd locul si importanta Scripturilor �n contextul doctrinelor. Acest teolog nu face referire la o TRADITIE pe cale orala, neverificabila �n mesajul Scripturilor, dimpotriva, el sustine importanta Scripturilor si a corectitudinii doctrinelor asa cum au fost lasate de Apostoli. Din nou ne este confirmat faptul ca TRADITIA APOSTOLICà consta �n �nvataturile si comentariile, transmise din generatie �n generatie pe cale orala, sustinute de Sfintele Scripturi.
Origen - �Predicile Bisericii au fost aduse p�na la noi printr-o succesiune Apostolica, si au ramas p�na �n prezent. Aceasta trebuie sa fie crezuta ca adevar care �n nici un caz nu se va �ndeparta de la traditia apostolica sau eclesiastica� [First Principles 1,2 (c. 230 d. Hr.)].
Origen, un elev a lui Clement din Alexandria, succesor �n calitate de cap al scolii de cateheza din Alexandria, teolog si cercetator biblic, precizeaza cu claritate �n ce consta TRADITIA ORALĂ. El ne face cunoscut faptul ca �predicile Bisericii� au fost pastrate si aduse p�na la generatia lui printr-o succesiune Apostolica. Fiecare teolog si scriitor din primele secole ne afirma succesiunea �nvataturilor Apostolilor pe cale orala, confirmate �n acuratetea scrierile Sfintelor Scripturi.
Hipolit de Roma � �Nu este prin aderarea la Sfintele Scripturi sau prin apararea traditiei de catre unele persoane sfinte ca eretici au formulat acele doctrine� [Refutation of All Heresies 1, Preface (c. 230 d. Hr.)].
Hipolit, martir, presbiter al bisericii din Roma, ucenicul lui Irineu, ne arata ordinea importantei �n ceea ce priveste SCRIPTURILE si TRADITIA. La fel ca si alti scriitori si parinti a Bisericii din primele secole, acest presbiter pune SCRIPTURA pe primul loc, TRADITIA fiind o adaugire orala, a unei metode de avansare a �nvataturilor Apostolice. Nu este de neglijat faptul ca nu toti crestinii au putut sa beneficieze de o educatie, multi dintre ei neav�nd abilitatea de a scrie sau de a citi. �nvataturile Apostolice au fost transmise pe cale orala, prin predici, studii, servicii divine, confirm�nd fara nici un strop de �ndoiala �nt�ietatea Scripturilor �n viata fiecarui credincios.
Cyril de Ierusalim � �Dar �n �nvatarea Credintei si �n trairea ei, caut�nd si tin�nd numai aceasta, care �ti este data de catre Biserica si care a fost cladita puternic din toate Scripturile� [Catechetical Lectures 5,12 (c. 347 d. Hr.)]
�De asemenea �nvata cu atentie, si de la Biserica, care sunt cartile Vechiului Testament, si care sunt cartile Noului Testament� [Catechetical Lectures 5,33 (c. 347 d. Hr.)].
�Haideti sa primim de la Duhul Sf�nt, deci, numai ce este scris; haideti sa nu fim preocupati de ceea ce nu este scris. Duhul Sf�nt este autorul Scripturilor; El a vorbit despre El �nsusi tot ce a dorit sa ne spuna, sau tot ce am putut sa �ntelegem; haideti sa ne limitam la ceea ce El a spus, pentru ca este periculos sa nu facem altfel� [Catechetical Lectures 16,2 (c. 347 d. Hr.)]
Cyril, episcopul Ierusalimului, contemporan cu Jerome, numit de Biserica Catolica drept Doctor al Bisericii, �n scrierile sale face o observatie remarcabila; �nvatarea credintei se face de catre Biserica �n baza Scripturilor. Nu face nici o mentiune de TRADITIA ORALĂ, �nsa �ncurajeaza credinciosul sa cunoasca cartile Vechiului si a Noului Testament. Cyril �ncurajeaza pe credincios sa nu �si piarda timpul cu ceea ce nu este scris, las�nd pe Duhul Sf�nt si autoritatea Scripturilor sa fie �nvatatorul fiecaruia. �n secolul patru, st�lpii Bisericii �nca nu s-au �ndepartat de la �ncredintarea si certitudinea superioritatii Scripturilor �n ceea ce priveste doctrinele, trairea de zi cu zi a unui credincios.
Athanasius - �Daca am considera acum obiectul credintei pe care noi crestinii �l detinem, si folosind regula ei, pun�nd �n practica, asa cum Apostolii ne-au �nvatat �n citirea inspiratiei Scripturilor. Pentru dusmani lui Hristos, fiind ignoranti ai acestui obiect, s-au ratacit de la calea adevarului si s-au �mpiedicat �ntr-o piatra a �mpiedicarii, g�ndindu-se altfel dec�t ar fi trebuit sa g�ndeasca� [Orations 3,28 (c. 350 d. Hr.)].
�Dar dupa el (diavolul) si cu el sunt toti inventatorii ereziilor nelegiuite, care �ntr-adevar fac referinta la Scripturi, dar nu sustin astfel de opinii precum Sfintii ni le-au lasat, si primindu-le ca traditii umane, greseli, pentru ca ei nu le cunosc cu adevarat si nici puterea lor� [Festal Letter 2 (c. 350 d. Hr.)].
�... si �n ameteala despre adevar, sunt plini si gata sa acuze Conciliu, lasatii sa ne spuna care sunt Scripturile din care au �nvatat, sau cine este Sf�ntul prin care au �nvatat...� [De Decretis 18 (c. 350 d. Hr.)].
�... pentru ca adevarul este mult mai exact asa cum este descris �n Scripturi, dec�t din orice alta sursa...� [De Decretis 31 (c. 350 d. Hr.)].
�Dar ceea ce este ca punct, haideti sa notam chiar ca traditia, �nvatatura, si credinta Bisericii Catolice de la �nceput a fost predicata de Apostoli si pastrata de catre Parinti. Pe aceasta Biserica a fost fondata; si daca cineva se �ndeparteaza de la aceasta, el nici nu este si nici nu ar mai trebui numit crestin� [Ad Serapion 1, 28 (c. 350 d. Hr.)].
�De aceea tineti-va cu at�ta mai nepatati din partea lor, si tineti traditiile Parintilor, si mai ales Sf�nta credinta �n Domnul Isus Hristos, care ati �nvatat-o din Scriptura si din care voi de multe ori le-ati primit �n mintea voastra din partea mea� [Anthony de Egipt, Vita S. Antoni (c. 350 d. Hr.)].
�Dar credinta noastra este adevarata si �ncepe de la �nvatatura Apostolilor si de la traditia parintilor, fiind confirmata de Noul precum si de Vechiul Testament� [Epistles 60 (c. 350 d. Hr.)].
Athanasius, episcopul Ierusalimului, numit �Tatal Ortodoxiei�, aduce o serie de contributii scrise Bisericii din secolul patru, lamurind mai bine conceptul TRADITIEI. Din scrierile sale ajungem la cunostinta ca �nvatatura Apostolilor este �n citirea Scripturilor. Explicarea Scripturilor si opiniile Sfintilor au fost lasate pe cale orala, �nsa o verificare a doctrinelor si �nvataturilor �si gaseste balanta nu �n evidentele TRADITIEI, ci a Scripturilor. Citirea Scripturilor ajuta pastrarea �nvataturilor doctrinare primite de la Apostoli.
Traditia pe care Athanasius o mentioneaza este predicarea, �nvataturile si opiniile Apostolilor pe cale orala asa cum au fost pastrate. �n nici un caz nu face referinta la �nvataturi aditionale din afara marturiei Scripturilor. O mare atentie este acordata importantei cunoasterii Scripturilor, balanta doctrinara a adevarului. El �ncurajeaza tinerea traditiei parintilor �nvatate din Scripturi. TRADITIA trebuia sa fie confirmata �n adevarurile Scripturilor, fiind atent sa mentioneze cu claritate cunoasterea Noului si Vechiului Testament.
Basil - �Haideti sa cercetam care sunt conceptiile comune referitoare la Duh, si de asemenea ceea ce noi am str�ns din Sfintele Scripturi precum si de la cei care au adunat o serie de preocupari ca si cei care au primit din traditia nescrisa a Parintilor� [Holy Spirit 22 (c. 370 d. Hr.)]
�Ascultatorii �nvatati �n Scriptura, trebuie sa verifice ceea ce este spus de �nvatatori si sa accepte ceea ce este �n acord cu Scriptura, dar sa refuze ceea ce este strain� [Moralia 72,1].
Episcopul din Cezarea, supranumit Doctor al Bisericii, �mpreuna cu Grigore de Nazianzus si Grigore de Nyssa (fratele lui), sunt cunoscuti ca trio al Capodocienilor. Acest teolog din primele secole �ncurajeaza Crestinatatea la cercetarea Sfintelor Scripturi �n vederea verificarii doctrinelor si a �nvataturilor primite pe cale orala (prin traditie) din partea Parintilor Bisericii.
Augustin - �Autoritatea Scripturilor, �ntarita prin consensul at�tor natiuni si confirmata prin succesiunea Apostolilor, a episcopilor si a conciliilor, este �mpotriva ta� [Letter to Faustus 8:5 (c. 406 d. Hr.)].
�Nici o persoana sensibila nu va merge �mpotriva ratiuni, nici un crestin nu va contrazice Scripturile, nici un iubitor de pace va merge �mpotriva Bisericii� [Trinitas 4,6,10 (c. A.D. 410 d. Hr.)].
�De ori si unde ar veni aceasta traditie, noi trebuie sa credem ca Biserica nu a crezut degeaba, chiar daca autoritatea clara a scripturilor canonice nu este adusa ca dovada pentru ea� [Letter 164 to Evodius of Uzalis (414 d. Hr.)].
Augustin, episcopul din Hippo (Nordul Africii), contemporan cu Sf. Ambrose episcopul din Milano, un doctor �n teologie, apologet si devotat credincios al Bisericii Primare, ne clarifica conceptul TRADITIEI, av�nd �nceputurile �n Scripturi. El confirma cu claritate autoritatea Scripturilor �n confirmarea succesiunii Apostolilor. Cu alte cuvinte, fiecare generatie provenita din �nvataturile Apostolilor au confirmat autoritatea Scripturilor. Traditia a confirmat autoritatea Scripturilor. Nici un crestin nu va putea contrazice Scripturile, scrie Augustin. Credinta Bisericii si �nvataturile Scripturii pastrate pe cale orala �si au baza �n scrierile Apostolilor si a autoritatii scripturilor canonice.
Episcopii, teologii, parintii Bisericii Primare ne confirma autoritatea Scripturilor, explic�nd cu claritate ca nici o �nvatatura sau vreo traditie a vreunei �nvataturi care nu �si gaseste validitatea �n Scripturi, nu �si are locul �n �nvataturile Bisericii Domnului. Scripturile au fost explicate generatie dupa generatie pe cale orala, �nsa verificarea opiniilor si a doctrinelor teologice �si gasesc validitatea numai �n Scripturi. Parintii Bisericii Primare confirma TRADITIA APOSTOLICĂ a fi citirea, studierea, predicarea Scripturilor. Nici o �nvatatura din afara Scripturilor nu �si gaseste valabilitatea ca provenind de la Apostoli. Claritatea scriitorilor primelor secole ne ajuta sa �ntelegem mai bine conceptul TRADITIE APOSTOLICE, asa cum a fost �nteleasa �n primele secole.