Anul 2005
Are cineva nevoie de mass-media crestin㠿
PEDEAPSA CARE NE DA PACEA
ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS
ARUNCATORUL DE STELE*
CINE ESTE CEL MAI MARE?
MISIUNE INDEPLINITA
MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC
NEBUNIA LUI PAVEL?
BATALIA PENTRU SUFLETE
Calea spre Tara
Testul de familiaritate
Viata trece, pietrele r㭢n
Inima lui Dumnezeu de Craciun
Ce asteapta o fata care vrea sa se casatoreasca de la un baiat
Castiga-ti casa pentru Domnul!
2005
Iata-ne ajunsi in anul 2005.
Cine s-ar fi gandit prin anii '70 - '80 ca vom ajunge si in 2005 ?
In urma cu 20-30 de ani, unii dintre noi eram mult mai tineri, altii copii, altii nu erau Inca.
Dar la anul 2000 ne gandeam ca la "Un pod mult prea Indepartat".
Astazi, anul 2000 este deja istorie. A trecut de mult, l-am depasit, l-am lasat In urma.
"Noi Insine", nu-i asa? "Prin puterea, afacerile, Intelepciunea noastra" vor fi tentati sa creada unii...
Dar...
"De n-ar fi fost Domnul de partea noastra - sa spuna Israel acum -
...ne-ar fi Inecat apele,
ar fi trecut raurile peste sufletul nostru;
ar fi trecut peste sufletul nostru valurile napraznice.
Binecuvantat sa fie Domnul... Stanca Mantuirii" noastre.
Cum ti-ai defini anul 2004 ? Ce a Insemnat pentru viata ta ? Daca ar fi sa-ti descrii viata din anul 2004 Intr-un singur cuvant, care ar fi acesta ? Frumoasa? Deosebita? Excelenta ?
Sau poate Trista ? Urata ? Deprimanta ?
La razboi, dupa cate o lupta, se numara ranitii, mortii, ramasii In viata.
Daca stam sa ne numaram "mortii, ranitii, ramasii In viata" din ultimii 20 de ani, cu totii avem In familiile noastre sau printre cei dragi cel putin 1, 2,... care "au adormit".
Unii au adormit In Domnul, altii n-au trecut Inca din viata aceasta, In schimb "au adormit" pe cale, pentru ca i-au obosit grijile sau i-au furat beculetele colorate si beteala acestei lumi. si au pierdut legatura cu Lumina, cu Cel care spune: "EU SUNT LUMINA LUMII".
Obiectiv vorbind, cei mai fericiti sunt cei care "au adormit In Domnul", comparativ cu noi - cei care am ramas Inca "aici jos", sau cu cei pe care i-a furat stralucirea si desertaciunea acestei lumi.
Pe de alta parte, aproape la fiecare Inceput de an ne facem tot felul de planuri, pe care nu le Implinim.
Probabil ca si la Inceputul anului trecut ne-am propus sa avem cel putin 1 ora pe zi de partasie personala cu Domnul - rugaciune si studiul Bibliei - dar lucrurile urgente le-au biruit pe cele importante.
Poate a fost mai urgent sa-mi gasesc un loc de munca, sa-mi duc copiii la gradinita sau scoala, sa Invat pentru examene, sa-mi renovez apartamentul sau casa, sa vad stirile de la televizor sau "telenovela cea de toate zilele". Sau poate am trecut prin dezastrul unui divort, a unei boli fara leac, a unei pierderi cumplite. si rugaciunea am amanat-o pe "maine". In fiecare zi de "astazi"... am fost prea obosit.
Si apoi ma declar nemultumit de faptul ca pe mine "toata lumea" m-a dezamagit. Sot, sotie, copii, parinti, colegi, prieteni, etc.
Parca mi s-a sters cu buretele indemnul Bibliei - nu va incredeti in oameni, ci doar in Dumnezeu.
Nu stiu ce este In inima de Tata a lui Dumnezeu, dar eu personal as fi cumplit de trist sa-mi doresc din toata inima sa stau de vorba cu fiul meu, iar el sa fie vesnic ocupat, sa nu aiba niciodata timp de mine. Sa fie ocupat cu GUNOAIELE acestei lumi asa de mult, Incat NICIODATa sa nu aiba timp sa-mi spuna: "Ce mai faci tati? Ma BUCUR sa stau de vorba cu tine."
Pur si simplu cred ca as plange...
Creatorul, Ziditorul, Domnul nostru, Dumnezeul Cel vesnic, Cel atotputernic, Iehova Iire-Cel care poarta de grija, ma asteapta si doreste sa stea de vorba cu mine.
Iar eu... sunt asa de ocupat...
Doamne, "Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta", pentru ca "Ni se duc anii ca un sunet."
Anii nostri se duc ca zilele, Intr-o viteza ametitoare, unul dupa altul.
De zile ce sa mai vorbim, parca zboara, parca "astazi" trece deja si ziua de "maine"...
Cand l-au arestat pe fratele Olariu, prietenul fratelui Bradin, tortionarii lui i-au spus: "Olariule, ai cautat poarta Raiului si ai gasit poarta iadului".
La aceste cuvinte, fratele Olariu le-a raspuns: "Nu, Nu ! Pe aici se trece !"
Poate drumul nostru In acest an va trece prin apropierea portilor iadului. Dar nu descuraja !
In mersul nostru spre rai, "Pe aici se trece"!
Rabinul Abraham Herschel spunea: "O credinta ca a lui Iov nu poate fi zdrobita pentru ca ea insasi este rezultatul zdrobirii".
Vom mai apuca 2006 ?
Poate In cetatea eterna, la pieptul Mielului, la masa cu Avram, Isac si Iacov.
Daca vom mai zabovi totusi aici jos, atunci, Doamne, "Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta."
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
************************************************
Are cineva nevoie de mass-media creştinã ?
Zilele trecute am fost întrebat dacã este nevoie de mass-media creştinã în România.
Cineva spunea cã în spatele fiecãrei instituţii de media existã o anumitã religie. Sau cã fiecare instituţie de mass-media transmite o anumitã religie. Şi nu e vorba despre ortodoxie sau catolicism, despre baptişti, penticostali, creştini dupã evanghelie sau altele.
Ci este vorba de ceva mult mai profund, de un fel de mesaj subliminal, sugerat într-un mod foarte parşiv telespectatorului, ascultãtorului sau cititorului.
De exemplu sexul, sau libertatea sexualã.
Aproape orice ziar deschizi, o vezi acolo. Peste 95 % dintre filme conţin o secvenţã "fierbinte", altfel nu s-ar vinde. Multe dintre melodiile actuale se referã mai mult sau mai puţin explicit la sex, chiar şi dacã nu luãm în considerare manelele.
Conform ultimelor statistici, aproape 90 % dintre cei care acceseazã Internetul, viziteazã site-uri pornografice !
Ar fi interesant de realizat o statisticã pe tema urmãtoare: "Ce face un bãrbat sau o femeie, dacã se uitã la televizor la ora 11:00 seara şi intuieşte cã urmeazã o scenã "fierbinte" ? Are puterea sã ia telecomanda şi sã schimbe canalul sau sã închidã televizorul ?
Ce religie sau idee transmit toate acestea? Cã libertatea sexualã nu e nimic rãu. În fiecare telenovelã sau alt film de acest gen, cineva înşealã pe altcineva, soţul curveşte cu secretara, sau soţia se încurcã cu antrenorul de nu ştiu ce. Pe de altã parte, existã un fel de atractie eroticã din partea privitorului faţã de eroul preferat din telenovelã, telespectatorul se îndrãgosteşte de eroul preferat.
Dar asta e puţin, faţã de alte posibilitãţi - între ghilimele - ale mass-mediei. De câtva timp Olanda şi Republica Moldova au interzis desenele animate Pokemon la televiziune. De ce? Pentru cã şi-au dat seama cã în spatele acestor desene animate Pokemon existã un mesaj satanic, diavolesc, care-i îndeamnã pe copii sã facã lucruri incredibile într-o lume normalã.
De fapt, un om obişnuit poate vedea într-un an mii de scene de violenţã, sex, sânge, imoralitate, etc.
Unde pot duce toate acestea? Americanii se confruntã din plin cu efectele culturii şi civilizaţiei
ultimelor 4 decenii de la ei. Copii de liceu pun mâna pe armã şi-şi împuşcã profesorii. Sau profesori alãturi de elevi iau împreunã o prizã de "iarbã" - marijuana. Totul a început cu Beattles sau cu muzica anilor '60. Atunci a avut loc la ei revoluţia sexualã. De atunci familia nu mai are valoare, biserica nu mai are valoare, ci doar principiul: If you like it, just do it. Dacã-ţi place, fã-o.
Şi nu doar la ei situaţia este catastrofalã. Olandezii au legalizat eutanasia - persoanele care doresc sunt ajutate sã moarã. În Germania au loc cãsãtorii între homosexuali sau lesbiene.
Unde duc toate acestea, sau de unde vin toate acestea?
Mass-media este a 4 putere în stat spun unii, dar de multe ori este principalul formator de opinie al unei naţiuni.
Platon, de exemplu, spunea: Lãsaţi-mã sã fac cântãrile unei naţiuni, şi nu mã intereseazã cine face
legile.
Cineva, care urmãrea constant ştirile de la ora 5 de pe un anumit post de televiziune, când a vãzut catastrofa de la New York, a spus: "În sfârşit, am vãzut şi eu o catastrofã ca lumea."
Vã puteţi imagina nebunia pe care o poate induce mass-media?
Eu cred cã este o nevoie disperatã de mass-media creştinã în România.
Visul meu este un post creştin naţional de televiziune, un post creştin naţional de radio, un ziar naţional creştin şi o reţea naţionalã de librãrii creştine.
Eu cred cã este o nevoie disperatã de - aşa cum spunea poetul Ionatan Piroşcã - de un curent cristic în cultura româneascã şi aş adãuga eu şi în mass-media româneascã.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Radio Vocea Evangheliei este un succes, dar cred ca este prea puţin încã. Cel puţin la Timişoara au fost oameni care ne-au spus: "Dupã o zi de nebunie, abia aştept sã merg acasã şi sã ascult postul d-vs. de radio". Sau alţii ale cãror relaţii în familie au fost vindecate, datoritã ascultãrii cuvântului lui Dumnezeu.
Şi aş încheia cu un exemplu cutremurãtor: Radio Vocea Evangheliei - Timişoara a produs aproape 200 de morţi frumoşi cu ochii vii, parafrazându-l pe Eminescu. Este vorba despre aproape 200 de copii nãscuţi în ultimii ani, ai cãror pãrinţi declarã cã aceşti copii erau sortiţi avortului, deci implicit crimei, erau destinaţi morţii. Dar auzind mesajele de la Radio, pãrinţii au fost cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu şi au renunţat sã meargã la spital şi sã transforme pântecul în sicriu.
Eu cred cã este o nevoie disperatã de mass-media creştinã în România.
Ioan Ciobotã
Radio Vocea Evangheliei - Timişoara
**************************************
PEDEAPSA CARE NE DA PACEA
(Cel care pacatuieste are nevoie sau de pedeapsa, sau de iertare. Altfel nu mai are pace.)
Daca undeva are loc o crima, unul dintre primele lucruri pe care le fac politistii este sa supravegheze foarte bine
zona respectiva in saptamanile care urmeaza. De ce? Pentru ca se asteapta ca la scurt timp sa apara cineva care se
intereseaza "ca din intamplare" de crima si de victima. Cineva care intreaba vecinii de pe strada, cineva care intra in vorba
cu cei care au fost apropiati victimei, cineva care aparent nu are nici o legatura cu crima respectiva.
Dar, de fapt, acel cineva este chiar criminalul.
Care este principiul psihologic dupa care se ghideaza politistii? Atunci cand un om omoara pe alt om, cel care a ucis
isi pierde pacea. Constiinta incepe sa-l macine si incearca sa-si recapete cumva pacea.
..................................................
Generalizand acest principiu psihologic, atunci cand pacatuiesc imi pierd pacea.
Indiferent ca este vorba de furt, minciuna, curvie, mandrie, betie, ganduri sau priviri murdare. Indiferent ca ma delectez cu
imagini asupra carora n-ar trebui sa-mi opresc ochii (si spunea Iosif Ton "Strada este plina de carne goala").
Indiferent daca eu vreau sa recunosc sau nu ca vine iarna, iarna tot vine. Indiferent daca eu ma vad "curat" in ochii mei,
Dumnezeu judeca gandurile ascunse ale inimii mele si faptele pornite de acolo.
.................................................
Daca simt ca merit o pedeapsa, si nu primesc acea pedeapsa, nu mai am pace. In 1989 am lipsit intentionat de la
serviciu, iar cel care raspundea de mine mi-a spus: "Eu nu te pedepsesc, dar imi iau mana de pe tine si nu ma mai intereseaza
ce faci." In momentul acela n-am mai avut pace si mi-as fi dorit tare mult sa fi fost pedepsit.
...............................................
Pentru absolut orice pacat, am nevoie sa fac pace cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, Cel prin ranile caruia
suntem tamaduiti si asupra Caruia a cazut "PEDEAPSA CARE NE DA PACEA".
Este adevarat ca sunt oameni care se bucura sa nu fie pedepsiti si care totusi nu-si pierd pacea. Care "se sterg la gura
si apoi zic: 'N-am facut nimic rau' ". Dar autoamagirea asta este doar pe termen scurt, deoarece pe termen lung duce la
prabusire interioara. Cel care pacatuieste are nevoie sau de pedeapsa, sau de iertare. Altfel nu mai are pace.
....................................................
Situatia lui Pilat si a lui Petru este oarecum asemanatoare.
Pilat, guvernatorul roman, avea puterea, autoritatea si functia sa faca dreptate in cel mai celebru proces, al Celui mai
celebru inculpat. Dar totusi... "din dragoste pentru lumea aceasta" il condamna la moarte pe nedrept, pe Cel care murea
tot "din dragoste pentru lumea aceasta", doar ca dintr-o altfel de dragoste.
Petru il tradeaza pe Domnul lui, din frica fata de lumea aceasta.
Pilat isi spala mainile, in cautarea pacii pierdute, dar Petru plange cu amar si se caieste.
Petru primeste iertare. Pilat, in schimb, ramane cu "surogatul" sau cu "praful in ochii lumii". Traditia spune ca Pilat s-a spanzurat. Nu si-a mai regasit niciodata pacea. Pentru ca nu si-a recunoscut vinovatia, n-a primit iertarea. Pedeapsa si-a administrat-o singur.
........................................
Dumnezeu vrea sa comunice cu TINE, PERSONAL. Isus Cristos este numit "Cuvantul", sau "vorbirea lui Dumnezeu"
catre tine, personal. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a purtat pacatele multora si s-a rugat pentru cei vinovati. El vrea sa-ti dea
PACEA Sa, care intrece orice pricepere.
PEDEAPSA, CARE ITI POATE DA PACEA, A CAZUT PESTE EL.
S-acum, Isus Cel condamnat,
Azi, El te intreaba: DA sau NU ?
Esti tu sau nu esti vinovat?
Eu am spus: DA !
s-am fost iertat.
Eu am spus: DA !
Dar tu? Dar tu?
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
********************************
ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOSACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS
(Acesti frumosi nebuni ai marilor orase)
Marcu 1:1-15
Ce ai zice daca ai vedea pe cineva imbracat ciudat, stand undeva pe camp afara din oras, mancand lacuste si miere salbatica si invatandu-i pe oameni ceva complet diferit fata de ceea ce stiau ei. Ei stiau de jertfe animale pentru iertarea pacatelor, el le vorbeste despre o cale mult mai simpla pentru iertare: botezul pocaintei.
(Cineva care s-a pocait dupa varsta de 80 de ani spunea: “Dar chiar nu trebuie sa fac nimic pentru plata pacatelor mele, dupa tot ceea ce am facut o viata intreaga? Nici o pomana, nici o slujba, nimic?” - NU! Nu trebuie. A platit El totul. si-a dat viata)
Ioan spune: “Dupa mine vine Cel care este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa-I desleg curelele incaltamintelor.”
Isus spune: “S-a implinit vremea”. Cu alte cuvinte: “Gata, am venit”.
Ioan spune: “Eu v-am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant.”
Isus spune: “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.”
Dar punctul culminant este glasul care s-a auzit din cer: “Tu esti Fiul Meu prea iubit, in Tine imi gasesc toata placerea Mea.”
Glasul care s-a auzit din cer, s-a auzit pentru cine are urechi de auzit.
Ioan propovaduia in pustie, dar nu in zadar.
si cu toate ca a fost cel mai mare dintre cei nascuti din femeie, nu a avut un sfarsit fericit, pentru ca “Dragostea adevarata nu are un sfarsit fericit; dragostea adevarata NU are sfarsit.” G.W.C.Thomas
“Ei, de care lumea nu era vrednica,… au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti… au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului… Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate.” Se numeste Dumnezeu - Dumnezeul meu si al tau?
……………
ti se pare uneori ca propovaduiesti si in pustie si in zadar?
ti se pare ca cei carora le vorbesti nu au urechi de auzit si habar n-au cine este Cel in care Dumnezeu isi gaseste toata placerea? Mai mult, intr-o “vara a ispitelor” parca nici macar nu-i intereseaza.
……….
in cine isi gaseste Dumnezeu toata placerea? in Fiul Sau prea iubit - Domnul Isus Cristos. Dar in mine? Dar in tine? Ce gaseste?
……..
“9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu au nevoie sa mearga. Au insa nevoie de cineva care… sa ii iubeasca cu dragostea lui Dumnezeu…si s-ar insanatosi.” Paul Tournier
N-ai vrea sa fim “acei frumosi nebuni pentru Cristos” pentru “acei frumosi nebuni ai marilor orase” care de fapt NU sunt nebuni, ci sunt doar extraordinar de singuri, care merg la psihiatru fara ca de fapt sa aiba nevoie de psihiatru, care au sufletele pustii si goale dupa dragoste si care s-ar vindeca…daca le-ar arata si i-ar iubi cineva cu dragostea lui Dumnezeu.
Daca da, hai sa incepem din casele noastre si sa mergem pana la marginile pamantului. Astfel incat si noi si ei sa devenim “acei frumosi nebuni pentru Cristos…ai marilor orase”
si prin gura, atitudinea, faptele, gandurile si sufletele noastre si ei sa auda glasul Celui din ceruri: “si tu esti fiul meu”, “si tu esti fiul meu”, “si tu”, “si tu”, “si tu”… “te iubesc cu o iubire vesnica”.
Epilog: Nu uita! Pana cand nu ne vom ocupa locul la masa rezervata…dincolo de poarta…in acea noua dimineata…nu putem spune decat: “Nu am nici un merit. Am facut ceea ce eram dator sa fac pentru Stapanul meu, Cel inaintea caruia eu nu sunt vrednic sa ma aplec sa-I dezleg curelele incaltamintelor - Domnul meu iubit, Isus Cristos.”
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
**********************************
ARUNCATORUL DE STELE*
In cartea sa “Aruncatorul de stele”, Lorans Eisley povesteste despre o zi in care se plimba pe o plaja plina de stele de mare, care fusesera aruncate acolo de valuri. A observat un baiat care le lua una cate una si le arunca inapoi in ocean. Cand l-a intrebat de ce face aceasta, baiatul i-a raspuns: “Daca nu o fac, vor muri!”. “Dar cum crezi tu ca salvand atat de putine, poti sa faci o schimbare pentru atat de multe stele de pe plaja?”. Atunci baiatul s-a aplecat, a luat o stea de mare si a aruncat-o inapoi in ocean spunand: “Pentru aceasta steluta eu am facut o schimbare majora!”
Ce mai reprezinta cuvintele “misiune, misionarism, salvarea oamenilor, etc.” pentru mine si tine, in acest post-secol XX, adica secolul XXI, cel cu si al hipervitezei? Te intrebi: “Hiperviteza inspre ce?” - inspre pierzare vesnica, cel putin din punctul de vedere al neprihanirii si sfinteniei pe care o cere Dumnezeu de la oameni.
Care este scopul vietii tale? Sa termini o scoala buna? Sa faci o afacere “desteapta”? Sa te
mariti / insori? CARE ESTE SCOPUL VIEtII TALE?
Avraam a fost chemat de catre Cel Prea inalt sa iese afara din tara si din neamul lui, sa mearga in tara promisa. Noi suntem chemati sa iesim din imparatia intunerecului si sa-i scoatem si pe altii.
Hai sa ne gandim: iti cunosti cumva strabunicii care au trait prin anul 1901? Sau 1801? Ei au existat, dar nu mai stie NIMENI absolut nimic de ei. Doar Dumnezeu. Poate si cu tine si cu mine se va intampla la fel, peste 100 sau 200 de ani, daca nu vine Domnul mai curand. Nu o sa mai stie nimeni nimic despre noi. Atunci, care sunt lucrurile pentru care merita cu adevarat sa te “cheltuiesti”, pentru care merita sa lupti, pentru care sa arzi, pentru care sa mori chiar?
iti pasa de cei care pier? Esti un misionar pentru ei, un aducator al vestii bune? iti investesti TOATa viata in a-i salva pe cei din jur?
Pavel spunea: “M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in “ziua aceea”, Domnul, Judecatorul Cel drept.” Eu si cu tine, ce fel de lupta ne-am luptat, ce fel de alergare am ispravit si ce cununa vom primi?
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
* Este si titlul unui roman scris de Lorans Eisley
* O parte din material a fost preluata din publicatia “Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi”, aparuta sub ingrijirea Fundatiei Crestine “Pax Domini”.
****************************************
CINE ESTE CEL MAI MARE ?
Oamenii sunt ciudati, de-a dreptul !
Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se - la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat - la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate.
L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si "Schimbarea la fata", cand Domnul Isus Cristos statea de vorba cu Moise si Ilie (Legea si Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: "Acesta este Fiul meu prea iubit, de El sa ascultati". "ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL Sa ASCULTAtI".
Ucenicii sunt atat de uimiti incat Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat "Din El, prin El si pentru El") si sa-l inchida in 3 colibe.
....................................................
Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? "Cu siguranta oamenii acestia - ucenicii LUI - au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile "rautati" ale vietii." Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da de unde !
stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? stiti ce-i framanta pe ei?
CINE ESTE CEL MAI MARE ?
Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit - in locul lor, din dragoste pentru ei - au priceput... CINE este cel mai mare.
.....................................................
Cine este "cel mai mare" in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta?
"Arunca dar aurul in tarana,
arunca aurul din Ofir in prundul paraielor !
si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta.
Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta."
Iov 22:24-26
...........................................
Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi... ma lupt ca "EU" sa fie raspunsul la intrebarea "Cine este cel mai mare?", cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Ioan Botezatorul: "Trebuie ca EL sa creasca, iar eu sa ma micsorez."
Mai mult decat atat, daca il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fata de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca.
Ei sa creasca - fratii mei, pentru care a murit Cristos, iar eu sa ma micsorez.
Atunci voi intelege ca "celor smeriti, El le da har", atunci va fi "Cristos in voi - nadejdea Slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca "mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa" (Iov 42:6).
Vor intelege toti ca "nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine".
Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atu-urile, au aprticipat la toate "lectiile", si totusi...
stia Apostolul Pavel de ce zicea: "Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."
Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de VIAta, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi?
Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? si cat timp am cheltuit pentru "restul"...? Daca raportul este 15 ore pe zi cu "restul" si 10 minute cu EL... atunci cine este cel mai mare in viata mea?
de Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
**************************************
MISIUNE INDEPLINITA
Exista o modalitate foarte simpla de a distruge Biserica crestina. Ma mir ca demonii comunisti si altii ca ei nu au gasit-o la timp, iar pana la urma "Piatra din capul unghiului" i-a zdrobit. De fapt, nu au gasit-o pentru ca nu exista practic, ci doar teoretic. Aceasta modalitate de a distruge crestinismul este sa scoti pur si simplu INVIEREA din invatatura crestina si aceasta se va prabusi.
DAR INVIEREA NU POATE FI SCOASA. In a 50-a zi dupa inviere, s-a nascut Biserica lui Cristos, prin pogorarea Duhului Sfant, iar Biserica proaspat nascuta si-a inceput misiunea. In a 40-a zi dupa inviere, Cristos S-a inaltat la cer. In termenii belicosi ai zilelor noastre, am putea spune: Cristos S-a intors la "baza" cu raportul "MISIUNE INDEPLINITA". In timpul acestei misiuni unice in istoria universului, s-a intamplat un fenomen extrem de ciudat. "Misionarul" Isus Cristos a murit, ucis de cohortele pagane, dar a fost inviat de puterea lui Dumnezeu.
Raportat la acel moment, absolut toate sistemele de gandire s-au resetat, s-au blocat. Nimeni n-a mai operat pana atunci cu acest fenomen tulburator: INVIEREA. Taina lui Dumnezeu, tinuta ascunsa de veacuri, s-a descoperit in toata stralucirea: omului i se ofera iertarea in mod gratuit, prin moartea Dumnezeului sau in locul lui. De data aceasta nu se poate spune: "Regele a murit. Traiasca regele !", ci se poate spune: "Regele a murit ca sa traiasca supusii !". Este extraordinar cata dragoste, cata iubire ne-a aratat Dumnezeu. Tot in acest moment, "Casa lui Dumnezeu trece de la faza de popor pus deoparte, la cea de institutie internationala" (H.H.Halley)
.................................................................
Ca sa intelegem mai bine puterea care a dezlantuit nasterea si dezvoltarea formidabila a Bisericii crestine, trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu in mod personal, prin Duhul Sfant. Apoi, ca sa intelegem cum au putut apostolii - initial niste lasi si niste fricosi - sa duca mesajul evangheliei chiar cu pretul vietii lor, trebuie sa intelegem INVIEREA. Beni Faragau dadea un exemplu interesant.
Gandeste-te sa tocmai l-ai dus la cimitir pe unul dintre cei mai buni prieteni ai tai. In zilele care urmeaza iti vin in minte imagini legate de clipele petrecute impreuna. A 3-a zi, te trezesti cu prietenul tau ca apare la usa ta. Te freci la ochi si iti dai palme ca sa intelegi ce se intampla. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, iti spune: "Pace tie. Eu sunt !"
Acest exemplu ma ajuta sa inteleg curajul si fermitatea ucenicilor in raspandirea evangheliei si largirea Imparatiei. Ei au devenit "nebuni pentru Cristos" deoarece L-au vazut cu ochii lor pe INVIATUL LOR REGE. Din acel moment si-au aruncat la gunoi toate planurile vietii lor, afacerile lor, filozofiile lor. Au fost gata sa jertfeasca totul pentru Cel care S-a jertfit pe Sine in locul lor.
...................................................................
Despre mine si despre tine ce se poate spune? Oare de ce nu suntem si noi "nebuni pentru Cristos?" Oare nu L-am vazut noi pe El inviat? Atunci de ce este mai importanta pentru mine cariera mea, sau acceptarea din partea lumii, banii, afacerile? De ce mai exista aroganta, poate chiar ura si dispret, fata de sotul sau sotia mea, parintii mei, aproapele meu? Degeaba fac istorie pe pamant, daca nu fac istorie in cer. Il iubesti tu si cu mine pe Cristos din toata inima? Din toata inima !? Daca da, Dumnezeu Insusi spune prin proorocul Zaharia 13:6 "Daca-L va intreba cineva: 'De unde vin aceste rani, pe care Le ai la maini?' El va raspunde: 'In casa celor ce Ma iubeau Le-am primit.' "…….. Ce primeste El in casa mea si a ta?
...................................................................
Daca acum 2000 de ani a avut loc un sfarsit si un inceput, prin inaltarea Mantuitorului la cer si pogorarea Duhului Sfant, acum asteptam "un cer nou si un pamant nou, in care va domni neprihanirea". Acum asteptam un alt sfarsit: sfarsitul misiunii Bisericii - si o alta coborare: revenirea Domnului Isus Cristos pe norii cerului, ca judecator. Acum asteptam o alta inaltare - inaltarea la cer a Bisericii. DAR, Biserica suntem noi, eu si cu tine. Cand ne vom prezenta "la baza", in fata Tatalui, vom putea raporta si noi: "MISIUNE INDEPLINITA" ? Sau habar n-am avut care a fost misiunea noastra pe acest pamant?…
................................................................
Multumiri fie aduse lui Dumnezeu "pentru taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile…si anume: CRISTOS IN VOI, NADEJDEA SLAVEI."
Ioan Ciobota - Radio Vocea Evangheliei
Timisoara
****************************************
MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMICMIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC
Doar altora li se poate intampla ceva, NU mie.
Indiferent daca este ceva bun sau rau. Multi dintre noi avem aceasta senzatie, nu?
Daca aflu despre cineva ca are cancer sau ca a avut un accident sau ca i-a murit cineva drag, imi zic "Saracul de el", dar sunt convins ca mie nu mi s-ar putea intampla asa ceva niciodata.
Daca aflu despre altcineva ca a mostenit o casa de 30.000 $ sau ca a primit cadou o masina de la "unchiul Sam", ma gandesc "hhmmm...", si din nou sunt convins ca mie nu mi s-ar putea intampla asa ceva niciodata.
Avem cumva un destin prestabilit? Sunt unii dintre noi destinati spre un permanent "bine" iar altii spre un etern, fatalist si implacabil "rau"? Este "imaginea de sine" un aliat sau un dusman pentru om?
Este foarte adevarat ca un copil caruia i se spune mereu "Prostule! Nu esti in stare de nimic" are sanse mari sa devina o..."leguma" in viata si intr-adevar sa nu fie in stare de nimic.
Stie Biblia de ce oamenii care rostesc astfel de invective sunt considerati ucigasi. Ei ucid destine.
Dar, aici este vorba despre o conditionare a mediului, a factorilor externi asupra devenirii unui om.
In ceea ce priveste destinul vesnic, cred ca acesta depinde doar de alegerile si deciziile individuale ale fiecaruia, raportate la jertfa Domnului Isus Cristos pe cruce.
Omul nu este in matricea "Procesului" lui Kafka, chiar daca Pavel spune ca "pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau."
Dar in Ezechiel 18, Dumnezeu Insusi spune: "Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?" Exact pentru aceasta a venit Cristos - sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti.
Printul Miskin, "idiotul" lui Dostoievski, este cumva unul care se lupta cu niste arme ciudate sa-si invinga destinul implacabil? Am avut un coleg care parea "idiot" conform standardelor lumii, cu toate ca era cel mai bun la analiza matematica. Dar el nu era "idiot", ci L-A INTALNIT IN MOD PERSONAL PE CRISTOS. De ce parea "idiot" pentru cei "trecuti de dragostea dintai"? Deoarece el le spunea tuturor despre dragostea lui Cristos, de la profesorii de facultate, pana la tiganii din tramvaiul 2. Era "nebun" pentru Cristos.
De cand eram mic, textul din Ezechiel 33 mi-a ramas ca un lait-motiv in urechi:
Daca strajerul "va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului, si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde...
...daca insa strajerul NU va suna din trambita..."
Atunci mi-am dorit sa ajung "strajer".
Se vede clar - alegerea strajerului este sa anunte pericolul sau sa taca, DAR a celui care aude trambita strajerului este alegerea finala. Cel care aude trambita decide singur daca ia atitudine, lupta sau continua... sa doarma.
Folosind un exemplu profan, as spune ca este ca atunci cand vezi o piesa de teatru de 2 sau mai multe ori. STII EXACT ce urmeaza, dar nu intervii. Scenaristul are libertatea sa aleaga pasul urmator pentru actorii lui.
Fiecare dintre noi suntem un actor in fata ingerilor, iar scenaristul, cel care dicteaza pasul urmator, este vointa noastra libera. Libera de pe la Eden incoace.
Eu cred ca Dumnezeu STIE EXACT ce urmeaza, dar ne da voie sa alegem singuri. Ne respecta personalitatea. El intervine doar atunci cand Il rugam !!
Nu cred in predestinare. Nici in zodiace, horoscoape sau minciuni de umplut pagina de ziar sau timpul de emisie la radio si TV. Dar CRED in planul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Si mai cred in libertatea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o de a decide singuri sa ramanem in planul Lui, sa implinim planul Lui pentru viata noastra, sau sa iesim "in decor", sa implinim planul "celuilalt".
Atunci ne "auto-predestinam" singuri (daca exista un asemenea termen). La iad de cele mai multe ori.
Daca totusi alegi sa implinesti planul lui Dumnezeu pentru viata ta, si mergi misionar la tribul Auca, fiind ucis apoi de sulitele lor, (cum s-a intamplat cu Jim Elliot si prietenii lui misionari) ce explicatie ar mai putea fi?
O posibila concluzie ar putea fi ca de multe ori aducerea altor oameni la viata, cere moarte.
Chiar si noi am fost adusi la "Viata" prin moartea LUI. Poate ca se face lumina in dilema destinului si a fatalitatii cand redefinesc moartea. Fie o boala, fie un accident, fie pierderea cuiva iubit.
"Decorul" se lumineaza dintr-o data, ca in "Nabucco", atunci cand aplic cuvintele lui Pavel, ROB al lui Cristos: "Caci pentru mine a trai este Cristos si a muri este un CASTIG."
Acum sunt LIBER pentru ca nu ma mai tem de moarte.
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
**************************************
NEBUNIA LUI PAVEL ?
Am crescut intr-o familie de pocaiti.
Tata nu prea stia sa-mi spuna chestii "adanci" despre pocainta, dar stia ca la ora fixa trebuia sa fim cu totii la biserica.
Eram frustrat pentru ca lunea la scoala colegii cometau "Laleaua neagra" si eu habar n-aveam ce-i aia.
Sau "Linia maritima Onedin" - ce mult imi doream sa vad serialul asta, dar... hai la biserica.
A fost bine, a fost rau?
Intre timp "Laleaua neagra" s-a vestejit, "Linia maritima Onedin" s-a "scufundat", dar valorile care mi-au fost transmise la biserica, in timp ce desenam pe caietele de la orchestra sau ma harjoneam cu prietenii, se pare ca au incoltit.
Asa incat dupa razvratirea din adolescenta - cum ca tata ii in varsta si habar n-are, sau ca Biblia este o prostie, sau ca la biserica sunt numai inculti - dupa razvratirea asta aproape inerenta adolescentei, am revenit la VALORI.
Am crescut intr-o biserica moderata. In afara de acestea, am vazut biserici si biserici. Am avut si am si eu ideile mele preconcepute.
Cand am vazut prima data o caseta a lui Chris, pe care era o piesa cu titlul "TAXI SPRE CER" mi s-a parut o aiureala atat de mare incat nici n-am catadicsit sa o ascult. Pana cand am auzit la cineva niste casete cu Chris si am fost impresionat de profunzimea versurilor. Mi-am dat seama ca am fost cam habotnic in judecata mea cand am auzit piesa "Mi-e dor Isus sa te-ntalnesc, mi-e dor de Tine..." scrisa de Chris. Niste versuri extrem de profunde...
Si "Imagine" este deosebita sau "Streets of Philadelphia", "Brothers in Arms" sau "Miss Sarajewo", dar cred ca fiecare simte ca exista un DUH in spatele muzicii. Iar duhul din spatele unui AC/DC, Iron Maiden, Ozzie Osborne, Deep Purple, Slayer, Antrax sau Metallica este complet diferit de DUHUL din spatele unei bucati clasice de genul "Daca esti purtat de valul furios".
MUZICA NU ESTE UN CEVA CE ASCULTI SI ITI INTRA PE O URECHE SI ITI IESE PE CEALALTA ! MUZICA ESTE CEVA SPIRITUAL.
Acum ascult cu placere Born Again, Fratii Groza, Chris, Vali Pentea, Contrast, Ovidiu Liteanu, 321 Inchinare, Petra Delirious, etc.
Cred ca din toata muzica ascultata vreodata, versurile cele mai profunde mi s-au parut:
"Ce dragoste de Dumnezeu...
Sa moara-un REGE-n locul meu..."
Intelepciunea lumii? Aristotel, Origen, Meister Eckhardt, Steinhardt sau chiar "oamenii recenti" risca sa devina "0" fara EL. Unii au si devenit. (Cioran? Doamne apara...)
Esenta crestinismului este "de a lua o hotarare" (J.Stott).
Hotararea de a-i permite lui Cristos sa locuiasca in mine, de a avea o relatie personala cu Dumnezeu Tatal si de a-l accepta pe Cristos ca prieten, mantuitor si stapan.
Stapan? Dar in cultura europeana post-crestina, post-socialista, post-comunista, post...scriptum - adica in plus - chestia cu "STAPANUL" suna ca...d....sa ma scuze...ateii.
Concluzie. Pocaitii sunt acei oameni care au fost nascuti din nou (Ev. Ioan 3), care au o relatie personala cu Dumnezeu, prin singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni - omul Isus Cristos. Si care apoi transforma Etica, Muzica, Arta, Cultura, Stiinta, sufletele oamenilor. Prin puterea LUI.
Nevoia de schimbare exista de cand lumea. De la Burebista, care distrugea culturile de vita de vie ca dragutii de daci sa nu devina d... dupa o "betoaca" zdravana, pana la Marx si Engels, care predicau omul nou in felul lor, ceva de tipul piticilor de pe creierele lor.
Pavel spune "lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Cristos. Pentru El am pierdut toate si LE SOCOTESC CA UN GUNOI, ca sa castig pe Cristos."
Mie nu mi se par retrograzi sau ingusti nici cei care-si spala picioarele unii altora, ca un gest suprem de umilinta, nici cele care poarta batic pe cap in toiul verii. Fiecare cauta sa placa "Celui ce l-a scris la oaste". (Cazul fariseilor nu intra in discutia asta).
DOAR Evanghelia schimba omul intr-adevar. Pentru ca esenta Evangheliei este transformarea.
Cine L-a intalnit pe Cristos in mod personal, este imposibil sa nu se transforme RADICAL !
Un pocait este un transformat radical, care transforma si societatea si cultura in mod radical. In bine, desigur, dupa etalonul lui Dumnezeu.
Daca intalnesti pe cineva care nu este transformat RADICAL, dar care totusi isi spune "pocait" - este un mincinos si adevarul nu este in el.
Un pocait este un IMBRACAT CU CRISTOS, vorba lui Pavel.
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
********************************************
BATALIA PENTRU SUFLETE
Ar fi bine sau nu ca un pocait sa intre in politica?
Daca da, care ar fi motivatiile?
Sa aiba un "loc de munca"?
Sa isi rotunjeasca veniturile?
Sa fie cunoscut, sa-si faca un nume?
Sa castige suflete pentru Imparatie?
Sa dea legi dupa voia lui la Dumnezeu?
Sa o luam pe ultima. Presupunem ca intru in Parlament si acolo vreau sa initiez cateva legi. Care ar fi primele?
Mai intai o lege impotriva avorturilor. Tot pe primul loc o lege impotriva curviei, homosexualitatii, etc.
Care ar fi legea Nr.1 ? "De azi inainte nimeni nu mai curveste, altfel plateste amenda de ...., iar in caz de recidiva va fi incarcerat"
Apoi o lege impotriva minciunii, hotiei sau betiei. Sanse? Sa fim realisti.
Sansele sunt 0 absolut.
Prima lege data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost legea liberalizarii avorturilor. O lege impotriva legii lui Dumnezeu, care spune sa nu ucizi. O lege prin care mamele din Romania au dreptul "legal" - raportat la un sistem de referinta diavolesc - sa-si transforme pantecele in sicriu, sa-si ucida copiii nenascuti.
Iar romancele si romanii au "respectat" aceasta lege din plin!! Am ajuns campioni la avorturi in Europa.
"Cum poate cineva sa-i convinga pe cetateni sa respecte legi care nu au o alta baza decat statul?" intreaba David Noebel in "Intelegerea vremurilor".
Povestea Petru Dugulescu, pastor baptist, fost deputat de Timis timp de 8 ani intre 1992-2000, despre reactia parlamentarilor atunci cand a propus inceperea zilei de lucru la Parlament cu rugaciunea "Tatal nostru". "Nu se poate asa ceva, pentru ca atunci si muncitorii din fabrici, si copii din scoli vor incepe ziua tot cu "Tatal nostru" ", spuneau stimabilii parlamentari !!
Dar, scopul final al implicarii in politica ar fi modificarea si initierea unor legi in scopul unui mai bine pentru oameni. Legi raportate la LEGIUITORUL SUPREM.
Sa luam un exemplu.
Peste 273.000.000 de oameni au fost ucisi în secolul XX. D.Noebel spunea cã în spatele acestei crime, ar putea sã existe gândirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt şi Sigmund Freud.
“Aceşti 6 gânditori, au influenţat 4 adolescenţi ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin şi pe Margaret Sanger, ultima dintre ei fiind o adolescentã.
Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor sãvârşite în secolul XX.
Dar adolescenta de altãdatã, a cãrei gândire a ajuns sã stea la baza planning-ului familial, adicã la baza controlului naşterilor, este responsabilã nu numai de mult mai multe omoruri decât cei 3 puşi laolaltã !!!, dar implicaţiile gândirii ei continuã sã secere mii şi milioane de vieţi, care încã nu au vãzut lumina zilei, dupã ce primii 3 au ieşit de mult de pe scena istoriei.” incheie Noebel.
Deci istoria secolului XX a fost influentata in acest caz intr-o mai mare masura de nepoliticieni decat de politicieni.
Dar in cazul Daniel - Cir - rezidirea Ierusalimului, cine pe cine a influentat? Daniel pe Cir? Sau Dumnezeu pe amandoi? Ambele variante par afirmative.
"Omul nu este o simpla rotita intr-un mecanism, el nu este un actor care isi joaca rolul intr-o piesa de teatru; el poate cu adevarat sa influenteze istoria" spune Francis Schaeffer.
Dar cum? - intrebam noi.
Pentru ca implicarea in politica in Europa si in Romania in acest moment, este ca si cum as pune un bat in mijlocul unui fluviu, cu scopul de a opri fluviul.
In acest moment Europa merge "pe mana" umanistilor, cu bratul lor politic socialismul. A umanistilor seculari deocamdata, dar in umbra asteapta racnind umanismul cosmic - New Age.
De la un capat la altul al continentului, majoritatea guvernelor sunt socialiste sau de orientare socialista. Franta, Marea Britanie, Germania, Polonia, Romania, Rusia, Grecia, Bulgaria etc.
"Aceasta este esenta problemei create de teoria umanista referitoare la legi: statului i se da autoritatea unui dumnezeu. "Fratele mai mare" exercita toata puterea; individul este doar o simpla rotita in masinaria statului." D.Noebel.
De exemplu: daca pana mai ieri toata lumea era de acord ca homosexualitatea este ceva rau, gresit, pacatos, astazi parca aceasta convingere se clatina. Dupa tot ce ne toarna mass-media in cap, parca tot mai multi incep sa-i priveasca cu intelgere pe homosexuali, unii chiar cu "dragoste"...
Vorba lui Marx: "Legea, moralitate, religia sunt prejudecati burgheze, in spatele carora mijesc tot atatea interese burgheze."...
Dupa parerea marxistilor si a umanistilor Dumnezeu nu exista, iar omul este doar un animal evoluat...
Asa incat si legile se dau dupa mintile lor intunecate.
Poate ca in SUA inca mai exista putina normalitate in politica, cu toate ca si la ei umanistii si marxistii (nu va vine sa credeti? BA DA ! Chiar marxistii) au sarit sa sparga cu "dalta si ciocanul" cele 10 porunci de pe peretii scolilor si a institutiilor publice.
Si sa lipeasca versete din Coran...
Aduse cu avionul... Daca nu cu primul, macar cu al doilea. Sau cu al treilea...
BATALIA PENTRU SUFLETE se da in sala de clasa, de catre invatatori si profesori.
Si in Biserica.
De asemenea BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi.
Daca vreti, si in Parlament, Consilii locale sau judetene. Uneori si-n primarii.
Dar ce are a face asta cu pocainta?
Pai pocaitii se pot implica in politica, dar asta nu se numeste ca fac o slujba pentru Domnul, ci ca sa il duca pe Domnul si valorile LUI si acolo.
Sa duca acolo integritate, etica, morala, lumina si sare.
La fel cum ar trebui sa duca toate aceste valori si in oricare alt domeniu. Fie ca si-ar alege o slujba de muzician, medic, vanzator de cartofi, sofer de autobuz, "om cu inima curata" sau bunica.
DAR !!!
Daca vreau sa aduc Imparatia in sufletele si in mintile oamenilor, atunci treaba asta pleaca de JOS in SUS, nu de SUS in JOS !!
Dar ramane si nevoia disperata de legi drepte. Iar "politica este murdara...daca este facuta de oameni murdari" spunea P.Dugulescu.
"Sa-ti iubesti aproapele" nu se impune prin legi omenesti.
BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi !
Dragostea pentru Domnul NU se impune prin lege. Doar prin cruce...
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
************************************************
Calea spre Tara
Autorul urmatorului articol este Andreea Luncan
Autor:
Andreea Luncan,
Timisoara
Calea spre Tara
Ca romani, ne-am obisnuit sa asteptam si sa (nu) ne pregatim cu teama, cu pesimism, cu ironica neincredere. (Ex. “Crezi ca intram in U.E.?” “Nici pomeneala!” sau “Da’ ce, crezi ca daca intram ne va fi mai bine?!”) Scepticismul si pesimismul, justificate cand e vorba de conducatorii nostri de pe pamant, se rasfrang adesea si asupra modului cum il percepem pe Dumnezeu si cum (nu) ne pregatim pentru Tara Sa. Asemeni evreilor care rataceau prin pustie aruncand o spranceana pofticioasa spre castraveTii si idolii Egiptului iar alta incruntat - intrebatoare spre Dumnezeu, si noi “calatorim” adesea imbufnaTi, apatici, abia tarandu-ne picioarele sau aproape paralizaTi de teama, greutaTi si neincredere.
Dumnezeul minunilor si-a implinit promisiunea faTa de Avraam si “dintr-un singur om si inca un om aproape mort” (Evrei 11:12) a dat nastere unui popor mare. Iar poporului i-a dat eliberare din robie, calauzire in pustie, mana, legi, randuieli, promisiuni si sarbatori. insa printre norii de praf ai desertului minunile par iluzii; generaTia eliberarii miraculoase cade in cartire, nepasare, panica, necredinTa, lacomie si idolatrie. De aceea sunt sortiTi sa moara in pustie. in Tara Promisa se intra pregatit sau deloc.
Toate acestea ne “servesc drept pilda”, spune autorul Epistolei catre Evrei. si noi am primit eliberare din robie, calauzire la rascruce de drum, ajutor in necaz, legi, randuieli, promisiuni si sarbatori. Ba inca, noi nu ne-am apropiat de un munte “cuprins de foc, de negura, de intuneric si furtuna” ci de “muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de ingeri, de adunarea in sarbatoare si de Biserica celor intai nascuTi care sunt scrisi in ceruri, de duhurile celor drepTi facuTi desavarsiTi, de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou si de sangele stropirii care vorbeste mai bine decat sangele lui Abel” (Evrei 12:22-24).
Sa nu lasam praful desertului acestei lumi sa ne intunece ochii si mintea.
Sa nu lasam ca picioarele noastre sa croiasca strambe carari prin bucla desertaciunii si nici ca inima sa ne fie ingreunata de tanjirile mereu neastamparate ale firii.
intr-o cultura a nostalgiei, noi sa nu fim nostalgici dupa trairea fara Dumnezeu, ci sa ne amintim de minunile Lui si sa ne infruptam din mana Cuvantului Sau, sa perseveram in a ne intari si imbarbata unii pe alTii, in a ne starni dorul dupa Tara Promisa si voinTa de a supune orice gand de rebeliune ascultarii de Cristos. Iar cand ne pandeste teama si descurajarea sa ne amintim ca El a murit ca sa “elibereze pe toTi aceia care, prin frica morTii, erau supusi robiei toata viaTa lor” (Evrei 2:15).
Ca popor eliberat al Domnului, sa calatorim, sa ne pregatim si sa asteptam cu bucurie!
Autorul acestui articol:
Andreea Luncan,
Timisoara
************************************************
Autorul urmatorului articol este: pastor Gili Indrie, Timisoara
AUTOR:
Pastor Gili Indrie,
Timisoara
Testul de familiaritate
Dezastrele naturale au însotit viata omului pe pamânt ca o aducere aminte din partea cerului ca îndelunga rabdare a lui Dumnezeu are si ea o limita, ca omul este responsabil sa-si construiasca drumurile vietii în perimetrul moral trasat de Dumnezeu, si ca neascultarea încapatânata aduce dupa sine, uneori, masuri disciplinare exemplare.
Noe si Lot sunt doua personaje care au supravietuit unor astfel de pedepse generale unice.
Printre elementele care au supravietuit cataclismelor s-au gasit o valiza, cu marca Shopping Center Sodoma, care apartinuse lui Lot si fragmente din biblioteca pe care Noe a avut-o în corabie. Va rugam sa cititi cu atentie piesele inventariate din valiza lui Lot si biblioteca lui Noe si sa verificati care din subiectele sau cuvintele citite va sunt familiare si care va sunt straine. Acordati un punct pentru fiecare cuvânt care la simpla citire va comunica ceva sau stiti despre cine este vorba sau, în cazul referintelor biblice, stiti ideea centrala din textul vizat.
Iata o parte din subiectele aflate pe lista de inventariere din valiza lui Lot:
L`Oreal, Versace, Rauzan, Cosmopolitan, Eminem, Puma, Di Caprio, Sagetator, Swatch, Evanesence, Cool Girl, House party, Lord of the Rings, Avon, Pink, Rai de ..., Levi`s, Outkast, Spider man, 4x4, No Doubt, Brad Pitt, DJ Bobo, Hot Style, Orange, B.U.G., Dolomite, David Beckham, Chat Room, Justin Timberlake, ABS, FHM, piercing, Denim, Chelsea, Avantaje, Gay, Ferrari, Atomic, It`s my life, Alix Avien, Ikebana, Patrol, Goran Bregovici, iarba, ” Money, money, money”.
Iata o parte din subiectele aflate pe lista de inventariere din biblioteca lui Noe:
David Livingstone, Psalmul 1, Traian Dorz, Iosua 1:8, Dwight L. Moody, Ioan 14:6, Oswald Chambers, Romani 12:1-2, James Dobson, Psalmul 119, C.S. Lewis, 1 Corinteni 13:1, Billy Graham, Psalmul 91, Richard Wurmbrand, 2 Timotei 3:16-18, John Stott, Matei 6:33, Michael W. Smith, F.A. 4:12, John Wycliffe, 2 Cronici 7:14, Charles Swindoll, 1 Ioan 1:9, John Wesley, Evrei 12:1-2, Dumitru Cornilescu, Apoc. 22:12, Hudson Taylor, Filipeni 4:6-7, Costache Ioanid, Iacov 4:4, Iosif Ton, Psalmul 23, Daniel 1:8, John MacArthur, Marcu 16:16, Nicolae Moldoveanu, 2 Corinteni 3:18, DC Talk, Ioan 3:3, Levitic, Galateni 5:22-23.
Comparati suma de puncte adunate separat la cele doua liste de inventariere si raspundeti la întrebarea: unde am mai multe subiecte care îmi sunt mai familiare?
Au fost asezate împreuna elemente care tin de caile Domnului si de caile lumii... Care îti sunt mai familiare si care îti sunt straine?
Nu cumva esti mai familiar cu lucrurile din lume, ca si Lot, si mai strain de caile Domnului?
Daca este asa, a venit vremea sa te faci prieten cu Noe. ? De Gili Indrie
AUTOR:
Pastor Gili Indrie,
Timisoara
************************************************
Viata trece, pietrele r㭢nun articol de Gili Indrie, pastor, Timisoara
--------
Viata trece, pietrele rãmân
Înţeleptul Solomon, fãrã telescop sau microscop, scruteazã universul lumii antice de la ultimul etaj al înţelepciunii şi exclamã: ,,Toate lucrurile sunt într-o necurmatã frãmîntare, aşa cum nu se poate spune...’’ Nu ştiu ce ar spune Solomon despre lumea de astãzi când ar vedea atâţia care se scoalã de dimineaţã şi ajung foarte departe, când ar vedea cu câtã uşurare şi uşurãtate dau unii vrabia din mîini (made in romania) pentru cea de pe gardul atrãgãtor vopsit (made in U.E.); ce ar zice el oare despre atâţia absolvenţi de şcoalã generalã sau liceu care au aşteptat sã treacã Paştele, s-au pus sfioşi cu burta pe carte, sau invers, aşteptând sã se îngraşe porcul sau sã le cadã un examen uşor ca o parã mãlãiaţã; dar, vor trece ele şi examenele şi vine vacanţa, cu trenul din Franţa, când vom avea timp sã tãiem frunze la câini pãnã ce nu vom mai vedea pãdurea din pricina copacilor.
Frãmîntare existã, în noi şi în afara noastrã; viaţa trece, cu noi de mânuţã sau trudindu-ne sã-i ţinem cadenţa; examenele trec, pere mãlãieţe... mai cad, şi pãsãrile de pe gardul vopsit mai mor; trece viaţa şi ne trezim cã am rãmas cu o parã mãlãiaţã, care ne ţine loc de foame şi un gard vopsit, care ne dã iluzia siguranţei; şi ca sã nu parã celorlalţi cã suntem singuri într-un cuib de cuci începem sã umblãm cu cioara vopsitã în eterna cãutare a pomului lãudat.
Apa trece...Cine-şi va aduce aminte de examenele luate cu note mari sau trecute cu miloaga? Dar de reuşitele profesionale şi realizãrile noastre sociale, de casele, maşinile, firmele noastre sau de biserica noastrã? Cine-şi va mai aduce aminte de strãlucita performanţã de a trece prin viaţã ca gâsca prin apã? Ce-şi vor mai aduce aminte alţii despre noi când vom fi oale şi surcele?
Pietrele rãmân...o mânã curatã şi caldã întinsã sã ajute un necunoscut, un pahar de vorbã bunã şi proaspãtã dãruit unui însetat, un leuţ greu dãruit discret cuiva care-l vede picat din cer, un cuvânt de bine unui strãin venit de pe lunã, o vizitã la un bolnav uitat de lume, un telefon de încurajare dat unui nimeni însingurat din oferta gratis pe viaţã, un braţ pe care te poţi sprijini în momente de slãbiciune, o ranã bandajatã fãcutã de un prieten, un scaun oferit celui ce stã în picioare, un pieton dus cu maşina acasã, o farfurie de mâncare...mâini curate şi calde întinse, vorbe bune, leuţi supergrei, cuvinte de bine, vizite prelungite, nopţi nedormite, telefoane nesfârşite, braţe obosite, picioare ostenite, cauciucuri uzate, farfurii de spãlat... necontabilizate, nesemnate, nefotografiate, nepublicate, nerecompensate şi banal de Neînsemnate .
,,Adevãrat vã spun cã , ori de câte ori aţi fãcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi fãcut’’ Matei 25:40
un articol de Gili Indrie, pastor, Timisoara
*******************************
Inima lui Dumnezeu de Craciun
"Inima lui Dumnezeu de Craciun"
- un articol de Cristina Olariu, Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
Crãciunul îl dã de gol pe Dumnezeu.
Care dintre noi, dacã ar fi sã regizãm naşterea copilului nostru am alege drept decor un grajd?
Fie bugetul cât de mic, toţi optãm pentru cele mai confortabile condiţii pe care ni le putem permite.
Dumnezeu ar fi putut alege oricare dintre palatele lui Irod ca Fiul sãu se nascã. Dar nu a ales nici mãcar o casã curatã şi o încãpere decentã.
De ce opteazã pentru un grajd? Care este mesajul naşterii Sale?
Fiul lui Dumnezeu se naşte într-o localitate obscurã.
Cât a umblat pe pãmânt nu a cãutat popularitate deşi ar fi meritat-o.
De Crãciun ajungi la inima lui Dumnezeu!
Sãrbãtoare aceasta îi trãdeazã caracterul: discreţia şi umilinţa Lui.
Şi apoi, cine au fost invitaţi la naşterea Lui: câţiva ciobani, magii-nişte pãgâni.
Nu Mari preoţi, nu guvernatori, nici mãcar primarul localitãţii aceleia mici.
Pe tot parcursul vieţii Sale, Cristos a purtat acelaşi mesaj: nu Eu, Tatãl Meu. Nu spun nimic decât ce am auzit pe Tatãl meu cã spune, nu se lauda in fata celorlalţi cu inteligenţa şi descoperirile Lui. Prin aceasta se deosebeşte de toţi profeţii celorlaltor religii.
Prin nimic nu a dorit sã atragã privile asupra Sa, ci doar spre Tatãl care l-a trimis.
El spune clar cã dacã vrei linişte şi odihnã trebuie sã înveţi de la El, care este blând şi smerit cu inima.
Mesajul naşterii şi a vieţii Lui poate fi cuprins în cuvintele: Impãrãţia mea nu este acum şi aici. Valorile pe care le numeşte lumea aceasta valori sunt de fapt gunoaie. Lucruri absurde şi fãrã preţ.
Ceea ce promit şi ofer Eu este dreptate şi bucurie în Duhul Sfânt. Şi acestea vor rãmâne veşnic. Nu slavã deşartã, nu popularitate şi fast, ci dragoste.
Acesta este mesajul îngerilor, inima lui Dumnezeu de Crãciun.
un articol de Cristina Olariu, Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
**********************************************
Ce asteapta o fata care vrea sa se casatoreasca de la un baiat
Ce asteapta o fata care vrea sa se casatoreasca de la un baiat
un articol de Florina Cazan - misionara Draganesti-Olt
Motto: "Barbatul pentru femeie - putere in slabiciune, far in intuneric, calauza in ratacire... "
un articol de Florina Cazan - misionara Draganesti Olt
-----------------
Ce asteapta o fata care vrea sa se casatoreasca de la un baiat?
Buna intrebare.
Poate si baietii se intreaba la fel, oare ce asteapta o fata care ar vrea sa se casatoreasca de la mine?
Sunt pe deplin convinsa ca putini sunt aceia care nu ar putea sa-si raspunda singuri la o asemenea intrebare, de aceea cred ca acest articol vine doar in confirmarea a ceea ce baietii deja cred. In calitate de fata necasatorita dar cu dorinta de casatorie as putea spune ce doresc eu sa gasesc la un baiat cu care vreau sa ma casatoresc.
Imi doresc in primul rand sa vad ca el are o relatie buna cu Dumnezeu, si ca Isus este si Domn in viata lui nu numai Mantuitor. Nu mi-ar placea sa vad ca-si cauta o sotie incercandu-le pe toate care ii sunt la dispozitie ci sa vad ca se consulta cu Domnul in privinta aceasta, ca este gata sa renunte la etalonul lui, la idealul lui de femeie, in cazul in care o fata anume ar parea sa-i fie destinata lui de catre Dumnezeu.
Sa nu fie fixist, de neclintit, incapatanat, ci flexibil si intelept. Dumnezeu ne invata sa deosebim lucrurile de pret de cele fara pret. Asta se potriveste si la capitolul frumusete. Se spune ca o femeie frumoasa este buna o saptamana, dar o femeie buna este frumoasa toata viata. Biblia insasi spune in Proverbe ... ca ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui. Mi-ar placea sa vad ca barbatul , in alegerea femeii potrivite, isi concentreaza atentia in special asupra frumusetii interioare a acesteia si mai apoi asupra celei exterioare.
Stiu ca acest lucru poate fi destul de dificil pentu ei la un moment dat , dar un barbat in Cristos, un om al lui Dumnezeu, va fi capabil de asta si va dobandi apoi o fericire si o implinire care vor depasi cu mult asteptarile lui initiale si chiar idealul sau . Responsabilitatea este o alta caracteristica pe care un barbat trebuie sa o detina. Sa fie responsabil de ceea ce spune, de ceea ce face, gata sa-si recunoasaca greselile si sa se indrepte, fara a cauta scuze, constient de faptul ca aceasta calitate ii este impusa in primul rand de catre Dumnezeu.
Responsabil de siguranta familiei si de conditia spirituala a acesteia, atat ca sot cat si ca tata. Mi-ar placea deasemenea sa vad ca este un om caruia ii place curatenia. Cred ca asta vorbeste si despre launtrul unui om intr-o oarecare masura. Aproape toate femeile isi doresc sa gaseasca un baiat care sa fie capabil sa raspunda nevoilor lor de a fi iubite. Aceste nevoi difera de la o persoana la alta iar barbatul trebuie sa fie suficient de interesat ca sa incerce sa le descopere. O femeie asteapta sa fie inteleasa si sa aiba siguranta ca barbatul este pentru ea putere in slabiciune, far in intuneric, si calauza in ratacire.
Chiar si apostolul Pavel spune ca femeia este un vas mai slab, de aceea nevoile si dorintele ei pot fi mai multe decat ale barbatului. Cu toate acestea, fiecare dintre noi, barbati sau femei, nu trebuie sa ne hranim cu asteptarile noastre ci sa cerem incredintarea ca avem alturi de noi persoana harazita de catre Dumnezeu si apoi sa o iubim asa cum este cu o dragoste care accepta si daruieste totul. articol de
un articol de Florina Cazan - misionara Draganesti-Olt
***************************************
Castiga-ti casa pentru Domnul!
un articol de Raul Costea - misionar Draganesti Olt
Castiga-ti casa pentru Domnul!
Daca ceva il preocupa pe un cap de familie, acesta este dorinta de a-si vedea familia la picioarele Domnului. Nici un sot sau tata dedicat Domnului nu poate trai cu gandul ca ” in ziua aceea” nu poate spune, precum odinioara Iosua ”eu si casa mea am slujit Domnului”.
In ziua aceea nu va conta asa de mult casa, masina, sau profesia. Din pacate mai intalnesti oameni care mai degraba doresc sa-si vada copiii ca ajung vedete, stele intr-o societate decazuta(nu ca ar fi ceva rau),incat uita sa le spuna de „Cel dispretuit si parasit de oameni”.
Cu durere observi astazi ca multi tati dau din coate ca ai lor copii sa ajunga in aplauzele tuturor sau intr-un post bun, ca uita si de etica crestina si de modestia Mantuitorului .Cel mai important lucru pentru tine ca si cap de familie este sa-ti castigi familia pentru Domnul. Nimic nu este mai important ca aceasta. Nici amenajarea casei tale, nici masina ta, nici prietenii. Cum sa-mi castig familia pentru Domnul??? Biblia spune cel intelept castiga suflete!(Proverbe 11:30b).Castiga nu pierde!
Exista multa „tehnica spirituala„ care se raspandeste astazi, despre cum sa evanghelizezi pe cineva, asa ca nu mai vreau sa aduc o noua formula de castigat suflete . Sunt bune caile acestea de a castiga suflete dar nu cele mai bune. La un moment dat discutia dupa un anumit calapod se impotmoleste . Ca sa castigi suflete si mai ales pe cele din casa ta ai nevoie de intelepciune. Intelepciunea( poate insemna mai mult decat afirm eu aici) este acea abilitate spirituala de a sti ce si cum sa aplici din Cuvantul lui Dumnezeu intr-o anumita situatie. Domnul Isus a castigat-o pe femeia samariteanca intr-un anumit fel si in alt fel s-a raportat la Nicodim. A stiut in fiecare situatie cum sa aplice Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta este intelepciune.
Poti sa copiezi metoda altuia sau poti folosi metode proprii, depinde de circumstanta. Cu unii poate este potrivit sa dedici un timp de studiu, cu altii nu are rost sa studiezi, ci sa lucrezi intr-un cadru mai natural, nu atat de formal.
Pavel ii aduce aminte lui Timotei ”ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea…. „. (2Tim 3:10)Pavel a transmis mai departe adevarurile lui Dumnezeu copilului sau in credinta Timotei intr-un cadru natural. Viata de zi cu zi a fost catedra lui Pavel.
Cred ca daca ar trai astazi poate ar zice ceva de genul: "Draga Timotei, ai vazut de aproape reactiile mele atunci cand vecinii s-au purtat rau cu mine, poate iti aduci aminte atunci cand nu mai aveam bani de paine ca nu am inceput sa ma plang ci m-am pus pe genunchi. Ai vazut ca pentru mine adevarul a fost mai impoartant decat slujba aceea care ne aducea multi bani in casa, si cand au venit ajutoarele la biserica stii ca ii lasam pe altii mai saraci decat noi sa aiba parte de binecuvantarile materiale. Timotei, viata mea transmitea sfintenie, iar invataturile pe care ti le-am dat au fost Cuvantul pur al lui Dumnezeu."
Totusi ce sa fac cand nu merge nimic . Efectiv nu merge. Nu stiu ce sa-ti zic, decat doar atat: "Roaga-te" !!!
Nici pentru Domnul Isus nu a fost usor. Biblia ne spune ca nici chiar fratii lui nu credeau in El. Isus a mers inainte si Domnul a avut grija ca la timpul potrivit si fratii Lui sa ajunga sa inteleaga Adevarul. Unii dintre fratii Domnului au devenit cei mai importanti slujitori ai bisericii. Important este ca niciodata sa nu-ti permiti sa te multumesti cu acel gand diabolic ca cei din casa ta oricum nu pot fi castigati pentru Dumnezeu.
Nu!! de o mie de ori Nu!
Toti absolut toti capii de familie trebuie sa-si castige pentru Domnul familiile. Frate iubit, prin acest mesaj am vrut doar sa-ti transmit ca dorinta de a ne castiga familiile trebuie sa fie preocuparea cea mai mare pentru noi si lucrul acesta trebuie sa se vada in intelepciunea si integritatea noastra.
un articol de Raul Costea - misionar Draganesti Olt
**********************************
