Poezii Simion Ioanăș

Românie, 1 Decembrie al tău
Ești fericită și departe de rău.
Marea Unire te-a făcut tare,
Să fii puternică și să fii mare!

Decembrie e deosebit pentru tine
Încununat prin această Mare Unire.
De-atunci ai rezistat prin istorie
Dumnezeu te-a păzit cu iubire.

Fiara din vest, pe nume nazismul
Și cea din est care-i comunismul,
Te-au batjocorit, bătut și chinuit
Te-au târât prin ani cu jugul pe gât.

Antonescu, Parhon și cu Groza
Te-au înjugat apucându-te frica,
Maurer, Dej și cel numit Stoica
Te-au jefuit mărindu-ți povara.

A venit apoi fiara cea mai amară
Dictatorul Ceaușescu și-a lui clică.
Ne-au făcut pe toți ca niște roboți
Să-i aplaudăm pe criminali și pe hoți.

Decembrie 1989, stropit de sânge
Ne-a adus mare speranță și libertate.
Atunci când din nou ai adus ca jertfă
Ai tăi tineri, bătrâni, femei, ca ofrandă.

Dar din nou a vrut fiara cea hâdă
Să-ți fure libertatea primită cu trudă.
Prin hiena cea blândă cu glasul domol
Iliescu și-a lui șleahtă, ne-au tras în nămol.

Acum după 30 de ani e din nou sărbătoare
Comunismul mai are azi puțină putere.
Dumnezeule mare, strigăm după izbăvire
Adu peste noi zâmbet, vindecare, bucurie.

Ne-nchinăm înaintea Ta, Creatorule mare
Mulțumindu-Ți împreună pentru țara aceasta.
Doar Tu ne-ai dat, din necaz și rău, izbăvire
Binecuvintează-ne Te rugăm, viitorul și țara.

Ai fost la Golgota sus pe culme
Să vezi pe Domnul, Cel țintuit pe-o cruce?
Ai fost să vezi cum cuie nemiloase
I-au străpuns mâinile și-a Lui sfinte picioare?

Ai fost să vezi cum preoții acolo îl huleau
Pe Cel venit din Cer, pe Cel ce-I Dumnezeu?
Ai fost atunci când coroana cea de spini
Era înfiptă-n frunte-I de oamenii haini?

Ai fost atunci când ei I-au dat să bea oțet,
Fără cea mai mică urmă și umbră de regret?
Ai fost când lancea cea romană
A pătruns adânc pieptu-I, adânc și fără milă?

Sigur c-ai fost acolo, acolo-am fost și eu
Prin desaga de păcate, făcut-am chinul greu.
Am fost cu toți acolo, cu rânjetul macabru
Luând cu toții parte la circul cel sinistru.

Hristos a triumfat prin greaua-I cruce
A nimicit scursura, grămada de păcate.
A triumfat chiar moartea, prin Învierea Lui
Pe diavolul cel mândru și toată hoarda lui.

Și toate pentru tine și chiar pentru noi toți
S-avem cu toții parte, de-a Cerului splendori.
De-aceea vino astăzi la sfântă sărbătoare,
Să primești de la Domnul, pe veci eliberare.

Simion Ioanăș

Adevărata fericire
Adevărata fericire

Cât ar strânge fiecare
Pe pământ aici sub soare,
Toate rămân aici la moarte
Cum e scris în Sfânta Carte.

Geaba vrem s-avem palate
Neglijăm părinți și rude.
Îi lepădăm chiar și pe copii
Vrem cu toți mari bogății.

Am uitat că după moarte
Vom pleca de-aici cu fapte.
Vom avea din ceasul morții
Cât le-am dăruit la alții.

Poți plăti la preoți bani
Poți să dai pomeni la toți,
Când plecăm din lumea asta
Vom da ochii cu Dreptatea.

Dacă vrei de-aici iertare
Tu să crezi în Evanghelie
Isus a murit pe cruce
Tu să capeți mântuire.

Să trăiești cu pocăință
Având viață de credință
Cum trăita Domnul Sfânt
Să trăiești și tu pe pământ.

Nu-i mai mare bucurie
Decât o viața de iubire
Când le-arați la fiecare
Că Hristos e viu în tine.

Simion Ioanăș

Înc-un an s-a scurs din viață...
Unii trec și alții vin.
Totul parcă se strecoară,
Din căușul vieții lin.

Câti n-ar vrea s-oprească timpul,
Însă nu se simt stăpâni.
Anii ni se duc ca gândul,
Ne simțim tot mai bătrâni.

Ne-nțeles e ghemul vieții,
Ce se deapănă din plin.
Trec ca zorii dimineții,
Anii noștri-așa puțini.

Doamne-ajută-ne cu toții,
Înțelepți ca să trăim!
Și când vine-apusul vieții,
Să putem să Te-ntâlnim.
Simion Ioanăș

Aniversare
Aniversare

25 de ani de viață
Lângă unica mireasă.
Soția viselor mele
Dulce, fagure de miere.

Nu-i ca femeia din lume
Ci-i credincioasă mie,
Cum o cere Domnul Sfânt
Prin al Său Bun Cuvânt.

Rămâi sfântă soție
Mană lângă mine
Slujește pe pământ
Domnului Preasfânt.

Să te țină Domnul tare
În a noastră familie
Inima casei noastre
Diamant cu pietre scumpe.

Lidia ești soție
Ce-aduci bucurie,
Domnul mi te-a dat
Dar nemeritat.

El să-ți dea răsplată
Viață veșnică,
Iar aici pe pământ
Fii un templu sfânt!

La mulți ani iubită,
În căsătorie.
Viață fericită
Lângă-a ta familie!

Simion Ioanăș

Anul 2020 la sfârșit
Anul 2020 la sfârșit

A fost în anul ăsta crunt
Durere mare pe pământ
Am avut parte și de boală
De pandemie și răscoală.

Am avut parte anu-acesta
De foc, de groază și năpastă
Un an când ciuma și minciuna
Au mers tot anul mână-n mână.

A fost un an cu cruntă moarte
Cu un Beirut distrus de-explozie.
Cu mulți morți răpuși de ciumă
Cu creștini răpuși de crimă.

Toate acestea au lucrat împreună
Pentru cei ce trăiesc în credință
Să înțelegem că-n aceste vremuri
Dumnezeu ne vrea pe toți lumini.

Să-nvățăm că-n viața noastră
E important să ai credință
Să-ți încredințezi tot viitorul
În Mâna Celui ce-i Creatorul.

Iar pentru anul care vine
Să ne dorim zile mai bune
Trăite departe de păcat
Și-n părtășie cu Cel Sfânt.

Să-nvățăm din anul acesta
Cât de trecătoare este viața
Să răscumpărăm o așa vreme
Căci zilele de azi sunt rele.

Simion Ioanăș

Anul nou ce vine
Anul nou ce vine

Anul nou așa se scurge
Ca și râul care curge.
La mulți ani, e o urare,
Cine știe câți mai are?

Dă-ne Doamne minte
Ca-n a noastre zile,
Să trăim cu înțelepciune
Să-mpărțim la toți iubire.

La mulți ani la toată lumea
Știți că asta este azi lozinca,
Însă numărul nostru de zile
Numai Domnul le mai știe.

Fă ca-n anul care vine
Să umblăm doar cu Tine
Ca să vadă lumea toată
Că Te-avem aici ca Tată.

Simion Ioanăș

Anotimpuri și viață
Anotimpuri și viață

Cad frunze uscate,
De vânt sunt suflate.
Ne-aduc aminte
Cât trecem de iute.

Ne ducem spre iarnă,
Cu-amintiri și speranță.
Sub ropot de ploaie,
Tânjim după soare.

Așa-i și în viață,
Trăim cu credință.
Dupa ploi și furtună,
Va veni vreme bună.

Când viforul suflă,
Și gerul ne mușcă,
În păr strălucesc mii,
Fulgi mari și zglobii.

Sărbătoarea-i aproape,
Ca o zi după noapte.
Din nou o sa vină,
Primăvara divină.

Intreaga natură,
E trezită din humă.
Și Raze de Soare,
Ne-aduc alinare.

Simion Ioanăș

Ascultă
Ascultă

Văd la Golgota de departe,
Pe Omul durerii.
Ce pășește obosit sub cruce,
Ducând povara omenirii.

E Unul din cei ce-au murit
Spânzurat între cer și pământ.
Țintuit pe-o cruce de lemn,
Dar unic prin al Său caracter.

Nevinovat! Pilat a strigat.
Nevinovat! Strigat-a și cerul.
Prin cutremur de pământ
Și multe învieri din mormânt.

Omul acesta venit-a din Cer
Nu este om simplu, e și Dumnezeu
El a murit pentru al nostru păcat,
Ca fiecare om să fie salvat.

Ascultă te rog și vino îndat',
Salvare să ai și intrare-n Palat.
Te roagă să vii și să fii de acord,
Ca să nu fii printre cei ce se pierd.
de Simion Ioanăș

Aș vrea să-ncremenească timpul
Aș vrea să-ncremenească timpul

Aș vrea să-ncremenească timpul
Să stea așa pentru o mie de ani
Îmi aduc aminte de tine privind nisipul
Ai făcut primii pași, parcă știind imensitatea vieții.

Iar mai târziu pășind fericită la școală
Erai în clasa întâi cu ghiozdanul în spate
Alergai zburdând și fugind plină de viață
Te-aș fi ținut așa o întreagă veșnicie.

Parcă ai alergat prin viață scumpă copilă
Vrând câteodată să strângi în pumni dreptate
Parcă anii, minutele, secundele, au fugit speriate
Speriate de mine sau de tine, nu mai are importanță.

Mă gândesc când aș putea opri timpul
La ce parte din tabloul vieții noastre
Dar mi-e frică că vei fi ca o pasăre în colivie
Stând așa încremenită în secunde de zile.

Și iată-te într-o zi specială și dragă
Acum când după muncă și ani de școală
Ești gata să te iei la trântă cu timpul
Neștiind că aici poate fi doar începutul.

Începutul unei noi file pe pagina vieții
Tu alergând din nou spre orizonturi
Neștiind că timpul aleargă înainte
Cât ai vrea să-l prinzi, el fuge mai iute.

Totu-i deșertăciune și goană după vânt
Spune Dumnezeu în Sfântul Cuvânt
Să ai în viață perspectivă divină
Fiindcă dincolo te-așteaptă o cunună.
Simion Ioanăș

Batjocuri
Batjocuri

Batjocuri a răbdat Isus
Mergând pe drumul crucii,
Batjocuri vom răbda și noi
Gustând amărăciunea urii.

Mereu, când Domnul a vestit
Salvare, pentru tot norodul,
Au fost din cei ce au hulit
Pe Cel ce e Mântuitorul.

Așa este și azi aici,
În Valea umbrei morții,
Ai lui Isus dragi ucenici
Aceeași soartă au cu toții.

Acea putere ce-o avea
Isus, pe drumul crucii,
Ne călăuzește ca o stea
Ce-și însoțește ucenicii.

Noi toți suntem biruitori
Călcând pe a lui Isus urme,
Vom fi cu toți nemuritori,
Așa cum Hristos spune!
Simion Ioanăș

Bilete și gări
Bilete și gări

Sunt multe gări în viața noastră
În care trenul stă și-așteaptă
Să-nveți că-n astfel de momente
Te pune Dumnezeu la teste.

Sunt teste pentru-atunci când vine
Cea din urmă gară pentru tine
Să-nvățăm doar cu bucurie
Că toți suntem în călătorie.

Și-n această călătorie scurtă
Ne cheamă Dumnezeu la muncă
Ne cheamă să-i slujim pe alții
Și să ne iubim ca frații.

Și-ntr-o zi la coborâre
Vom coborâ cu bucurie
Știind că ce-am făcut în viață
Va fi o veșnică răsplată.

Așa că uită-te creștine
La biletul ce-l ai cu tine
Și când vine Controlorul
Fii gata să-i prezinți cuponul!

Și-nvață-i și pe alții-n viață
Că biletele sunt fără plată
Hristos a plătit pe Cruce
Credința care-n Cer te duce.

Simion Ioanăș

Biruință dincolo de stele
Biruință dincolo de stele

Când viața se strecoara printre degete,
Amintește-ți că-i speranță dincolo de stele.
Când boala pătrunde-adânc în trupul tău,
Adu-ți aminte, că ai credința-n Dumnezeu.

Când pe pământ nu mai găsești speranță,
Dumnezeu Însuși ți-a promis că nu te lasă!
Când toți te părăsesc și iubirea e departe,
Sa-ți amintești, Hristos a fost la fel, pe Cruce.

Când dai de greu, în lumea asta plină de durere,
Să știi că birui, doar cu-a Domnului putere.
Când totul pare rău si-ntunecat in zare,
Să-ți amintești, după furtună vine soare!

Asta înseamnă să trăiești aicea prin credință,
Să știi că in toate ai în Domnul biruință.
Chiar dacă treci prin valea umbrei morții;
Tu știi că dincolo te-așteaptă Domnul vieții!

Simion Ioanăș

Biruință în furtună
Biruință în furtună

Din noianul și furtuna
Ce-și dezlănțuie puterea,
Pravălește ploaia rece
Biciuindu-mă cu sete.

Tunete și trăsnet sună
De la capătul de Cer,
Sunt așa mic în furtună
Ca o boabă de piper.

De n-ar fi îndurarea
Să opreasc-acest concert,
N-aș vedea din nou lumina
Ce-ncălzește-al meu suflet.

Nu opri furtuna nopții
Nici ploaia Ta pe veci,
Ci te rog din barca vieții
Niciodată să nu pleci!

Iar când Soarele dreptății
Străluci-va-n Univers,
Voi uita furtuna vieții
Bucuros, de-al Tău succes!

Simion Ioanăș

Biserica Mireasă
Biserica Mireasă

Născută din veșnic Dumnezeu
Prin rănile și jertfa Mirelui Isus.
Prigonită, urâtă și respinsă mereu
Urmând drumul spre Patria de Sus.

Biserica este Minunea istoriei
O Epistolă vie citită de oameni.
Este Adunarea oamenilor liberi
Scăpați de lanțurile păcatului.

Atacată de lupi îmbrăcați ca oi
De învățături venite din infern.
Biserica a rezistat până la noi
Până în acest timp zis modern.

Pusă pe inima Lui ca o pecete
Ca o pecete pe brațul Domnului.
Dragostea o poartă sus pe creste
Și prin credință sus în locașul Lui.

O mulțime de mlădițe sădite în Vie
Își dau rodul la vremea hotărâtă Ție
Așa e Biserica din Trupul lui Hristos
Plină de farmec, rod și gătită frumos.

E o luptătoare cu Sabia Cuvântului
Îmbrăcată cu platoșa neprihănirii.
Având toată armătura Domnului
Biserica sfântă poartă pe brațe laurii.

Îmbrăcată în in subțire și strălucitor
În in curat având Sângele ca nălbitor
Frumoasă fără pată sau zbârcitură
Cu podoabe sfinte pregătită ca regină.

Ești gata dragă frate și soră pentru Cer?
Gata să începem al veșniciei mister?
Gata Biserică să ne-ntâlnim cu Isus?
Gata să locuim în Palatul de Sus?

Ești gata să te desprinzi de pământ?
Ești gata să trăiești cu Cel Sfânt?
Gata să spui: Vino Iubitul meu Mire?
Ești gata să petreci cu Isus o veșnicie?

Simion Ioanăș

Bogăția pentru veșnicii
Bogăția pentru veșnicii

Pleacă omul suspinând,
Lasă totul pe pământ.
Nu contează cât a strâns,
Lasă toate la mormânt.

Mulți se luptă-n lumea asta,
Ca să-și satisfacă pofta.
Fac ce vor în toată viața...
Iar când mor, le vine plata.

Ascultă, o, tu dragul meu,
Crede azi în Dumnezeu!
El iți dă să ai nădejde,
Crede azi, că n-ai ce pierde!

Vino azi la Dumnezeu,
Crede azi în Fiul Său.
Mâine poate n-o mai fi
Pentru tine-o nouă zi.

Crede azi și nu mai sta,
Să câștigi veșnicia.
Bogăția ce te-a-nsoți,
Colo sus în veșnicii!
Simion Ioanăș

Bucurii de la țară
Bucurii de la țară

Colea sus pe o colină
Se-aștern valuri de lumină,
Soarele-arată voios
A lui raze, luminos.

Copiii ies din odaie
Cu ghiozdanele-n spinare,
Chiuie și fug la școală,
Poartă-n gând joaca de seară.

O bunică are-n mană,
Câțiva pui de la găină.
La celalalt capăt de stradă,
E ciurdarul, sună-n goarnă.

O căruță dinspre luncă
Spre târg vrea ca să ajungă.
Un cățel latră furios
Supărat de un cocoș.

E o nouă zi la țară,
E-amintire sau reală?
Ne-aduce-n sufletele noastre
Nostalgie, dor de case.

Ne e dor de dragi părinți,
De-amintiri, vremuri de vis.
Comori și lacrimi fierbinți,
Bucurii de nepătruns.

Simion Ioanăș

Bună ziua casă părintească
Bună ziua casă părintească

Bună ziua casă părintească
Ești goală și lipsită de viață
Numai să am gândul la tine
Mă umplu de fiori și suspine

Mă uit la ograda ce-i goală
Și-mi duci gândul la mamă
Mă uit la coasa ce-i ruginită
Și mă duci cu gândul la tată

Vreau să mă plimb prin grădină
Dar simt pe-obraz a mea lacrimă
E durere în suflet că sunt singur
Că părinții s-au dus ca un abur

Bună ziua casă părintească
Mie dor de părinții de-acasă
Nu pot decât să înalț o rugă
Să-mi las sufletul ca să plângă

Bună ziua casă părintească
Am venit să te văd părăsită
Să-mi înec dorul și iubirea
Să-mi mângîi iar amintirea

Simion Ioanăș

Bunătatea
Bunătatea

Bunătatea-i izgonită
E prea mult pentru bigoți
De trufași e lepădată
Și-i otravă pentru proști.
Bunătatea-i o comoară
Răstignită de nerozi
Poartă-a dragostei comoară
Strălucește în dureri.
Bunătatea e urâtă
De bandiți și de mișei
Însă este hotărâtă
Să-i iubească și pe ei.
Bunătatea izvorăște
Din iubitul Dumnezeu
Duce zilnic câte-o cruce
E balsam chiar și la rău.
Purtați-o cu demnitate
E parte din Dumnezeu
Opusul la răutate
Și-ajutor la orice greu.

Simion Ioanăș

Carpații mei
Carpații mei

Colo sus lângă izvor
Stă crăiasa munților
Căprioara cea frumoasă
Paște iarbă și-i grațioasă.

Din crâng iute iese-afară
Iepurașul fricos tare,
Vrea și el să pască iarbă
Și-i atent la-orice mișcare.

O privighetoare mică
Cântă sus pe-o rămurică
Sprintenă se tot agită
Fiindcă nimeni n-o ascultă.

Un bursuc se tăvălește
Mormăie și lenevește
E cu gândul după fructe
Tolănit și-ntins pe spate.

Un tablou în plină vară
Pentru suflet e comoară.
Un tablou ce are viață
Și ce ochiul îți încântă.

E tabloul munților
Pe crestele Carpaților.
Dealuri verzi și minunate
Parcă-s din Rai adunate.

Simion Ioanăș

Când se duc ai noști părinți
Când se duc ai noști părinți

Când se duc ai noști părinți
Ne simțim singuri și triști,
Lacrimi curg în jos pe-obraji
Și în suflet suntem slabi.

Ne-ntărim cu gându-ntruna
Că ne vom revedea la urmă,
Atunci când toți vor învia
Noi din nou ne-om îmbrățișa.

Dă-ne, Doamne, multă putere
Să ne luăm la revedere,
De la ai noștri dragi păriți
Ce-au trăit ca niște sfinți.

Te rugăm o, Doamne Sfinte,
Să ne fi de-acum Părinte,
Dă-ne mângâierea sfântă
Pană-n ziua cea din urmă.

La revedere, dragi părinți,
Străluciți ca niște sfinți!
La revedere, tată dragă,
Bun rămas, o, bună mamă.

Simion Ioanăș

Căsătorie divină
Căsătorie divină

Te-am invitat să navigăm împreună
Pe vreme bună sau în furtună,
Și-am plecat cu pânzele sus
Jurându-ne iubire pe Marea de Vis.

Când a venit prima furtună
Am trecut cu bine-mpreună,
Iubirea ne-a dat aripi și putere
Și-am învins vânturi și valuri rebele.

De-atunci au trecut anii ca un sunet
La orizont parcă se vede pământ,
Iubirea e si-acum tot de veghe pe punte
Iar Țara de vis e din ce în ce mai aproape.

Și daca noi am naufragia
Iubirea-n veci n-ar dispărea,
Ar rămâne înăuntru în mine și tine
Pan' vom atinge acele maluri divine.

Iubirea jurată-mpreună
Nu poate fi învinsă-n furtună
Nici moartea n-o poate învinge
E veșnică și-n veci nu se stinge.

Simion Ioanăș

Către fratele român
Către fratele român

Voi ce vă târâți
În glod chinuiți,
Înconjurați mănăstiri
Și vă credeți creștini.

Ați uitat de Isus,
Chinuit și răpus
De-a noastre păcate,
Trezește-te, frate!

Degeaba te chinui,
Pe nimicuri te bizui
Căci a tale păcate,
Nicicând nu-s spălate.

Ce poate să spele
Păcatele rele,
E doar Sângele sfânt
Al Mielului Blând.

E-o ofensă meschină
Când Jertfa divină,
Facută-i fară valoare,
De preoți, tradiții neroade.

Veniți, voi români,
Înapoi la Scripturi
Sa fiți mântuiți,
Pentru Cer să trăiți.
Simion Ioanăș

Ce durere pentru Tine
Ce durere pentru Tine

Mă gândesc, o, Doamne sfinte...
Ce durere pentru Tine,
Când Te-au părăsit cu toții
Înșelați de gândul fricii.

Te slăvesc, o, Doamne sfinte!
Ești o pilda pentru mine,
Când mă părăsesc cu toții,
Să rămân pe Calea vieții.

Mă gândesc, o, Doamne sfânt...
Cum suferit-ai pe pământ,
Petru când s-a lepădat
Când Tu fosta-i judecat.

Te slăvesc, o, Doamne sfânt!
Că-i o pildă pentru mine,
Când sunt astfel lepădat
Să mă pot încrede-n Tine.

Mă gândesc o Domnul meu
Că Tu îmi ești Dumnezeu,
Când voi trece-n suferințe
Vei fi sprijin pentru mine.

Mă vei întări în suflet,
Ca să pot să trec prin iureș,
Și să fiu biruitor
Cu al meu blând Mântuitor!

Simion Ioanăș

Ce este viața?
Ce este viața?

Tânăr sau bătrân,
Sărac sau bogat,
Fericit sau nefericit,
Împlinit sau neîmplinit,
Se naște întrebarea:
Ce este viața?

Stau și gândesc...
Mă trezesc târziu.
Aud în ureche un
Susur de cascade.
E glasul ce se-aude
Din timpuri străvechi, în șoapte:
Oare ce este viața?

Alergăm și privim,
Iubim și urâm,
Muncim și chiulim,
Stăm și gândim,
Ne luptăm și... murim.
Ce este viața?

Mama, copiii, tata,
Prieteni, rude, dușmani,
Revoluții, războaie,
Sânge și ploaie,
Noroi și soare,
Totu-i o boare
ce trece încet.
Ce este viața?

Ne luptăm să trăim
Și soarta își lasă
amprenta greoaie.
Am vrut să fiu fericit,
Și-am privit...
Dar privirea-mi se rătăcise.
Ce este viața?

Mă uit pe un drum
Ce trece greoi printre ani.
Mi se pare departe,
Și totuși... e aproape.
E ieri, ba nu, parcă-i azi.
Ce este viața?

Nu, nu poate să fie!
Simt pe propria-mi suflare
o fărâmă din mare.
E o mână ce bate la
ușa-mi din mine...
Oare, e nemurire?

Stau și gândesc,
Și inima-mi bate puternic.
Mă simt vinovat.
Din ploaia de ani
am căutat doar vânt.
Ce este viața?

Nemurirea-mi vorbește:
Da, trebuie să fie!
Bani și glorie,
Împărăție, prostie, neant!
Dar... totu-i deșert,
Când stai și te-oprești.
Dar, ce este viața?

Sunt jos în colb
În moloz și-n scursori,
Și toate-s de-a valma
în mintea-mi murdară.
Mă-mbăt cu gânduri năvală.

Dar, uite! O rază de viață.
Încep să-nțeleg
Viața nu-i de la noi.
Viața-i de-acolo din nemurire.
Viața-i Isus. Da! L-am găsit, și-s mântuit.

Stai și gândește,
Nu-i o poveste
Sunt gândurile tale,
Și-au aripi să zboare...
Te rog înțelege că El ESTE VIAȚA!

Simion Ioanăș

Ce ești omule?
Ce ești omule?

Ești ca o frunză-n vânt
Ca un abur pe pământ
Strângi tare ai tăi pumni
Vrei infinitul să-l atingi.

Omule cuprins de patimi
Încleștat de negre lanțuri
Copleșit de grea durere
Și de inima ce-ți geme...

Vrei în toate nemurire
Vrei spre zări ce-s infinite
Însă piedica-i mormântul
Iar dușman îți este timpul.

Sensul vieții n-are sens
În nesfârșitul Univers
Fără Cel ce este Viața
Și-a gustat la cruce moartea

S-a dezbrăcat de nemurire
Să-ți dea veșnicia ție
Ți-a luat golul disperării
Să cunoști taina Iubirii.

Fără Dumnezeu pe lume
Ce ești omule, ia spune?
Doar o ființă disperată
Un pumn de țărână slabă.

Astăzi Hristos te cheamă
Să ai parte de-a Lui Slavă
Trebuie să-i crezi Cuvântul
Și-ai să biruiești mormântul.

Sensul vieții fără Domnul
Este unu-al disperării...
Ce ești omule, ia spune?
Ce ești omule? Răspunde...

Simion Ioanăș

Ce frumos!
Ce frumos!

Ce frumos e atunci când
Auzi lemnu-n foc pocnind
Și motanu-ncet torcând,
Și lumina pâlpâind...

Ce frumos e atunci când
Iarna vine fulguind,
Și purcelu-i pârjolit
Anul vechi e pe sfârșit.

Ce frumos e atunci când
Cu colindul noi pornind,
Pe Isus Îl preamărim
Vestea Bună s-o-mpărțim

Ce frumos e atunci când
Vine Anul Nou curând,
Toți copiii umblă-n cârd
Pe la case colindând.

Dumnezeu să vă ajute
Ca tot anul care vine
S-ascultați ce El vă spune,
Să fiți pilde pentru lume!

Dumnezeu să vă dea parte
În a cerului cetate,
Și întreaga voastră viață
Să-L slujiți pe-al vostru Tată!

Și la anul viitor,
Domnul să vă dea mult spor.
Multe roade-n păpușoi
Și o viață fără nori!
Simion Ioanăș

Ce rămâne după moarte?
Ce rămâne după moarte?

Cât ar strânge fiecare
Pe pământ aici sub soare,
Toate rămân aici la moarte
Cum e scris în Sfânta Carte.

Geaba vrem s-avem palate
Neglijăm părinți și rude.
Lepădăm chiar și pe copii
Vrem cu toți mari bogății.

Am uitat că după moarte
Vom pleca de-aici cu fapte.
Vom avea din ceasul morții
Cât le-am dăruit la alții.

Dacă vrei aici pe lume
Să trăiești doar pentru tine,
Nu poți să ai dincolo parte
De-a lui Dumnezeu Cetate.

Poți plăti la preoți bani
Poți să dai pomeni la toți.
Când plecăm din lumea asta
Vom da ochii cu Dreptatea.

Lasă azi plăceri de-o clipă
Ca în Cer să ai comoară.
Vino azi la Cel ce poate
Să-ți dea viață după moarte.

Domnul vrea aici în viață
Caracterul tău să-l facă,
Bun, milos și plin de roade
Un exemplu pân' la moarte.

Dacă vrei de-aici iertare
Pentru viața viitoare,
Ai nevoie de schimbare
Și de-a Domnului Salvare.

Simion Ioanăș

Ce repede te duci...
Ce repede te duci...

Ce repede te duci,
Viață parcă fugi.
Stai puțin de vorbă
Zilnic ești în grabă.

Anii sunt minute
Zilele-s secunde
Stai odată-n loc
Totul parcă-i joc.

Ieri e copilărie
Azi căsătorie
Mâine ai copii
Toate-s amintiri.

Totu-i ca un fum
Abur, vânt și scrum
Viața e-o comoară
Însă trece-n grabă.
Simion Ioanăș

Cercetează-te
Cercetează-te

Din a noastre zile scurte
Câte Domnul ni le-a dat,
Tot mereu se scurge una
Veșnicia-i la un pas.

Fiecare zi ce trece
E notată-n veșnicii,
Vine ziua-aceea-n care
După fapte vom plăti.

Cercetează-te, tu, frate,
Tot ce faci în orice zi,
Ca în Ziua-aceea mare
De rușine să nu fi.

Cât trăiești aici sub soare
Fii o pildă în umblare,
Mergi călăuzit de Duhul
Pân' vei isprăvi tot lucrul.
Simion Ioanăș

Centenarul României
Centenarul României

Acum o sută de ani în urmă
Ți-ai strâns copiii, așa ca o Mumă.
În acel an glorios pentru națiune
Dumnezeu sa-ndurat, atunci și de tine.

Basarabia și Bucovina au alergat
Să se hodinească în brațul tău drag.
Transilvania, Crișana și Banat,
S-au apropiat de sfântul tău steag.

Maramureșul a alergat să fie cu tine
În acel an glorios și-ncununat cu tărie.
Ai făcut o casă puternică și dârză
Chemând națiunea română să fie unită.

Nicicând să nu te lași iar în robie
Și nici vândută pe-o murdară simbrie,
Să te ridici la a eroilor valoare
Ce s-au jertfit luptând în războaie.

Să nu te mai lași nicicând cotropită
Și nici de dictatori să fii iar mințită.
Trăind în curăție, hărnicie și dreptate
Prețuiește a ta scumpă și sfântă libertate.

Acum la sărbătoarea de-o sută de ani,
Românie să trăiești la mulți ani!
Să poți trăi aici pe sfânta ta glie
Încununată de pace și de-armonie.

Simion Ioanăș

Ce-ți doresc eu ție, mândră Românie!
Ce-ți doresc eu ție, mândră Românie!

Ce-ți doresc eu ție, dragă Românie,
Să te scapi odată, din cruda ta robie.
Să-ți găsești odihnă, peste veacuri bune,
Scuturând țărâna, roșie de pe tine.

Cei ce te-au rănit, în Decembrie ‘89
Să plătească-odată, crima odioasă,
Să plătească toți, cruda nepăsare
Hoții și corupții, toți la închisoare.

Ce-ți doresc eu ție, trezește’ Românie,
Cei ce te-asupriră, cu minerii-n frunte,
Azi din nou te-nseală, iar te trag pe sfoară
Vor să te aducă, să le fii iar slugă.

Vino drag popor, scumpă Românie,
Vino l-adevăr, hai cu bucurie.
Fă ciocoii toți, să plătească-n țară,
Către libertate falnic, te întoarce iară!

Ce-ți doresc eu ție, scumpă Românie,
Comunismul roșu, ce încă te ține
Să se risipească odată, să dispară iute,
Ca să ai și tu parte, de belșug și nume.

Ce-ți doresc eu ție, săracă Românie,
Poporul tău cel falnic, oameni de-omenie.
Să revin-acasă, din a lor pribegie,
Un popor s-avem, plin de bucurie.

Simion Ioanăș

Chemare
Chemare

Mă uit la draga de albină
Ce Dumnezeu i-a dat lumină,
I-a dat și ei înțelepciune
Să fie de folos pe lume.

Mă uit la stele și la soare,
La galaxii, la mări și-oceane,
La lup, la urs, la flori, păduri,
Toate-s făcute să te bucuri.

Toate-s făcute din nimic,
De un Stăpân Atotputernic.
Toate sunt în Mâna Lui,
Timpuri și vremi, viața oricui.

Dar între toate acestea sunt
Toți ce-L urmează pe Cel Sfânt
Și strălucesc de mii de ani
Vor fi în veci ai Lui urmași.

În aceste vremuri de apus,
Uită-te, frate, la Isus,
Holdele-s gata de-adunat,
La lucru astăzi ești chemat.

În toată această lume rea,
Tu ești chemat la a lucra.
Dar nu ca prinț, ca împărat,
Ci ca un rob răscumpărat.

Dar nu uita, chiar dacă acum,
Ești batjocorit, bătut pe drum,
Vei fi un prinț în veșnicii,
Și pentru veci în bucurii.

Scoală-te, frate creștine,
La lupta ce-o avem de dus.
E-o luptă grea și cu suspine,
Da-i bună, căci ne duce-n Sus.
Simion Ioanăș

Chin și suspin
Chin și suspin

Printre grele zăbrele

Vezi strălucitoare stele

Când idealul iubirii

Adevărul îl aperi.

E greauă crucea

S-o duci ca năluca

În celula muțeniei

Din harul sfințeniei.

Dar asta e viața

Din chinul durerii

Adevărul e norma

Din ducerea crucii.

Așa-s demagogii

Ei fac pe bigoții

Ei chinuie sfinții

Se cred invincibili.

Să ții Adevărul

Cu prețul suprem

Fiindcă ai totul

În Cerul Etern.

Să nu-i fie rușine

Nădejdii din tine

Coroana de spini

Comoară-i în veci.

Prin fereastra celulei

E-un vis ce-i măreț

Strălucitele lacrimi

A celui desculț.

Simion Ioanăș

Cine naște?
Cine naște?

Cu durere vei naște copiii
A spus Dumnezeu femeii
E o mare lege ce-i divină
Aducând mamei suferință.

Astăzi nebunii s-au strâns
Proclamând demența la vârf
Hotărâri de jale și plâns
Din gând ateu antropomorf.

Cică vor naște bărbații
Spun în Parlament demonii
Ei se declară progresiști
Pozând în lupi moraliști.

Au ajuns să conducă nebunii
Vor să ne ucidă și copiii
Să-i smintească de la normal
Aducând acel timp infernal.

Doamne oprește dezaxații
Pune stavilă nedreptății.
Pornește de grab’ Judecata
Adu pe Pământ voia Ta!

Simion Ioanăș

Clepsidre și clipe
Clepsidre și clipe

Din clepsidra vieții noastre
Se mai scurge înc-o zi.
Ce-am făcut nu se întoarce
Ci s-a dus spre veșnicii.

Din mănunchiul de cuvinte
Ce le-am presărat pe zile,
Câte oare prins-au aripi
Pentru cei săraci și singuri?

Din a noastre fapte multe
Ce s-au strecurat în clipe,
Câte oare au fost bune
Și-au dat pace și iubire?

Timpul vieții-i pus pe fugă,
Nimeni n-o să-l mai ajungă.
Cu a noastre clipe scumpe
Ne-ndreptăm spre nemurire.

Am tot strâns, plătind secunde
În a noastre vieți prea scurte,
Poate-un sac de perle scumpe
Ori, doar clipe de păcate și regrete.

Viața noastră care-i scurtă,
Se va scurge într-o clipă.
S-avem grijă cum ne ducem,
S-avem grijă cui ne vindem.

Simion Ioanăș

Coboară iar pe pământ
Coboară iar pe pământ

Doamne vino iar pe pământ
Să ne dai al tău Cuvânt,
Să pui Pace între oameni,
Să oprești lupta Satanei!

Doamne, vino-n a ta Cetate
Să oprești batjocurile toate,
Ierusalimul să se știe:
E-a lui Israel simbrie!

Cu-n bărbat și o femeie
Ai creat prima familie,
Vino azi de-oprește hula
Pe toți ce-ocărăsc familia.

În Biserica ce-i azi coruptă,
Doamne, știm că stai la ușă,
Te rugăm, o, Doamne sfinte,
Ia-Ți Tu locul cel de cinste.

Doamne, vrem un nou început
Pe acest pământ corupt,
Tu ești a noastră speranță,
Vino iar în lumea noastră!

Simion Ioanăș

Comunismul, scursoare și ciumă
Comunismul, scursoare și ciumă

Comunismul e ciumă peste popoare
E boală ce neagă mamă și tată
Comunismul omoară frate pe frate
Ideologie satanică din neagră oroare.

Comunismul e omul ce se crede divin
Crede că-i zeu aici pe pământ
Neagă Hristosul și pe Dumnezeu
Neagă sfințenia și sufletul tău.

Comunismul e lagăr ce ucide mereu
E corupția și răul ce fură din greu
E satanica ură ce dezbină familii
E armă demonică ce distruge copiii.

Comunismul e chinul sub călăii torturii
E zângănit de lanțuri și-i ușa-nchisorii
E lupul ce zice că-i oaie divină
Însă pe drept e demon în humă.

Comunismul e plagă peste-omenire
E cea mai cruntă și neagră orbire
Fugiți popoare din roșia urgie
Doar la Hristos găsiți nemurire.

Comunismul va primi dreapta răsplată
La Sfânta și Divina, din Cer Judecată.
Dumnezeu Judecătorul are sentința
Biruitoare-n veci va rămâne credința.
Simion Ioanăș

Contrast
Contrast

Iarnă și vară

Cenușă și foc

Soare și lună

Plânset și joc.

Bine și rău

Copil și bătrân

Blând și nebun

Generos și hapsân.

Negru și alb

Gras și slab

Mic și mare

Puternic și tare.

Bolnav și sănătos

Urât și-arătos

Bucurie și vai

Robie și trai

Ființă și neant

Dezordonat și galant

Deșert și ocean

Manierat și golan.

Creștină și păgână

Demon și sfânt

Adevăr și minciună

Cer și mormânt.

Condamnat și iertat

Sclav și-mpărat

Iad și Rai

Iubire și ură

Dumnezeu și satan

Aur și fals

Moarte și viață

Întuneric și lumină

Simion Ioanăș

Copii și-amitiri
Copii și-amitiri

Micuță, te port cu mine-n inimă
Copila mea de aur și smarald
Te port în amintiri ca o copilă
Și-aș vrea să-ntorc al roții timp.

Iar tu copilă cu păr bălai
Îmi amintesc cum te jucai
Erai o sursă plină de viață
Zâmbetul tău dăruia speranță.

Trecut-au anii peste noi
Voi ați crescut și deja sunteți mari
În inima noastră de părinți
E bucurie ce se-nvăluie-n amintiri.

O, Doamne, Tu ești Părinte
Învață-ne cum să pășim 'nainte
Învăluiți de sfinte amintiri
Să ne binecuvântezi dragii copii.

Îți mulțumim pentru familie
E colț de rai și-amintire
Când anii vieții ni se duc
Ne mângâi cu-amintirile de mult.

Simion Ioanăș

Copilărie de copil
Copilărie de copil

Am avut şi noi copilărie
Cu joacă, trântă, bucurie
Pe izlaz cu vaca la păscut
Bătând lopta până-n asfințit.

Ne-am jucat scunsa-n bătătură
Alergând şi-ascunzându-ne prin şură
Şi strigam cât ne țineau rărunchii
Bucuroşi, glumeam, noi puşi pe şotii.

Astăzi nu mai e copilărie
Ci un fel de prunci cu baterie
Ziua toată stau pe telefoane
Parcă-s roboți ce-s puşi la încărcare.

Nu mai ştiu nici să dea bună ziua
Când se-mbracă te apucă frica
Nu ştii de e băiat sau de e fată
Parcă-s scoşi din filmele de groază.

Ei sunt copii cu Iphone şi Ferari
Nu mai dau doi bani pe tati şi pe mami
Tot ce vor de la părinți sunt banii
Şi dacă poți să nu-i mai cauți cu anii.

E generația fără socializare
Comunică prin taste şi butoane
De vrei să stai de vorbă câteodată
Îți trebuie programare aprobată.

Doamne de-am putea întoarce timpul
Să învățăm din nou ce-nseamnă omul
Să nu ne mai stăpânească sateliții
Şi să ne recuperăm cu toți copiii.

Să ne-ntoarcem la adevărata viață
La Dumnezeu care vrea să ne fie Tată
Doamne, descoperă-ne iar ce e Familia
Adu-ne din nou în suflet bucuria.

Simion Ioanăş

Copilărie scumpă
Copilărie scumpă

O, tu, copilărie scumpă,
Ce-atât de repede te-ai dus!
E ca și când aș juca "ascunsa",
Fugind de anii ce s-au scurs.

Aș vrea să caut într-un ungher din suflet
Copilăria ce în ani mi s-a pierdut....
Să simt din nou somnu-acela dulce
Să pot s-opresc ceasornicul ce fuge....

S-alerg din nou pe câmpul cu verdeață,
Cu mieii să mă bucur alergând!
Și plin de-o singură dorință,
S-adorm cu-a mea copilărie-n gând.

Dar uite, viața merge înainte,
Visez la timpul ce s-a scurs,
Căutând în sufletul din mine
Comoara copilăriei ce s-a dus...
Simion Ioanăș

Comoară de iarnă
Comoară de iarnă

Zăpada a venit cu fulgii albi zglobii
Veșmântul așternând pe-ntinsele câmpii.
Totul pare ca rupt dintr-o poveste
Ce coboară de sus din zările celeste.

Iarnă cu rochia albă și strălucire diafană
Diamant de gheață ne pui pe la fereastră.
Ne-aduci la toți aminte de sfinte bucurii
De sania din ogradă și joaca de copii.

Iarnă tu ne-nvălui cu drag altarul vieții
Prin povestiri de seară citite-n gura sobei.
Cu lemnul ce pocnește trezind imaginația
Cu gheața ca o brumă ce-a îmbrăcat fereastra.

Atunci când cerni a Ta comoară de zăpadă,
Doamne te rugăm să lași și fericire-n viață.
Alături de mirajul ce coboară pe pământ
Dă-ne la toți cadou s-avem un suflet blând.

Simion Ioanăș

Covid globalist și anticrist
Covid globalist și anticrist

Cuvânt ce-a îngrozit pământul
Un lanț ce ne-a robit avutul
Un virus care-a luat și viața
Blestem ce-a îngrozit planeta.

Tu ești o armă globalistă
Un lanț în mâna anticristă
Folosit de bestii socialiste
Ca să ne îngroape în morminte.

Opriți-vă voi haite hămesite
Să ne mânați precum pe vite
Opriți-vă să ne puneți țarcuri
Și să ne tratați ca niște stârvuri.

Ne-ați luat și dreptul de mamă
Și dragostea de-a spune tată
Ne vreți copiii sclavi ai sodomiei
Ne vreți pe toți în pragul nebuniei.

Ne vreți pe paturi de spitale
Legați și îndopați de aparate
Iar de mai scapă câte unul
Îl vaccinați așa ca animalul.

Atacați și dreptul la credință
Ne prigoniți prin umilință
Sunteți alergici și la Biblie
De Hristos vă este lehamite.

De Dumnezeu nu vă e frică
Și nici de noi nu vă mai pasă
Toți sunteți plini de bogăție
Noi niște robi în iobăgie.

Treziți-vă voi astăzi creștini
Nu mai fiți robi la anticriști
Stăpân este Domnul Înviat
Să-L slujim pe El ca Împărat.

Spuneți acestor anticriști
Că-s doar trecători aici
Covidul cu care ei se joacă
Îi duce-ntr-o zi la judecată.

Nu vă plecați sub jugul de ocară
Nu vă-nchinați la nemiloasa fiară
Întotdeauna câștigă Adevărul
Cel ce-a Învins pe cruce răul.

Simion Ioanăș

Credința drept măritoare
Credinta drept măritoare

Unii cred că pe pământ,
Ei au ultimul cuvânt.
Sunt doar niște zurbagii,
Nu cred nici în veșnicii.

De-i întrebi ce-i după moarte,
Râd vârtos și își dau coate:
“Apăi numai Domnul știe,
Ce-i acolo-n veșnicie…!”

De-i întrebi de Biblia care,
E Dreptar pe-a noastră Cale,
Ei răspund cu nonsalanță:
“Noi avem credința noastră!”

Aflați cu toți, dragii mei,
Ascultați și nu fiți răi:
Credința drept măritoare
Dumnezeu o dă sub soare.

Să știe cu toți pe lume
Credința e o minune,
Se primește ascultând
Evanghelia prin Cuvânt.

Credința drept măritoare
E una transformatoare,
Nu-i una doar de fațadă
Care defilează-n stradă.

Credința drept măritoare
E a Domnului valoare.
Nu-i monopolul nimănui,
Ci e darul Cerului.

Înțelege, prietenul meu azi,
Nu ești mântuit prin nași,
Doar prin Isus ai vindecare
Credința drept măritoare.

Simion Ioanăș

Credința vie
Credința vie

De vrei pe Hristos în tine,
Trebuie lepădare de sine,
Trebuie în al tău caracter
Să coboare o fărâmă din Cer.

Suferința aduce răbdare,
Prigoana aduce sfințire,
Nu poți ca să fii în glorie
Călcând doar pe roze petale.

Toate lucrează împreună
Să-ți aducă o zi mai bună,
Boala te duce la rugă,
Dragostea la muncă de slugă.

De vrei credința ta vie
Te duce la a ta răstignire.
Te duce la multe-ncercări
Te face-un ajutor în nevoi.

Credința vie e cea care arde
Luminând întunecate unghere,
E cea care se consumă întruna
Ca alții în Cer să aibă cununa!
Simion Ioanăș

Creștini în vremuri de pe urmă
Creștini în vremuri de pe urmă

Trăim vremuri de pe urmă
Când traiul nostru este hulă,
Cu toți ne credem mari creștini
Însă prin trai suntem păgâni.

Se luptă toți după putere
Și vor cu toți să strâng-avere,
Vor toți să-și facă rai aici,
Spunând la lume că sunt sfinți.

Cu toți vorbim de pocăință
Și că trăim azi prin credință,
Dar când e vorba de trăire,
Suntem mai răi ca cei din lume.

Ne lăudăm c-avem iubire
Dar suntem plini de-amărăciune,
Noi de pe buze spunem pace,
Însă în inimi avem moarte.

Am rămas azi doar cu programe
Și semănăm cu cei din lume,
Nu mai avem niciunul lacrimi
Să plângem pentru-a noastre patimi.

O, Doamne, azi Tu bați la ușă
Ai pentru noi doar o dorință,
Să ne-ntoarcem iar la Tine
Să-Ți iei Locul Cel de cinste.

O, Doamne, adu azi trezire
In biserici ce-și zic creștine,
Să vadă toți în viața noastră
Că noi trăim doar prin credință.

O, Doamne, dă-ne-a Ta putere
Ca să trăim pentru sfințire
Și să se vadă în umblare
Că-n viața noastră-s sfinte roade.

Și fie ca la a Ta venire,
Atunci când Tu ne vei fi Mire,
Cu toți să fim gata de nuntă
Primind în dar câte-o cunună.

Simion Ioanăș

Cruce și Înviere
Cruce și Înviere

Acolo sus pe cruce
A plătit Domnul cu Sânge
Pentru păcatul meu
Și pentru păcatul tău.

A fost o plată divină
Și-o Jertfă curată umană
Totul plătit pentru ”tină”
Pentru a omului neagră vină.

Acolo sus la Calvar
A plătit Isus cu-amar
Pentru a ne dărui în dar
Mântuire și locaș în har.

A fost o plată a Celui Sfânt
Pentru omul robit de mormânt
Hristos a luat haina murdară
Purtată de mine și tine cu fală.

Acolo sus la Golgota
Mielul divin și-a dat viața
Pentru ca să-nvingem moartea
Și-n veci să ne ridice pedeapsa.

A plătit acolo Nevinovatul
Cel ce în veci e Creatorul
Ca să ne dezlege de lanțul
Cu care ne-a legat păcatul.

Acolo la locul Căpățânii
A învins Isus toți demonii
Ca eu și tu s-avem dezlegare
De patimi și păcate salvare.

Privește la a Domnului Înviere
Prin credință poți primi salvare
Poți avea a Cerului Răsplată
Prin pocăință pe Dumnezeu ca Tată.

De aceea omule azi haide
La Cel ce-a învins pe satana
Ca noi să fim scoși din robie
S-avem pentru veci Mântuire.
Simion Ioanăș

Crucea Ta
Crucea Ta

Crucea Ta, Isuse Doamne,
Este Jertfa scrisă-n Carte.
Pentru mine Te-ai jertfit,
Ca să pot fi mântuit.

Legământul Nou solemn,
Sânge curs, zdrobit pe lemn.
Crucea Ta, o, Doamne Sfinte,
N-o pot spune în cuvinte.

Când pe Tine Te vestesc
Cei răi mă batjocoresc.
Crucea mea e datorie
Ca s-o duc în mărturie.

Cei ce-aleargă spre pieire
Văd în Jertfă-o nebunie.
Nicidecum să nu ne temem
Evanghelia să le-o spunem.

Prin Crucea Ta, Isuse Doamne,
Ne-ai răstignit față de lume.
Ca s-avem o viață sfântă,
Pe pământ să fim lumină.

Simion Ioanăș

Cu Isus în odaia de sus
Cu Isus în odaia de sus

Acolo-n odaia de sus
S-au strâns ucenicii cu Isus
A fost o masă de Paște
Cu Taine și Sfinte Povețe.

S-a-mpărțit între toți un pahar
Și Pâine ce-a fost dată cu Har
S-a-ntins acolo Mână Divină
Gata să fie străpunsă și frântă.

O sfântă și cerească sărbătoare
Cu-n Miel pregătit pentru Jertfă
Un tablou ce-i pus înainte
O imagine de Sânge stropită.

La masă a venit și dușmanul
Trebuia pregătit vânzătorul
Trebuia să fie și-un Iuda
Ucenicul ce-a vândut Viața.

A fost acolo un Paște divin
Mielul pregătit pentru Chin
Și o Mână întinsă pentru viață
Și alta pentru o faptă mârșavă.

Și azi e întinsă Mâna divină
Străpunsă ne cheamă la Cină
Mielul Divin ce fost-a junghiat
A învins moartea și a înviat.

Nu mai asculta la șoapta haină
Dușmanul te vrea în minciună
Crede astăzi în Isus Salvatorul
El vrea în veci să-ți fie Păstorul.

Păstorul Cel Bun și-a dat viața
Îți oferă azi în dar Salvarea
Te cheamă din nou la Paște divin
Să fii dezlegat de-al răului chin.

Simion Ioanăș

Cucurigu, cucurigu
Cucurigu, cucurigu

Cucurigu, cucurigu
S-a-mprăștiat pe lume frigu.
Vine toama, vine iarna
Și pe urmă prămăvara.

Cucurigu, cucurigu
Așa trece viața noastră.
Azi copil și mâine tânăr
Poimâine cu părul sur.

Cucurigu, cucurigu
Printre zile treci ca fumul.
Când se-apropie chemarea
Nici nu știi cum s-a dus viața.

Cucurigu, cucurigu
S-a trezit la urmă Petru.
Pocăindu-se cu-amar
A-nceput viața de Har.

Cucurigu, cucurigu
Prin cocoș vorbita Domnul.
Îți vorbește azi și ție
Să te scoată din rușine.

Cucurigu, cucurigu
Te trezești și tu din somn?
Viața trece ca un abur
Tot ce-ai strâns e în zadar.

Cucurigu, cucurigu
Astăzi ești chemat la Har
Primind bucuros Cuvântul
Să trăiești în veci cu Domnul.

Simion Ioanăș

Culori și fiori
Culori și fiori

Negru și alb strălucitor
Roșu și albastru grăitor.
Inimă și cuvinte dragi
Soare și stropi diafani.

Totu-i prins într-un vals
Viața se-nvârte în dans.
Culori în amestec rebel
Având umbra drept văl.

Vântul adie suflete-n zori
Ridică gânduri până la nori.
Roua cu strigăt ușor efemer
Ridică un mesaj viu în eter.

Paleta de culori joacă acum
Actul pe scena vieții de fum.
Ești cuprins de fiorii de frică
Și totu-i trecător cât o clipă.
Simion Ioanăș

Cunună de toamnă
Cunună de toamnă

În toamnă sunt culori argintii
Strălucind diamante-n câmpii.
E viață și moarte-mpreună
Îmbrățișată ca-ntr-o cunună.

Porumbei cu statură zglobie
Zboară încet din turla pustie.
E viață ce coboară din moarte
Arătând cununa iubirii celeste.

Fulg de iubire frânt din istorie
Se topește curgând printre ore.
Cârduri duc cântând în surdină
A lor serenade despre lumină.

E viața răzbind după moarte
Vestită prin ploaia de frunze.
Cunună de toamnă frumoasă
Dai speranță și zâmbet în viață.

Simion Ioanăș

Cuvinte
Cuvinte

Din cuvinte și silabe
S-au creeat în lume snoave.
Din cuvinte ticluite
S-au făcut în lume crime.

Din cuvinte consemnate
În scrisori ce-s adunate,
Dragostea e declarată
Și pe îndrăgostiți îi leagă.

Prin cuvinte și silabe
Putem mângâia pe oameni.
Prin cuvinte înțelepte
Poți da pace între semeni.

S-avem grijă la cuvinte,
Pot ucide pe oricine.
Poți face din ele-o armă
Sau să torni balsam pe-o rană.

Simion Ioanăș

De ce creștinilor?
De ce creștinilor?

De ce atât de-ușor cădem?
De ce creștinii nu veghem?
De ce nu iubim rugăciunea?
De ce avem așa rea trăirea?

De ce semănăm cu lumea?
De ce azi nu citim Scriptura?
De ce nu-Ți dorim venirea?
De ce ne vindem mântuirea?

De ce păstorii iubesc banii?
De ce strâng toți azi bogății?
De ce răstălmăcesc Scriptura?
De ce ne otrăvesc pășunea?

De ce ne-oprirăm din misiune?
De ce am rămas fără viziune?
De ce vor cu toți poziții-nalte?
De ce e-n biserici ca-n palate?

Doamne, vino iar în viața noastră
Dă-ne din nou Sfântă Ta prezență.
Coboară iar Duhul Tău Sfânt în noi
Să curgă har și binecuvântări șuvoi.

Fă iar să curgă lacrimi de căință
Schimbați de Cuvânt și de credință.
Să fim din nou în lume mărturie
Să vestim cu toți a Ta Împărăție.

Simion Ioanăș

De ce Doamne?
De ce Doamne?

De ce este moarte?
De ce este boală?
De ce este foame?
De ce este ciumă?

De ce-i handicap?
De ce-i copil bolnav?
De ce nenorocire?
De ce paralizie?

De ce cutremur mare?
De ce inundă ape?
De ce-s focuri ucigașe?
De ce-i durere-n toate?

Întrebări pentru Tine
Ridicate în lume
Cu ură și-ncruntare
Cu pumnii spre soare.

Tu ai fost prezent
Lângă suferință
Atunci când Hristos
S-a Jertfit cu folos.

Tu ai fost lângă Iov
Încercat în credință
Ia-i dat speranță
Și-ai dat biruință.

O Doamne ești acolo
Cu omul bolnav
Cu sufletu-amar
Cu cel ce-i firav.

Ești lângă suspine
Lângă lacrimi amare
Lângă crunta durere
Lângă cel care piere.

Tu dai mângâiere
Chiar și putere
Balsam peste rană
Ai suflet de Tată.

Chiar și prin moarte
În Tine e Salvare
E veșnic nădejde
La cel care crede.

Simion Ioanăș

De la cruce la Înviere
De la cruce la Înviere

Acolo sus pe cruce
A plătit Domnul cu sânge
Pentru păcatul meu
Și la fel pentru al tău.

A fost o plată divină
Și-o Jertfă curată umană
Totul plătit pentru tină
A omului neagră vină.

Acolo sus la Calvar
A plătit Isus cu-amar
Pentru a ne dărui în dar
Mântuire ca pentru tâlhar.

A fost o plată a Celui Sfânt
Pentru omul robit de mormânt
Hristos a luat haina murdară
Purtată de mine și tine cu fală.

Acolo la dealul Golgota
Mielul divin și-a dat viața
Ca noi să-nvingem moartea
Și-n veci să ne ridice pedeapsa.

A plătit acolo Nevinovatul
Cel ce în veci e Creatorul
Ca să ne dezlege de lanțul
Cu care ne-a legat păcatul.

Acola la locul Căpățânii
A învins Isus toți demonii
Ca eu și tu s-avem dezlegare
De patimi și păcate salvare.

Privește la a Domnului Înviere
Prin credință poți primi Salvare
Poți avea a cerului răsplată
Prin pocăință pe Dumnezeu Tată.

De aceea omule, azi haida,
La Cel ce-a învins pe satana.
Ca noi să fim scoși din robie
S-avem pentru veci Mântuire.

Simion Ioanăș

De ziua femeii
De ziua femeii

Femeie, azi e ziua ta din Martie.
Ești de valoare în viață și-n fapte,
Ești ajutorul pentru toți bărbații
Ești mama copiilor de generații.

Nu uita că la-nceput ai fost ispitită
Și tu însuți poți deveni ispită,
Ridica-te la valoarea cerută de Domnul
În fapte și port să-ți reflecți azi Creatorul.

Femeie, să știi că ești un vas de valoare
Aduci pe pământ zâmbet și splendoare,
Nu uita nicicând, că ești un vas mai firav
Rămâi ca un crin, ce-i frumos și suav.

Femeia temătoare de Domnul este lăudată
Acolo în Cer o așteaptă o mare răsplată,
E femeia credincioasă și plină de roadă
E mamă, soție și toți o numesc fericită.

Femeie, podoaba ta să nu fie cea de-afară
Un duh blând, liniștit, să-ți fie comoară,
Așa au trăit pe pământ femeile sfinte
Aducând lui Dumnezeu și omului cinste.

Să fiți călăuzite-n veci de Duhul
Având ca Invățătură Sfânt Cuvântul,
La mulți ani tuturor femeilor din lume,
Binecuvântare și-o viață trăită-n virtute!
Simion Ioanăș

De ziua ta, iubită fiică
De ziua ta, iubită fiică

De ziua ta, iubita fiică,
Îți doresc să fii iubită,
De Domnul Atotputernic
În veci El să-ți fie Sfetnic.

Pâna-ți vei primi cununa
Ca și un crin să-ți fie viața,
Să ai sănătate și putere
Biruitoare în probleme.

Și orice ce ți-ai propus,
Să-ți fie străjuit de Sus.
Zâmbetul în viață-ți fie
Motiv zilnic de bucurie.

Să fii păzită-n orice clipă
Să lupți in viață fără frică,
Și-așa să birui printre ani
Iubită fiică, La mulți ani!

Simion Ioanăș

De ziua ta
De ziua ta

La mulți ani și bucurie,
Să ai multă fericire!
Dumnezeu să te-ocrotească
Sub protecția Lui cerească.

Să-ți scalde viața-n soare,
Să-ți dea binecuvântare,
Să stralucești ca-o lumină
La chemarea Lui divină!

An de an să crești în suflet
Și să fii curată-n cuget!
Să pui zâmbete pe buze
S-aduci multă bucurie.

Sănătatea sa-ți sporească
Și-n Hristos să ai speranță,
Viața sa-ți fie liniștită
Susur blând de apă lină.

Simion Ioanăș

De ziua ta prințesă
De ziua ta prințesă

Andreea scumpă fiică
Iubită ești de mică.
De ziua ta din nou
Rugăm pe Dumnezeu
Să-ți dea binecuvântare
Și multă sănătate,
Protecție și-nțelepciune
Lumină în trăire.
Să nu uiți niciodată
Iubirea părintească,
Zâmbetul din copilărie
Să-l porți ca o simbrie.
Și dacă ești frumoasă
Să nu uiți niciodată
Pe Domnul ce ți-a dat
Al tău chip minunat.
Și poartă zilnic în suflet
Al fericirii zumzet
Plină de sensibilitate
Să faci la oameni bine.
Iubirea cuibărită-n tine
S-o dai la orișicine
Să-ți fie inima plină
De Duh și de Lumină.
Să-mparți la cei din jur
Adevărul drept și pur,
Să-mparți în jur speranță
Prin Cel ce este Viață.
Și nu uita, o scumpă
Că ești un Crin curat
Păstrează a ta haină
Ca pe un diamant.
Și Doamne în furtună
Tu să o ții în Mână
Să urce-n încercări
Cu Tine sus pe culmi.
De ziua ta prințesă
Tu să fii fericită!
Să-ți fie viața plină
Cu bucurii divine,
Să ai zilnic speranță
Și zâmbetul pe buze.
Să ai zile senine
Și-a Domnului Putere,
A Lui Călăuzire
Și: La mulți ani, cu bine!

Simion Ioanăș

Diaspora
Diaspora

Între două valize
E viața ce trece
Între două suspine
Alergând în secunde.

Diaspora noastră
E-n drum către casă
Între două avioane
Alergând printre ore.

Între două valize
Vizitezi niște rude
Așteptând pe peroane
Trenul vieții ce trece

Diasporă română
Ești tot mai bătrână
Între două valize
Între două suspine.

Nu știm unde-i acasă
Iar timpul n-așteaptă
Între două valize
Grăbiți trecem iute.

Simion Ioanăș

Din ograda de la țară
Din ograda de la țară

Din ograda de la țară
Latră cuțu pus pe șagă.
Fuge iute dup-o minge
Speriind un cârd de gâște.

S-auzi frate gălăgie
Zici că vine o urgie
Rațele o iau la fugă
Zici că vine o furtună.

Un gânsac se oțărește
Vrând să-nfrunte vitejește,
Câinele ce latră-ntruna
Și-i furios a prinde mingea.

Un tablou în plină vară
Din ograda de la țară
Un crâmpei de amintire
Duce-n suflet bucurie.

Simion Ioanăș

Dintr-un bulgăre de tină
Dintr-un bulgăre de tină

Dintr-un bulgăre de tină

Am fost un bulgăre de tină
Murdar și fără de Lumină
Având un singur țel în lume
Să-mi satisfac pofta din mine.

Și mi-am luat partea de avere
Având în jur prieteni de rele
Din zori și până către seară
Am petrecut fără sfială.

Prin chefuri și prin băutură
Am ajuns ca o scursură
Golit de orice demnitate
Un rob hrănit cu roșcovele.

Mi-am dat trupul la plăcere
Căutând într-una fericire
Crezând că totul este-n viață
Să-ți satisfaci urâta poftă.

Mi-a fost scârbă și de mine
De tot ce strălucește-n lume
A fost în toate o momeală
Ca să trăiesc într-o minciună.

Căzut în temnițele grele
În zdrențe de cuvinte rele
Am ajuns singur părăsit
Doar un nimic în infint.

Atunci s-a îndurat de mine
Cel ce-n Univers e Rege
Mi-a spus că El este Viața
Pentru veci a învins moartea.

Și-am văzut în a Lui palme
Pedeapsa pentru-a mele rele
Și-am văzut pe fruntea Lui
Eterna Jertfă a Mielului.

Acea chemare de Iubire
Și pregătită din vecie
Pentru mine păcătosul
Isus a plătit tot Prețul.

Răstignit acolo pe cruce
Plătit-a totul pentru mine
Să pot ieși din întuneric
Duhul Său să-mi fie Sfetnic.

Deși căzut în neagra moarte
Robit de diavolul în toate
Te-ai apropiat Isus de mine
Un păcătos căzut în lume.

De ce atâta îndurare
Pentr-un tâlhar fără onoare?
De ce a Ta veșnică Iubire
Pentru un nemernic ca și mine?

Într-un bulgăre de tină
Ai sădit a Ta Lumină
Mi-ai făcut parte de-nfiere
Moștenitor la Înviere.

Simion Ioanăș

Doar cu Tine e veșnicie
Doar cu Tine e veșnicie

Dacă mă duc în inima pământului
Acolo e pustiu și rece fără Tine
Dacă mă duc în adâncul oceanului
Acolo e întuneric și gol fără Tine.

De aceea în mijlocul eternei fericiri
Ești Tu Doamne cu prezența Ta
De aceea în existența adevăratei vieți
Ești Tu Doamne cu fericirea Ta.

Dacă mă duc în mijlocul soarelui
Acolo e pustiu și rece fără Tine
Dacă mă duc la capătul Universului
Acolo e întuneric și gol fără Tine.

De aceea chiar în mijlocul durerii
Fără Tine e durerea deznădejdii
De aceea în mijlocul vieții efemere
Fără Tine-i neant și multă durere.

Dacă m-aș duce în mijlocul pădurii
Acolo aș fi singur și trist fără Tine
Chiar dacă aș vizita toți munții
Sufletul mi-ar fi pustiu fără Tine.

Puțină rază de viață pe pământ
Dar e doar un pas pân’ la mormânt
De aceea Tu ești nădejdea vie
Și-mi umpli sufletul de bucurie.

De-aceea ai venit pe pământ
Murind pe cruce pentru păcat.
De-aceea atunci la a Ta înviere
M-ai îmbrăcat cu a Ta veșnicie.
Simion Ioanăș

Doamne ai milă de toți
Doamne ai milă de toți

Suntem oameni Doamne
Creația mâinilor Tale...
Strigăm din adâncul neputinței
Doamne ai milă de noi!

Strig din mijlocul necazului
Stând la marginea talazului,
Acolo unde hăul e mare
Doamne ai milă de mine!

Strig din mijlocul durerii
Înconjurat de strânsoarea bolii.
Doamne ai milă de mine
Scoate-mă din această strânsoare.

Am uitat de Tine Doamne
Ne-am îmbuibat de sine,
Am uitat de Cuvântul Tău
Bătuți de păcatul cel greu.

Strigăm din capcana negurii
Din scursorile acestei vieți
Dă-ne Te rugăm a Ta fericire
Atinge-ne cu a Ta mângâiere.

Vino în așternutul suferinței
Acolo unde lacrimile curg
Te chem din adâncul ființei
Dimineața și târziu în amurg.

Mântuiește-mă Doamne cu milă
Sunt doar o mână de humă
Ne merităm pedeapsa divină
Strigând către Tine: ... ai milă!

Coboară cu Duhul Tău Sfânt
În sufletul cu boală și frânt
Oprește ciuma ce seceră vieți
Doamne ai milă de toți!

Simion Ioanăș

Dragostea
Dragostea

Am căutat-o la poarta omenirii
Era acolo doar umbra durerii,
Și-am căutat-o degeaba,
Omenirea renunțase la ea.

Am întrebat florile,
Pădurile, luna și stelele:
"O, cunoaștem Dragostea,
Dar nu știm unde se poate afla!"

Și-am deschis o Carte
Ce lumea renunțase la Ea,
Și-am văzut unde-i Ea,
Ea, Dragostea, este la Golgota.

Tu, omenire, ce-alergi spre sfârșit,
Privește la cruce și nu te-mpietri;
Predă-te în mâna lui Hrist,
Și-n veci vei putea a iubi.

Iar tu, ce știi ce-i iubirea,
O, tu, ce-ai gustat nemurirea.
Arată tuturor oamenilor din lume,
Căci dragostea fost-a la Cruce.

Căci dragostea nu-i bârfă,
Nici ură, mândrie sau osândă.
Ci-i slujire și jertfă de Sine,
Așa, Isus te slujește pe tine.

Iubește-i pe toți și îi rabdă,
Dragostea-n tine să vadă.
Tu să fii lumină și sare,
Ca mulți să găsească Salvare.
Simion Ioanăș

Drumul către Calvar!
Drumul către Calvar!

Păcatul meu și-a lumii-ntregi
În acel pahar din Ghețimani,
Nespus de greu și plin de-amar
Pregătit-a drumul către Calvar!

Sărutul trădării lui Iuda
Lepădarea tuturora pe urmă,
Lepădările tuturor puse-n cântar
Pregătit-au drumul către-Altar!

Bătaia și batjocura neamului Lui
Religioși, cărturari și preoții “bravi”,
Toți vor să judece Mielul Divin
Pregătind drumul spre Marele Chin!

Îmbrăcat c-o haină strălucitoare
Umilit de neamuri, bătut cu nuiele,
Pedepsit de păcatele mele și-ale tale
Pregătind drumul spre Marea Iertare!

Dezgolit de haine și pus sus pe Cruce
Împărat umilit cu coroană de spini,
Pedepsit pentru blestemele noastre
Pregătind drumul ca noi să fim sfinți!

Murind sus pe cruce, bătut și străpuns,
Moartea și chinul nu L-au ținut prins.
A înviat a treia zi, fiind biruitor,
Ca noi s-avem, în Cer Salvator!
Simion Ioanăș

Drumul spre cer
Drumul spre cer

Eram la capătul drumului.
Gustasem din toate izvoarele tulburi.
Și gura și inima îmi erau amare,
Eram setos după ape ușoare.

Am privit la mulțimea de stele,
Strălucirea lor arăta spre alte sfere,
Am privit la ocean și la mări
Imensitatea lor arăta spre noi culmi.

Din întortocheatele căi ale vieții
A venit ca roua dimineții,
Și-a umplut întreaga mea ființă
Salvarea primită prin credință.

Se văd două urme - spini și pietre,
Ce-ți intră-n călcâie - lacrimi și sânge.
Sudoare și cruce, patimi și cuie,
E Calvarul ce Salvare ne-aduce.

Drumul spre Cer este Isus,
Împăratul și Stăpânul de Sus.
Lumina și pacea sunt la El,
Domnul, Slăvitul meu Miel.
Simion Ioanăș

Drumul spre slava cerească
Drumul spre slava cerească

De unde Ilie pornit-a spre slavă
Domnul a ridicat neagra ocară,
Ghilgal este locul tăierii-mprejur
Locul îndurării și-al sfântului har.

De-acolo plecăm și noi către slavă
Prin credința în Jertfa de la Cruce,
Când inima e de Domnul schimbată
Dumnezeu se-ndură, te scapă moarte.

Ilie apoi a trecut prin Betelul istoric
Casa lui Dumnezeu pentru cel vrednic.
Acolo Iacov și-a-ntâlnit Creatorul
Avraam a zidit un altar pentru Domnul.

Pentru creștinul ce-aleargă spre slavă
În Biserică trebuie-un altar ca să-și facă,
Acolo sunt frații-mpreună la-nchinare
Dumnezeu oferă prin Cuvânt alinare.

Ilie a trecut prin Ierihon către slavă
Acolo Iosua a fost pregătit pentru luptă,
Acolo zidurile s-au surpat cu putere
Lângă popor Dumnezeu făcut-a minune.

La fel noi creștinii ce-alergăm către slavă
Suntem în lupte, necazuri și trăim în ocară.
Orice zid ridică dușmanul și-orice capcane
În Hristos noi vom trece biruitori prin toate.

Ilie a trecut și Iordanul s-ajungă în slavă
Cu mantaua s-a despicat drumul către casă.
La fel când Iosua se-ndrepta spre Țara Promisă
Domnul a despicat apele ca poporul să treacă.

Tot așa și pentru noi ce vom ajunge în slavă
Doar Domnul ne trece s-ajugem cu bine acasă.
Prin puterea primită prin al Său Sfânt Duh
Vom întâmpină dar pe Domnul sus în văzduh.

Simion Ioanăș

Duhul și Mireasa zic Vino!
Duhul și Mireasa zic: Vino!

O Doamne vino iar
Cu Pace și cu Har,
În inimi ce-s de tină
Într-o lume ce suspină.

O groapă ce-i comună
Copii uciși de mamă
Un plânset și-o durere
Zăcând în nesimțire.

O închisoare vie
Din mame și copile
Ținute-n lanțuri grele
De traficanți și brute.

O Doamne vino iar
În bolnava omenire
S-arunci pe veci afar’
Răul și boala ce-o ține.

Cu toții vor arginții
Promiși de duhul morții
Mințiți c-aici e raiul
De iluzii seci și diavol.

O cloacă de-anticriști
Mânați de-a lor dorinți
Rânjind cu fața hâdă
Vor azi să ne ucidă.

O Doamne vino iar
Cu Sfânta Ta Putere
Cu prezența Ta în Dar
Prin Lumină și Trezire.

Tot mai puțini creștinii
Trăiesc azi precum sfinții
Credința-i mai puțină
Murdari suntem de tină.

Păstori ce seamănă neghină
Și vor doar punga plină
Vor stăpânire și putere
Peste căzuții la-mpărțire.

O Doamne vino iar
Și ia-Ți Sus în Mărire,
Fă din al Tău curat popor
Mireasa sfântă lângă Mire.
Simion Ioanăș

Dumnezeu S-a coborât
Dumnezeu S-a coborât

O stea a luminat din Răsărit
Anunțând pe Copilul născut.
Dumnezeu coborât pe pământ,
Să pătrundă în inimi de lut.

Un înger s-a coborât pe pământ
Vestind la pastori pe Cel Sfânt:
”Astăzi ați primit un Mântuitor
Care este pentru voi Salvator!”

Cel promis de veacuri pentru noi
Să ne scoată din a păcatului noroi,
S-a coborât într-un staul de oi,
S-a smerit Dumnezeu pentru noi.

Azi pe pământ e mare Sărbătoare.
Hristos a venit să ne dea Mântuire.
Ne cheamă pe toți la o viață trăită,
Prin Duhul Sfânt să fim toți o pildă.

Creștinii-mplinesc a Domnului chemare,
Prin viețile lor trăite-n sfințenie.
Să ne întoarcem dar cu toți la Scriptură,
La pocăință și la o viață plină de rugă!

Simion Ioanăș

Durere și viață
Durere și viață

Durerea e parte din viață
E dalta ce cioplește în piatră.
Ea doare atunci când lovește,
Așa suntem înălțați sus pe creste.

Durerea e-o cheie secretă din suflet.
Deschide cămări ferecate cu lanțuri.
E ceea ce-aduce lumină în umblet
Ne face sensibili și tari în necazuri.

Durerea a fost înălțată sus la Cruce
A ajuns ridicata la rang de virtute,
Ca noi, pământenii, s-avem mângâiere,
Atunci când pe pământ suntem în durere.

Durerea a adus tristețe și moarte.
Doar prin ea am putut primi libertate.
E parte din viața de-aici așa scurtă,
Dar are în ea o valoare eternă!

S-o primim dar cu zâmbet pe buze.
Știind că prin ea vom avea strălucire.
E-al vesniciei dulce răsunet,
E parte din viață și parte din suflet!

Simion Ioanăș

E iarnă iar
E iarnă iar

Arde focul iar în sobă...
Eu prăjesc cartofi pe plită,
Mama prinde de suveică
Și-o azvârle prin urzeală.

Pe-un scaun bunica toarce.
Sprinten fusul îl intoarce.
Doi pisoi se iau la luptă,
Se zburlesc și sar la trântă.

Tata stă la gura sobii
Răsfoind încet ceaslovul.
Vântul mișcă-afar copacii
Viscolind încet omătul.

Caii trag o sanie-n stradă
Fugind iute prin zăpadă.
Se aud cum latră câinii,
Ca s-audă toți stăpânii.

Iarnă, ești așa frumoasă!
Rochia-ți albă, maiestoasă.
An de an ca o mireasă
Ne încânți a noastră viață.
Simion Ioanăș

E timpul
E timpul

De 2000 de ani încoace,
Trecut-a timpul peste toate.
Împărați și regi, prinți și președinți,
Bogați și săraci sunt neschimbați.

S-a zbătut lumea-n trecut,
Să-L ucidă pe Cel Sfânt.
La fel dorește lumea și azi,
Să facă cu-a Lui urmași.

Cei din vremea lui Pilat,
L-au respins pe Împărat.
Cei de azi L-au lepădat,
Pe motiv că-i demodat.

Tu, ascultătorule, gândește,
Stai putin și te trezește.
Lumea asta e nebună,
Neschimbată și haină.

Dar tu, tu nu te lăsa,
Fugi de ea și n-asculta.
Ascultă de Învățătorul,
Să-ți asiguri viitorul.

El te cheamă și îndeamnă,
Astăzi, ca să bagi de seamă.
Și dacă te-ai pocăi,
Fiul Lui în veci vei fi.
Simion Ioanăș

E ziua ta, Românie
E ziua ta, Românie

Ai fost vândută și bătută.
O roabă pe propria glie.
Ai rupt jugul cu râvnă
De ziua ta, să ai bucurie!

Voievozii tăi de seamă
Martori peste generații,
Pentru tine-azi sunt o pildă.
De ziua ta, trăiți precum frații!

Sărăcia, corupția, ciuma cea roșie
S-au luptat să te lase pustie.
Tinerii tăi s-au jertfit să trăiești.
De ziua ta, în caracter și-n valori tu să crești!

Prigonită și pentru credință,
Dumnezeu ți-a dat biruință,
Și ne cheamă pe toți românii
De ziua ta, trăiți precum sfinții!

Pune-ți haina de sărbătoare
Privește-nainte cu-onoare!
Dumnezeu să-ți păzească viitorul
De ziua ta, binecuvântați-L pe Domnul!
Simion Ioanăș

El vine!
El vine!

De câte ori eu tot aștept,
Privesc spre zarea înaltă,
Aștept să vină Domnul meu
Să-L strâng cu drag în brațe.

Mă uit spre răsărit cu drag
Că știu că Domnul vine,
Venirea Lui e chiar în prag,
Răsplata e cu Sine.

Din veșnicii a pregătit
Momentu-acesta mare,
El Mire fi-va pentru noi
Ce I-am călcat pe cale.

Dar pentru cei ce s-au dedat
Să-L calce în picioare,
Judecata le va da
O veșnică pierzare.

Și tu, dragă, poți s-aștepti
Venirea Lui glorioasă,
Doar dă-ți acum inima Lui
Și-ntreaga ta viață.
Simion Ioanăș

Esența Crăciunului
Esența Crăciunului

Esența de Crăciun
Nu-i porcul cel tăiat,
Nici moșul din ajun,
Nici pomul decorat.

Esența de Crăciun
Nu-i un nume bun,
Nu sunt mese-ntinse
Nici lumini aprinse.

Esența de Crăciun
E Mântuitorul Bun,
E Mielul Cel din iesle
Cuvânt ce binevestește.

Esența de Crăciun
Copilul Cel mai Bun,
E Isus Cel Preasfânt
Născut pe-acest pământ.

Esența de Crăciun
E Păstorul nostru Bun.
Dă-I inima în dar
Mântuit să fi prin Har.

Simion Ioanăș

Eu sunt mică
Eu sunt mică

Eu sunt mică si pitică
Ca un pui de rândunică,
Cad din cuib și mă ridic,
Fac doi pași și iară pic.

Mama m-a-nvățat de mică
Să mă țină de mânuță,
Să ascult de ea tot timpul,
Și de ea și de tăticul.

Ascultarea și credința
Îmi dă mie biruința,
Să cresc mare și cuminte,
O fetiță ce nu minte.

Domnul te vrea lângă Sine,
Stai cuminte lângă Biblie.
Stai smerită-n rugăciune,
Și nu o să cazi în lume.

Ascultarea și credința
Îti dă ție biruința,
Iubește fratele tău
Și nu-i mai gândi de rău.

Și-atunci Tatăl, Dumnezeu,
Te ferește de-orice rău.
Te ferește de ispită,
Să crești mare și voinică.
Simion Ioanăș

Fântâna albă
Fântâna albă

Fântâna albă e pentru-al meu popor
O filă neagră din al istoriei trist decor,
Atunci când ai bucovinei dragi români
Au fost răpiți și arestați de tâlhari ruși.

Acest popor pornit la crime și insulte
A tăbărât cu gloanțe peste populație,
Ca niște zdrențe criminale și sinistre
Au acționat aceste bestii comuniste.

Te-ai colorat în roșu,o Fântână albă,
De copii, bătrâni, femei ai fost sfințită.
Ați vrut cu toți să fiți din nou în națiune
Dar omorâți și-opriți de aceste crude brute.

Bucovină sângerândă și palidă soră
Încovoiată de durerea ce zilnic te-apasă,
Dumnezeu să-ți vindece rana ta mare
Ca-ntr-o zi să vii înapoi la Patria Mamă.

Măcar cu sufletul tău sensibil de soră
Să te bucuri din nou că te simți slobodă,
Iar fiarele nebune, comuniste și roșii
Să simtă ce înseamnă povara rușinii.

Simion Ioanăș

Fă Învierea Ta să strălucească
Fă Învierea Ta să strălucească

În clipe de mâhnire și durere,
Atunci când e jale și-ntuneric,
Privirea-i îndreptată către stele
Spre Dumnezeul Cel Atotputernic.

Avem credință, nădejde și speranță,
Că Mielul ce jertfit a fost pe-altar,
Ne va da cu bucurie o nouă șansă
Să ne revedem la Scaunul de Har.

Să dăm cu toți aici o mângâiere
Celor ce trec acum prin negre văi,
Speranță să avem cu toți în Înviere,
Și că dincolo Hristos va fi cu noi!

Fă Învierea Ta să strălucească,
Întindeți Mâna, Doamne, peste noi!
Doamne, revarsă-Ți îndurarea,
Peste întreaga lume de dureri!

Simion Ioanăș

Familia creștină
Familia creștină

Familia creștină
Din Sursă Divină,
Bărbat și femeie
Prin bune și rele.

Soț și soție
Ca una să fie.
Plini de iubire
Și credincioșie.

Exemplu în lume
Dând ascultare
Cuvântului Sfânt
Hristos pe pământ.

Supuși în iubire
Poruncii divine.
Având mărturie
Hristosul ca Mire.

Tată și mamă
Copii-și învață
Plini de iubire
Principii divine.

Familia creștină
Curată și blândă,
Iubire divină
Coborâtă în humă.

Simion Ioanăș

Familia sfântă
Familia sfântă

Familia e o comoară,
Din cer de sus ea se coboară.
De-aceea-n aste vremuri tulburi,
Satan ar vrea s-o vadă cioburi.

Familia e o grădină,
În care-i dragostea divină.
De-aceea lumea asta stearpă,
Ar vrea de tot s-o nimicească.

Într-o familie sfântă,
Hristos S-a coborât să plângă.
Să ne învețe pe oricare,
Că familia este o onoare.

Cu toți in vremuri grele,
Suntem chemati să fim exemple.
S-avem cu toți familii sfinte,
Sa fim un standard pentru lume.

Simion Ioanăș

Femeie ești cunună
Femeie ești cunună

Femeie ești cunună
De Dumnezeu creată
De preț și necesară
În lumea minunată.

Ești ca o grădină
Ce ne dă mereu
Iubire și speranță
Și-ajutor la greu.

Iubirea ta de mamă
E mana cea din cer
Copiii fără teamă
Adorm la pieptul tău.

De Dumnezeu lăsată
Ajutorul potrivit
Soție minunată
Și sprijin nelipsit.

Prețuiți femeia
E floare și comoară
Îți parfumează viața
Și-i harnică în casă.

E precum o albină
Din zori, de dimineață
Îți face viața plină
De miere și speranță.

Femeia ce se teme
De Dumnezeu din Cer
Ea va umbla cu cinste
La casă-i giuvaer.

Să faci cinste femeie
Lui Dumnezeu mereu
La urmă-n veșnicie
Cununa-ți fie cadou!

Simion Ioanăș

Fiul risipitor de azi
Fiul risipitor de azi

Dă-mi partea mea de avere
M-am săturat de acest bine
Vreau să ies și eu în lume
Nu mai vreau slugă la tine.

În goana după negre năluci
Tânărul a ajuns slugă la porci
Mâncând roșcovele din lături
Murdar scos parcă din spelunci.

Dar astăzi cum ești tu copile?
Fugar de Dumnezeu pentru lume
Școlit în Universități de renume
Dar robit de-aceleași păcate.

Hrănit de roșcove moderne
În cocini împodobite cu reclame
Dar vai aceeași veche duhoare
De răzvrătire și goliciune ce doare.

Școlit cu învățături sodomite
Emancipat de năluci globaliste
Azi omul e la fel de risipitor
Robit de vechiul păcat originar.

Vino azi omule risipitor
La Tatăl ce te-așteaptă cu dor
Întoarce-te la Dumnezeu
Care a dat chiar pe Fiul Său.

E nevoie de biblică credință
Și hotărâre de pocăință
Să te-ntorci la Tatăl din Cer
Ascultând pe Hristos Fiul Său.

E nevoie să lepezi progresismul
Și lumea ce-nalță sodomismul
Să crezi că-ncălzirea globală
E o politică ce-i doar o momeală.

Dumnezeu azi conduce Universul
E Tatăl ce-așteaptă azi omul
Să vină la Hristos Salvatorul
Primind Mântuirea și Cerul.

O vino copile la Tatăl
Renunță la roșcove cu totul
Dumnezeu are Cuvântul
Hrană să-ți umple sufletul.

Vino la Tatăl din Cer
Ce ți-a pregătit un inel
Și haină de fiu înfiat
Moștenind Sfântul Palat.

Haide la Sfântul Cuvânt
Intră-n Nou Legământ
Sfințit de Sânge Divin
Salvat din veșnicul chin.
Simion Ioanăș

Foc ce pârjolești pământul
Foc ce pârjolești pământul

Foc ce pârjolești pământul
Și ne iei viața cu de-a sila
De te-ar înghiți mormântul
Să-ți oprești degrab' urgia.

Doamne, Tu-ngădui pârjolul
Fiindc-am uitat ce este Cerul
Ne-am făcut rai pe pământ
Rai din bani și-un trai ne sfânt.

Ne întrecem azi în toate
Să trăim așa cum ne place
Să negăm ce-i scris în Biblie
Să trăim ca la fel ca-n lume.

Adu Doamne o trezire
Ca să fim găsiți de veghe
Să ne strângem comori sfinte
Pentru viața-n veșnicie.

Simion Ioanăș

Fugi de păcat
Fugi de păcat

Păcatul e acela care,
Te va duce la pierzare.
Dacă nu-ți dai viața ta
În Mâna lui Mesia.

Păcatu-a intrat în lume
Să subjuge și să curme
Tot ce-i sfânt, dumnezeiesc
Pentru neamul omenesc.

Dragul meu și draga mea,
Când păcatul te-o lega,
Fugi cu el la Golgota,
Libertate vei afla.

Fugi și fugi, de-orice păcat,
Fiindcă moarte-ți va fi dat.
Luptă-te să te sfințești
Și în Cer să fii pe veci.
Simion Ioanăș

Furtună și soare
Furtună și soare

Încrâncenat e cerul, ca și un gardian
Stă și se hlizește, parca-i suveran.
Fulgeră și-și adună, nori negri și tună,
Nu mai vezi speranță, raze de lumină.

Încet se pornește, ropote de ploaie,
Zici că se urnește, mulțime de care.
"Gardianul" se-ncruntă, zici că te zdrobește,
Totul e furtună, piatra se pornește.

Dup-un sfert de oră, totul se oprește
Norii o iau la fugă, soarele-i pe creste,
Să-nvățăm și-n viață, după orice furtună
Dumnezeu ne va aduce, iarăși vreme bună.

Nu uita, creștine, ropotul de piatră
Se oprește iute și nu ține-o viață.
Nici necazul negru, ce se-ncruntă-n zare,
El nu este veșnic, ține pân' la soare.

Simion Ioanăș

Generația mascaților
Generația mascaților

Au existat mascați în omenire
Care mai de care ascunși bine
Din cei cu fețe schimbătoare
Din cei școliți și poziții-nalte.

Experți în a ne ascunde bine
Noi oamenii suntem răi din fire
"Cameleoni" care pozăm în funcție,
De cum ne strângem bogăție.

A venit acum vremea unei generații
Ce purtăm mască precum bandiții
Nu pentru că am jefui o bancă
Ci pentru ca să ne ferim de boală.

Totuși sub masca asta de protecție
Noi toți purtăm însă multe fețe.
În funcție ce iubește fiecare
Vrem s-arătăm la toți imaculare.

Să știe însă bine orice suflet
La Dumnezeu Sus, la judecată
Adevărul o să sune ca un tunet
Fiecare mască iute o să cadă.

Veniți azi toți ce purtați mască
Să trăim cu-adevărata față
Să nu mai trăim doar pentru sine
Ci să dăruim la toți iubire.

Iubirea aceea care se jertfește
Așa cum Hristos S-a dat la Cruce
Căutând pe alții s-ajute-n viață
Arătând la toți adevărata față.

Simion Ioanăș

Globalism animalic
Globalism animalic

Mare tărăboi pe lume
A ajuns lupul rege
Trece lumea la reforme
Lupii vor fi pază în turme,
Vor s-adopte chiar și mieii
Cică-s șefi peste adopții
Peste lumea animală
Vor din ei ca mulți să piară,
Cică nu mai e mâncare
Trecem toți la decimare.
Cică vaca e de vină
Face balega prea fermă
Și-ncălzește-așa planeta
Făcând să dispară iarba.
Este-o nouă lege-n țară
Cică lupii se cred oaie
Și să știe lumea toată
Scapă azi cine mai poate.
Vulpea e și ea șireată
Cere să fie secretară
Se declară azi găină
Vrea la pui să fie mamă.
Toată lumea se hlizește
La anunțuri globaliste
Cică lupii vor vaccinuri
Iară vulpile vor țarcuri,
Vor să controleze totul
Să aibă în mână tot globul.
Au uitat că Leu-i Rege
Peste lup și peste vulpe
Ordinea asta lupească
Într-o zi o să sfârșească.
Geaba cred astăzi șacalii
Că sunt rude azi cu lupii,
Mulți visează câte-o halcă
Din ordinea ce-a fost creată.
Regele însă este Leul
Și-ntr-o zi pornește măcelul
Globalismul ăsta sadic
Va sfârși la urmă tragic.

Simion Ioanăș

Globaliștii
Globaliștii

Ne-ați luat casa
Plătim toată viața
Să stăm în chirie
La bancă simbrie.

Ne dați o mașină
Vă plătim chenzină
Lucrăm ca nebunii
Îmbogățind chiaburii.

Ne dați câte-o slujbă
Și devenim slugă
Cică anual ai vacanță
O săptămână cu plată.

Ne dați ca și mâncare
Pomeni cu chimicale
Plătim ca și nerozii
Ca să vă umplem sacii.

Ne-ați luat și credința
Ați distrus și familia
În schimb obligații
S-acceptăm dezaxații.

Acum și copiii
Sunt ca smintiții
Corupți și mințiți
Îi faceți ucenici.

Ne-ați luat libertatea
Și ne vreți și viața
Ați declarat pandemie
Peste suflet stăpânire.

Păreți comuniști
Vă dați socialiști
Dar sunteți mai răi
Anticriști și călăi.

Sunteți doar brute
N-aveți nici-o putere
Stăpân peste suflet
E Domnul Cel Sfânt.

Să știți toți globaliștii
Pământul și aștrii
Au în veci Stăpân
Pe Domnul Cel Bun.

Deci dragi globaliști
Noi nu suntem proști
Dincolo de moarte
Se va face dreptate.

Nu sunteți dumnezei
Ci doar muritori
Și voi după moarte
În veci veți răspunde.

Simion Ioanăș

Haideți la Cină
Haideți la Cină

Cina Domnului e-aproape
Privim Jertfa de la cruce,
Ne-amintim de sfinte patimi
Dumnezeu iubind pe oameni.

Sânge curs pe lemnul crucii
Mi-a spălat haina rușinii.
Sânge curs sus pe Golgota
Mi-a adus Mântuirea.

Sângele Tău, Mărite Doamne
M-a dezrobit de păcate,
Trupul Tău frânt pe cruce
Mi-a adus libertate.

Sânge de Miel nevinovat
Din patimi m-a eliberat.
Să trăiesc azi în sfințenie
Având pe Hristos ca Rege.

Vrem în Ziua de pe urmă
Să stăm cu Tin’ la Masă.
Cinând în a Ta Împărăție
Bucuroși de-a Ta iubire.

Simion Ioanăș

Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat!

Hristos a murit la Calvar
Să-ți dea libertate și har.
El a băut o cupă amară
Să ne salveze de-o viață ușoară.

Biciul a sfârtecat Trupul Divin
Ca tu să ai iertare din plin.
O coroană de spini Împăratu-a avut
Ca tu să trăiești în veci ca un sfânt.

Sus pe cruce-a fost răstignit,
Lancea romană în piept L-a lovit,
Și Sânge Divin a curs în acea zi
Ca rob al satanei tu să nu fii.

A lui Înviere a fost biruință
Ca toți să putem fi salvați prin credință,
Să ne apropiem dar de Praznicul Sfânt,
Având toți speranță în inimi și-n gând.

Simion Ioanăș

Hristos a Înviat
Hristos a Înviat

Hristos a înviat ca noi s-avem Lumină
Să putem vedea cu ochii noștri cei de tină.
Hristos a înviat s-avem în veci Mântuitor
Mielul Junghiat ca noi s-avem un Salvator.

Hristos a înviat s-avem în Cer Mijlocitor
Un Mare Preot care-i pentru noi Apărător.
Hristos a Înviat și-a învins urâta moarte
Ca de pedeapsă noi s-avem azi libertate.

Hristos a înviat și-a învins și pe satana
A învins păcatul ce ne-a încătușat viața,
Ca noi să nu mai fim robii răului proscris
Pe Hristos Rege să-L putem avea în Paradis.

Hristos a înviat și vrea să-ți schimbe viața
El vrea să-ți dea o inimă și-o minte nouă.
Vrea ca să-ți trăiești pe acest pământ credința
Printr-o trăire curată și-o sfântă pocăință.

Hristos a înviat ca tu să lași astăzi păcatul
Să poți trăi pe veci acolo-n Cer cu Domnul.
Hristos a înviat ca noi să putem avea parte
De Dumnezeu pe veci, de-a Mielului Cetate.

Simion Ioanăș

Iarna și Crăciunul
Iarna și Crăciunul

Iată este din nou iarnă!
A venit prințesa maiestoasă și albă.
A venit din nou copilăria,
În gând și inimă a pătruns bucuria.

Neaua ne îmbracă sufletul,
Sufletul împodobit de Crăciun.
Viața-și urmează cursul,
Cu o stație dintr-un nou ajun.

Ne-amintim de pâinea coaptă pe vatră,
De sarmale, cârnaț, de colindul din stradă.
Și-am vrea să oprim timpul vieții,
Dar se strecoară ca ceața dimineții.

Ne jucăm în zăpadă puțin,
Ne-arătăm ca o stea de Crăciun.
Trecem generații la rând,
Lăsând un mesaj pe pământ.

Bun venit iarnă maiestoasă și albă!
Bun venit Hristoase-n inima noastră!
Înc-o iarnă suntem pe pământ,
Înc-odată să-L cinstim pe Cel Sfânt.

Simion Ioanăș

Împietrirea inimii
Împietrirea inimii

Azi e ziua când cu spor
Diavolul lucră de zor.
Să ne pună valul său,
Sî-L lăsăm pe Dumnezeu.

Dragostea s-a cam răcit,
Din Biserica lui Crist.
Bogăția și averea
Au adus la mulți căderea.

Mulți se-arată mari creștini,
Dar trăiesc ca și păgâni.
Mulți se dau mari teologi,
Dar cu fapta ei sunt morți.

Lumea toată azi se zbate,
Ca să facă unitate.
Vor să facă o religie,
Unde toți să se închine.

Dumnezeul nostru mare,
Adă Tu înviorare;
Nu lăsa al Tău norod
Să se piardă fără rod.

Despietrește-ne pe drum,
Inimile noastre-acum.
Noi nu vrem ca să pierim,
Vrem cu Tine-n veci să fim.
Simion Ioanăș

În pridvoarele din viață
În pridvoarele din viață

În pridvoarele durerii
Învățăm lecția tăcerii.
Învățăm ce-nseamnă truda,
Că toți trecem ca și bruma.

În pridvoarele tristeții
Învățăm ce-s înțeleptii.
Învățăm că pe pământ
Suntem ca și frunza-n vânt.

În pridvoarele cu moarte
Învățăm că după toate,
Ce am strâns noi pe pământ,
E doar goană după vânt.

În pridvoarele din viață
Ni se-oferă cate-o șansă.
Ni se tot deschid ferestre,
Către zările albastre.

În pridvoarele cu jale
Învățăm că după ploaie,
După vreme de furtună,
Vine-o vreme și mai bună.
Simion Ioanăș

În negura fără ieșire
În negura fără ieșire

Când negura bolii te-apasă
E greu și vrei o nădejde
Ai vrea un sprijin de viață
O lumină la capăt de durere.

În fața necuprinsului negru
Ai dori o mână ce-i întinsă
Chipul cel groaznic și hâtru
Îți ucide orice perspectivă.

O Doamne ai milă Stăpâne
Te chem din negre suspine
În Tine am zilnic speranță
Chiar și în lanțul de ciumă.

Tu ești Cel ce îmi vindecă
Trupul acesta din țărână
Și veșnica Ta dragă Lumină
Îmi dă perspectivă divină.

Mai dulce decât pământul
Și care-mi încântă sufletul
E Cerul promis pentru mine
Să locuiesc acolo cu Tine.

O Isuse ești Ușa divină
Curățire pentru orice vină
Ești balsam de mângâiere
Speranță în neagra durere.

Simion Ioanăș

Încă un an
Încă un an

Am rămas pe drum
Și-ncet azi navigăm.
A mai trecut un an
Peste-al vieții ocean.

Prin furtuni și valuri
Ne-avântăm spre maluri.
Unde-s țărmuri negre
Și tărâmuri celeste.

O, Doamne rămâi aici
Așa ca un bun Cârmaci.
Ajută-mă s-ajung acasă
Unde-i veșnic viață.

Nu știu când e la final
Mă-ndrept către mal,
În anul care-acuma vine
Ajută-mă să rămân cu Tine.

Anul Nou e cu folos
Dacă-nalță pe Hristos,
Dacă nu e-un an pierdut
Ca și cel care-a trecut.

Simion Ioanăș

Încă-un an din viață
Încă-un an din viață

Încă-un an din viață
L-am trecut cu bine
Doamne Sfinte Tată
Mulțumesc de toate.

Vreau să spun la toți
Viața nu-i doar flori
Suntem în călătorie
Prin mult rău și bine.

Rămân în credință
Și-n a Lui biruință
Țintă-i Sfânta Cetate
Cu nădejde-n toate.

Viața zilnic trece
Ore și minute
Ca și roua-n soare
Iute ea dispare.

Îți cer astăzi Doamne
Să-mi dai ajutor
Să răscumpăr vremea
Să-ți fiu slujitor.

Să pot lega o rană
S-ajut un orfan
S-aduc bucurie
Doamne, an de an.

Să fiu mângâiere
Acolo unde-i durere
Prin întunecime
Eu să fiu făclie.

Iar a mea familie
Fă-o o cetate
Ridicată-n soare
Biruind în toate.

Și când vine ziua
Ca să plec Acasă
Să am bucuria
Să pășesc în Slavă.

Simion Ioanăș

Într-o floare
Într-o floare

Într-o floare-i iubire

Iubire de mire

Iubire de fiică și mamă

Iubire de om exprimată.

Într-o floare-i iubire

Iubirea lui Dumnezeu

Descoperită-n petale

Mirosul Binelui Său.

Într-o floare-i iubire

Născută din neagră tină

Iar prin simpla strivire

Miros ceresc din durere.

Într-o floare-i iubire

Exemplu dat pentru tine

Binețe să dai la oricine

Exemplu să fii-n durere.

Într-o floare-i iubire

E Cerul revelat pentru tine

E Dragostea Lui minunată

Zâmbind omului înc-odată.

Simion Ioanăș

Întuneric și lumină
Întuneric și lumină

Cerul strălucește cu stele
Strigă toate cuvântul iubire.
Aș naviga printre ele încet
Nu pot, mai trebuie s-aștept.

Și luna semeață ca și-o regină
Mă încântă zâmbind în lumină.
Aș merge degrabă până la ea
Nu pot, o îmbrățișez cu privirea.

Noaptea inspiră durere și moarte
Întunericul aduce frică și-i rece.
Dar acolo în noapte este o șansă
Privind cerul, ce-i plin de lumină.

Durerea naște în noi o speranță
Atunci când sufletu-i plin de lumină.
Necazul e dalta lovind fără milă
Ne-apropie însă de lumea divină.

Toate, să știi, lucrează împreună
Într-o zi, tu să poți trăi în lumină.
Crede, după noapte vine iar soare
Lumina va fi pe veci biruitoare.

Simion Ioanăș

Îți mulțumesc, o Doamne sfinte!
Îți mulțumesc, o Doamne sfinte!

Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte,
Pentru iertările-Ți divine.
Că ne-ai adus în viața noastră,
Mărețul Har și Siguranță!

Îți mulțumesc pentru familie,
Pentru copii, și-a mea soție.
Că ne-ai făcut s-avem cu Tine,
Un colț de Rai din veșnicie!

Îți mulțumesc că-s mărturie,
În lumea fără mântuire.
Prin Duhul Tău pot fi o pildă
Și pentru toți sa fiu lumină!

Îți mulțumesc pentru nădejde,
Într-o lume ce se pierde.
Prin Crucea Ta, ce-i Jertfă Sfântă,
Ne chemi Tu azi s-avem speranță!

Acolo unde azi este durere,
O, Doamne, adă mulțumire!
În suflete ce-acum suspină,
Dă Mângâierea Ta divină!
Simion Ioanăș

Inima
Inima

Inima aceea-n care
Este multă supărare,
Este inima în care
Isus vrea să se pogoare.

Inima care-i robită,
Este veșnic obosită.
Însă Domnul prin iertare
Vrea să dea eliberare.

Inima cu gânduri multe
N-are timp ca să asculte,
Însă Domnul prin Cuvânt
Vrea s-o facă-un Templu Sfânt.

Inima ce-i incuiată
În veci nu va fi salvată,
Este inima în care
Întunericul e mare.

Inima care-i deschisă
Va fi plină de lumină,
Zilnic va fi ca o casă
Unde Isus este gazdă!
Simion Ioanăș

Inimă și izvoare
Inimă și izvoare

Inima ta poartă izvoare
De apă dulce ori amară.
Inima e o uriașă grădină
Plină cu grâu sau neghină.

Inima e o carte deschisă
Unde ții jurnalul de viață.
Inima poate ascunde iubire
Sau e plină de ură și fiere.

Inima poate să fie ca piatra
Sau locul unde-i vie speranța.
Inima-i bagaj de gânduri divine
Sau cloacă și scursuri de rușine.

Doamne, dă-mi o inimă nouă
Zidește în mine o inimă curată.
Fă-o un izvor de apă cristalină
Din ea să curgă Viața Ta divină.

Simion Ioanăș

Isus este Dumnezeu
Isus este Dumnezeu

Isus este viața mea
Și în veci va fi așa.
Isus este Domnul meu,
El este Dumnezeu.

Nu te lăsa-nduplecat
De orice gând stricat.
Nu pleca urechea ta
La șoapta lui Satana.

Isus este Dumnezeu
Ce S-a coborât din Cer.
Ca să-Și dea viața Sa
Izbăvire a ne da.

Crede și nu te-ndoi
Ca s-ajungi în veșnicii.
Și-n veci să fii fericit
Că ai ramas neclintit.
de Simion Ioanăș

Isus S-a născut!
Isus S-a născut!

Isus S-a născut cu un cer luminos,
Și-o stea de sus lumina frumos.
Lumina de sus s-antrupat pentru noi,
Ca noi pământenii, să nu mai fim goi.

Isus S-a născut la Betleem
Ca toți cei din lume să vedem,
Că El e Mesia ce fosta promis
S-aducă salvare pentru cei ce-s închiși

Isus S-a născut într-un grajd,
Și nu într-un mare palat.
El singur s-a făcut sărac,
Ca tu să fii un mare bogat

Isus S-a născut într-o iesle,
Ca să ne dea o mare veste.
Toți cei ce vor crede în El
Vor fi într-o zi în Cer!

Isus S-a născut între vite,
Ca să te învețe iubire.
Să te smerești în lume,
Ca s-o câștigi pentru Sine.

Isus S-a născut ca să fie un miel,
Și jerfă să fie, ca să fim ca și El.
Și copilul ce plâns-a în ieslea săracă,
Va fi Cel ca va face într-o zi judecată.

Isus S-a născut pentru tine, străine.
Și jertfă S-a dat, la fel pentru tine.
Și-acum e în Cer ca mare Împărat,
Te poate salva din orice păcat.

Vino dar azi și nu zăbovi!
Astăzi e timpul când tu poți fi
Născut din nou pentru Cer.
Inima dați-o ca iesle la Miel.
Simion Ioanăș

Iubirea

Iubirea

Mă uitam după iubire,
Căutând-o în toate colțurile vieții.
Unde ești iubire?
Căci vreau să-mi încânți ochii.

Mi-am zis: s-o fi ascuns în oameni!
Dar m-am uitat în oameni
Și n-am găsit-o...
Mi-am zis: O fi plecat, dar încotro ?

Am căutat-o în cărți de citit,
Filozofii, astre și împărății.
Dar iarăși nu era de găsit...
Mi-am zis: nu există, unde poate fi?

Și totuși se vorbește de ea,
E imposibil să nu fie!
Printre oameni, în istorie, undeva
Oare de ce nu se descoperă mie?

Am ajuns într-o zi pe-un munte
Murdar, obosit si pribeag.
Eram la capăt pe creste,
Un sărman și zdrențuit drumeag.

Și-am văzut un om lăcrimând
Sus pe-o cruce pironit și zicând:
"S-a isprăvit", zicea El cu suspine.
Era Iubirea căutată de mine.

Era prima dată în viață
Stând lângă cruce cu groază,
Am găsit într-un groaznic omor
Iubirea, căutată cu dor.

M-am uitat mai bine la El
Era tăcut și blând ca un Miel,
Privirea de Înger mă cheamă
Sunt cuprins de fiori și de teamă.

El este Iubirea așteptată de oameni,
Dar vai... respinsă, batută și scuipată.
Pusă pe lemn, cu coroană de spini,
Iubirea, dezbracată de-a Lui haină curată.

Acea faptură, venită din Cer pentru mine,
Moartea n-a avut putere a-L ține.
Coborât de pe cruce, El a înviat,
Prin Viața Lui, eu dar, pot fi salvat.
Simion Ioanăș

Iubire de mire
Iubire de mire

Din nimbul acestui Univers
Aș vrea să rup o rază,
Să pot cu ea sa-ți scriu un vers
Să-ți spun cât mi-ești de dragă.

Să-ți iau din soare-un diamant
Să-l prind în păru-ți moale;
Și din mare să-ți împart
Culori și-o pală de-adorare.

Să-ți fac din munți o corăbioară
Să simți că ești prințesă;
Și din flori de pe câmpii
Să-ți țes mai multe rochii.

Și împreun-aș vrea să fim
În marea de secunde;
Și-așa în veci să ne iubim
Îmbrățișați pe punte.

Simion Ioanăș

La Masa Divină
La Masa Divină

O seară frumoasă
Cu Hristos la masă
C-o Pâine înainte
Și-un Vin pe vecie.

O Pâine se frânge
Hristos de pe cruce
Un Vin în pahar
E Sânge și-i Har.

O Masă Domnească
Și Iuda trădează
Își vinde Salvarea
Iubind bogăția.

Dar tu azi străine
La Masa Divină
Înțelegi cu tărie
A Domnului Jertfă?

Înțelegi că Isus
E Mielul străpuns
Ca tu să ai Viață
În Cer să ai Tată?

Înțelegi azi oare
Că-n Miel e Salvare
Să scapi de păcate
De-a satanei cătușe?

La Masa Divină
Hristos e Lumină
Să vedem fiecare
Că-n El e Salvare.

La Masa Divină
Omul de tină
Vede la cruce
Păcatele luate.

Pedeapsa divină
Și-a omului vină
Plătite la cruce
Să nu mai fim iude.

Înțelege odată
Că-n a ta viață
Isus vrea să fie
Domn pe vecie.

La Masa Divină
Domnul ne cheamă
Să luăm toți aminte
Să trăim în sfințenie.

La Masa Divină
Isus e Speranță
Tabloul răstignirii
Veșnicia iubirii.

Simion Ioanăș

La mulți ani pentru copii!
La mulți ani pentru copii!

La mulți ani copile scump
Ești comoară pe pământ
Ești de preț lui Dumnezeu
Și născut prin Harul Său.

Vrem pentru toți copiii
Drept la viață și confort
Să oprim toți ucigașii
Ce iau viața prin avort.

Vrem pentru toți copiii
A lui Dumnezeu Cuvânt
Nu vrem ca depravații
Să-i corupă spre păcat.

Vrem pentru toți copiii
Bucurii cu-a lor părinți
Nu crescuți precum orfanii
De politicieni corupți.

Vrem pentru toți copiii
Să crească precum crinii
S-aibă sănătate multă
Zilnic pace-n inimă.

Vrem pentru toți copiii
Multe, multe, jucării
Zâmbetul pe-a lor față
Zi de zi să strălucească.

La mulți ani dragi copiii
De la Domnul bucurii
Să aveți protecția Lui
Pace-n Brațul Domnului.

Simion Ioanăș

La mulți ani, România!
La mulți ani, România!

România, La mulți ani!
Viitor de vis să ai.
Să ai o viață prosperă,
Într-o lume rea și efemeră.

Să găsești în istoria trecută,
Resurse să treci, prin greu și ispită.
Bărbații ce-au luptat pentru a tale hotare,
Să-ți fie exemplu, în generații viitoare.

Cinstea, iubirea si pacea străbună
Să fie, să rămână, pentru tine cunună,
Și ca haină de sărbătoare,
Să ai codrii și limpezi izvoare.

Nu uita să rămâi credincioasă,
Mulțumind lui Dumnezeu pentru viață.
El să-ți ocrotească generațiile tale
Și să te mângâie în clipele grele.

Simion Ioanăș

La mulți ani, țara mea!
La mulți ani, țara mea!

Românie, la porțile tale mărețe
S-au perindat imperii nemiloase, șirete.
Ai rămas însă în barca istoriei,
Mai puternică și mai plină de glorie.

Tu ții în căușul palmelor tale,
Praful istoriei ce merge la vale.
Generații la rând au stat lângă tine
Le-ai fost ca o mamă la rău și la bine.

Dumnezeu să te țină în palmele Sale,
Națiune prosperă, sănătoasă și tare.
Să-ți dea Domnul Cel Preaînalt
Protecție, speranță și suflet curat.

Să ai parte de multe generații,
Și toți să se iubească ca frații.
Pentru viitorul tău, dragă Românie:
La mulți ani și multă bucurie!
Simion Ioanăș

Lepădare de sine
Lepădare de sine

"Cine vine după Mine
Să se lepede de sine"
Spune Domnul pe pământ,
Prin al Său Sfânt Cuvânt.

Să ne lepădăm de noi
Este un pic cam greoi.
Și câteodată ne doare
Să punem răul deoparte.

Trebuie însă, dragii mei,
Ca să renunțăm la noi.
Bârfa, ura și minciuna
Nu mai fie la noi acuma.

Beția, mândria și gluma
Le-am lăsat pe totdeauna.
Firea noastră pământească
Nu conduce viața noastră.

De-acum noi suntem ai Lui,
Suntem frații Domnului;
Chipul Lui vrem să se vadă
În viața noastră-ntreagă.
Simion Ioanăș

Limba noastră
Limba noastră

Limba noastră-i folosită
La sudălmi și la ocară
Mulți înjură ca birjarii
Au pe limbă numai dracii.

Blestemă până și copiii
Tata, mama, chiar și sfinții
Chiar și mâța ce-i în tindă
Până și biata găină.

Îl blestemă și pe Domnul
Peste tot zici că-i iadul
Prin piețe, gări și trenuri
În cântări și chiar în versuri.

Limba noastră e frumoasă
Când e sfântă și aleasă
Când în inimă e Domnul
Și pe limbă Sfânt Cuvântul.

Doamne adu o schimbare
În româna noastră nație
Să ne curățim toți odată
Vorbele ce ies din gură.

Binecuvântă cu Cuvântul
Mângâie unde-i necazul
Folosește limba dragă
Ca să spui cu ea o rugă

Fiindcă vine ziua din urmă
Când răspund de orice vorbă
Dumnezeu va cere socoteală
De cuvântul scos din gură.
Simion Ioanăș

Lumea azi
Lumea azi

Lumea azi e de speriat
Cică-n timp a evoluat,
Cică mama-i o himeră
Musai, trebuie să dispară.

Cică tatăl e-o rușine
Să fie trecut în scripte,
Părinte unu și părinte doi
Noul socialism de soi.

Astăzi lor le tună-n minte
Că sunt fete, din sorginte.
Geaba vrei să le explici
Că-s născuți băieți de mici.

Cică azi vor familii noi
Fac parade-aproape goi,
Nu mai au deloc rușine
Destrăbălarea e la culme.

Vino Doamne mai degrabă
Lumea asta toată-i oarbă,
Vino Tu să faci dreptate
Și să-i judeci după fapte.

Să le-arați a lor păcate
Și că-i viață după moarte,
Să le-arați că tu ești Rege
Și că-n Univers e Lege.

Simion Ioanăș

Lume mândră și semeață
Lume mândră și semeață

Ai ridicat steagul cel negru
Tu lume mândră cu monoclu.
Pornită-n dans cu chipul sobru
Te-ai semețit ca și un monstru.

Ai luat la trântă viața sfântă
Ucisa-i pruncii ca și-o brută,
Te-ai făcut în toate mare zbir
Azi verși lacrimi prin cimitir.

Te-ai declarat drept dumnezeu
Crezând că ești un mare zeu.
Te-ai dezbrăcat pe străzi semeață
Pozând la toți ca prostituată.

O lume ce-ți spunea-i regină
Te-ai destrăbălat ca o nebună.
Ai vrut ca să distrugi familia
Te-ai ales doar cu rușinea.

Credeai că ești bogată-n veci
Și-o să-i faci pe toți ca robi.
Dar azi ai ajuns o biată slugă
Cerșind la Dumnezeu doar milă.

Ajuns-ai azi în dans cu moartea
Condusă-n toate de satana.
O de te-ai trezi din întuneric
Să-L iei pe Domnul ca și Sfetnic.

Ieșiți afară voi din lume
Cei chemați de Evanghelie.
E vremea împăcării sfinte
Cu Cel ce-a murit pe Cruce.

Veniți afară azi din moarte
Prin Hristos la libertate.
Lepădați azi lumea toată
S-aveți pe Dumnezeu ca Tată.
Simion Ioanăș

Lună și speranță
Lună și speranță

Luna e regina nopții
Luminează pe câmpii,
Jucăușă-n valul mării
Cu-a ei raze argintii.

Razele ei munții atinge
Luminând semețe creste.
Ea face ca-n miez de noapte
Să vezi ochi holbați pe coaste.

Ea inspiră șoapte de iubire
Serenade-n miez de noapte.
Romantisme și suspine
Așternute pe hârtie.

Martoră la multe nașteri
Și la lacrimi și suspine
Bucurând copii și semeni
E oriunde în istorie.

Ea rămâne-n strălucire
Martoră e peste veacuri,
Că în beznă și durere
E-o speranță pentru oricine.

După întunericul cel mare
Printr-un strop de licărire,
Dumnezeu ne dă speranță
Pentru ziua care vine.

Simion Ioanăș

Mamă și tată
Mamă și tată

Mamă și tată, cuvinte sfinte
Înfierate de fiare progresiste
Condamnate de anticriști
Nemiloși și bolnavi globaliști.

Fiara ce azi se ridică
A umplut pământul de frică
Ne vrea pe toți reeducați
Cu ideologii de atei frustrați.

Voi vreți lagăre de reeducare
Ne vreți pe toți oi de tăiere
Vreți stăpânire pe viața noastră
Vă dați dumnezei care salvează.

Dumnezeu a creat pe pământ pe tată
El a făcut și pe femeie drept mamă
Oricât vă luptați să negați Adevărul
El e în veci rămâne-aici Creatorul.

Degeaba ne vreți și copiii ca robi
Îi educați confuzi și-i faceți roboți
Dumnezeu a pus în sufletul lor
Gândul veșniciei ce-i drept ajutor.

Însă voi ofițeri ai negurii vremii
Nu uitați de Tatăl din ceruri
O s-aducă judecata dreptății
Vă va osândi în Ziua Judecății.

Rămâi pe redute tu mamă și tată
Dumnezeu va face dreptate odată.
Numele vostru e scris în Cuvânt
Și-i păzit de Domnul Cel Sfânt.

Simion Ioanăș

M-ai cucerit o Doamne Sfinte
M-ai cucerit o Doamne Sfinte

Din infinitul Tău imens
Te-ai coborât pe-acest pământ,
Eu fiind c-o viață fără sens
Prins în al întunericului neant.

Te-ai apropiat de mine-atunci
Prin Chinul Tău amar și greu,
Să văd că în a mele văi adânci
Sunt un căzut din Empireu.

M-ai cucerit o Doamne sfinte
Cu ale tale dragi Cuvinte
Mi-au pătruns adânc în suflet
Și m-ai născut prin Duhul Sfânt.

M-ai cucerit Tată Ceresc
Dând Fiul Tău să mă salvezi
Un râu ce nu pot să-l opresc
Curgând din inimă șuvoi.

M-ai cucerit Duhule Sfânt
Prin Înțelepciune și Cuvânt
Mi-ai schimbat direcția-n viață
Să pot păși pe Calea Dreaptă.

M-ai înălțat în căi cerești
Dându-mi speranță pentru veci
Și prin a Tale promisiuni
Mi-ai dat un loc cu sfinții Tăi.

Eu ce-s o mână de pământ
Să fiu în Cer cu Fiul Sfânt...
M-ai luat pe brațul Tău străpuns
Și-mi dai un loc în Ceruri Sus.

M-ai cucerit o Doamne Sfinte
Cu a Ta Dragoste de Rege.
Cu ochii Tăi ce m-au găsit
Un om murdar cu ochii triști.

Abia aștept să umblu-n veci
Pe-ale Cetății sfinte străzi
Acolo sunt ai Tăi copii
Ajunși prin Har în veșnicii.

Simion Ioanăș

M-am născut la sat
M-am născut la sat

M-am născut la sat

M-am născut la sat
În pat cu strujac
Nu-mi este rușine
Ci am bucurie.

Mama a cusut
La război de țesut
Poneve frumoase
Și pături colorate.

Am crescut pui mici
Curci, rațe și găini
Nu-mi este rușine
Sunt țăran pe lume.

Am rânit la vaci
Și-am crescut cu porci
Și m-am dus la sapă
Câteodat’ la coasă.

Viața de la sat
E un dar bogat
Pentru orice copil
E un har nobil.

Să te joci în țărână
Să mânci din grădină
Morcovi din pământ
Când tu ești flâmând.

Viața de la țară
Cu căldură-n vară
Iarna foc cu lemne
Să dormi cu izmene.

Eu sunt un țăran
Și mai sunt român
Și de mic copil
Am crescut umil.

Nu-mi este rușine
De țărani ca mine
Dar mă întristează
C-ați vândut o țară.

Voi din Parlament
Ce vă spuneți domni
Ați adus faliment
Ne-ați vândut pe bani.

Tot ce-au fost valori
E cancer pentru voi
Și ai noști’ părinți
De voi sunt lepădați.

Ați făcut din copii
Niște jucării
Îi vreți desfrânați
Robi la niște draci.

Nu-mi este rușine
De țărani ca mine
Nici de Sfânta Carte
Sau Jertfa de pe cruce.

Mie rușine însă
De smintiți cu școală
Voi ce azi distrugeți
Tot ce voi atingeți.

Voi domni anticriști
Ucigași de copii
Țâncii nenăscuți
Îi vreți omorâți.

Țineți minte-acuma
Veți primi răsplata
Vă spune-un țăran
Cu inimă de creștin.

Domniile voastre
Veți plăti după fapte
Hristos la Judecată
O să vă răsplătească.

Nu-mi este rușine
Sunt țăran române
Și nu-mi este frică
Să rămân în credință.

Simion Ioanăș

Majorat și bucurie
Majorat și bucurie

La mulți ani fată frumoasă
Să fii zilnic credincioasă.
Să asculți de Domnul Sfânt
Cât trăiești pe-acest pământ.

Să iubești întreaga viață
Ce-i a Domnului povață.
S-ai multe zile senine
Pline de pace, de bucurie.

Fă ce-n viață ție-ți place
Să-ți dea Isus sănătate,
Gândindu-te la judecată
S-ai inima veșnic curată.

De tot ce-a creat Cel Sfânt
Bucură-te zilnic pe pământ.
Fugi de-a lumii falsă plăcere
Fiindcă-i vânt, deșertăciune.

Ai o nouă treaptă-n viață
Înțelepciunea să te-nsoțescă.
Cerând Domnului putere
Să-ți găsești în El plăcere.

Simion Ioanăș

Mă iartă, Românie dragă
Mă iartă, Românie dragă

Mă iartă, Românie dragă,
N-am stat lângă corupții tăi,
N-am vrut să fiu doar o marfă,
De contrabandă, pentru ciocoi.

Am vrut să am și eu o viață,
Nu doar politicienii tăi.
Am vrut pentru ai mei copii speranță,
Nu doar pentru pruncii de ciocoi.

Ca niște oameni care-s făra minte
Te-au jefuit, vrând totul pentru ei,
Te-au dezgolit de păduri și bogăție
S-aibe vile și bănci pentru chiaburi.

Mi-am găsit printre străini o casă,
Un cuib pentru copiii mei.
Mi-e silă de corupții de acasă,
Și tare-aș vrea să pot uita de ei!

Tu, Românie, rămâi tot frumoasă!
Ești țara unde m-am născut,
Rămân în inimă cu o speranță,
Și îți doresc un viitor plăcut!

Simion Ioanăș

Melancolie și modernism
Melancolie și modernism

Mi-e dor de fânul din ogradă
Mi-e dor de iarna cu zapadă,
Mi-e dor să stau cu-ai mei părinți
Să-i văd vorbind din amintiri.

Mi-e dor de lumea aia simplă,
Când în desagă puneam clisă;
Iar lângă, puneam niște ceapă,
Mergând la sapă ziua toată.

Mi-e dor să fie lumea toată
Un fel de scenă și de joacă,
S-alerg cu lopta prin ogradă,
Să mă joc din nou în stradă.

Dar astăzi alte zile se-arată,
Nimeni în stradă nu se joacă.
Copiii sunt lăsați cam singuri
Părinții, printre străini, au job-uri!

Astăzi, cică lumea-i elevată
Au telefon și internet pe tavă,
Au mașini, vile, merg la mall,
Dar sunt singuri și cu suflet gol!

O nouă generație se-arată
Sunt străini de țară și de tată.
Sunt despărțiți de mamă și de glie,
Se luptă să strângă bani și bogăție.

E-o viață lipsită de familie,
Lipsită de bani și bogăție.
Părinți distruși printre străini,
Bunici triști, cu necazuri și copii.

Astăzi familia cică e modernă,
N-are la bază un tată și o mamă.
Vor ca la bază să fie sodomia,
Vor ca în toate sa triumfe nebunia.

Unde este stropul de-armonie?
Unde-i acea sfântă melancolie?
Unde-s povesti spuse-n surdină,
L-acel opaiț c-o țâră de lumină.

S-au dus, iar azi sunt doar melancolie;
Și-au devenit cu toate doar o povestire.
O, scumpă și dragă coroană de-amintire,
Am să te păstrez în suflet, ca mare fericire.

Simion Ioanăș

Mesaj pe nisipul vieții
Mesaj pe nisipul vieții

O mulțime de lume sub soare,
Se strecoară în a lumii istorie.
Tu ești doar o mică fărâmă,
Din marea mulțime de humă.

Când scrii pe nisipul vieții,
Tu poți influența generații.
Așa că umblă cu grijă,
Nu fă din timp o risipă!

Noi trecem ca-ntr-o clipită,
Prin viața aceasta finită.
De-aceea să scriem cu grijă,
Un mesaj ce pe oameni ridică.

Înțelege dar, omule, pururi!
Caută sa cânti în acorduri.
Faci parte din orchestra măiastră
Ce-și prezintă concertul pe viață.

Simion Ioanăș

Mesajul iernii
Mesajul iernii

Din nou iarna își asterne,
Rochia ei cu multe perle.
Iarnă scumpă si blajină,
Te-asteptăm ca pe-o regină!

Toți copacii se îmbracă
În mantia lor de gheață.
Ciorile se ceartă-n curte
Pentru câteva grăunțe.

Ies copiii la plimbare,
Râd pe ulițele goale.
Toată lumea stă în casă
Privind fulgii de zăpadă.

Toți asteaptă în tăcere
Un colind din alte sfere.
Doar lătratul unui câine,
Îi coboară-n astă lume.

Trimițând ai Tăi omeți,
Doamne, cum ne mai răsfeți!
An de an ne dai de știre
Despre Sfânta Ta iubire.
Simion Ioanăș

Mi-e dor...
Mi-e dor...

Mi-e dor de țara mea iubită
În care de mic copil eu am crescut.
Mi-e dor de hinta din ogradă,
Mi-e dor de banca mea din stradă.

Mi-e dor s-aud în toi de noapte,
Cum latră câinii de pe drum,
Mi-e dor s-aud motanii-n casă,
Jucându-se pe lângă fus.

Mi-e dor să ies din nou pe stradă,
S-aud cum pruncii-ncep să râdă.
Să văd pe babe stând pe-o bancă,
Vorbind de munca de la câmp.

Mi-e dor de-a mea copilărie
Ce-atât de repede s-a dus,
Mi-e dor de zilele care
Atât de repede s-au scurs.

Mi-e dor de fiecare an în care
Venea colindul de Crăciun,
Ne bucuram copiii care,
Umblam pe stradă colindând.

Și-aș vrea să vină acea vreme,
Să pot să-ntorc al roții timp.
Însă ea se tot învârte,
Și eu mă văd îmbătrânind.
Simion Ioanas

Mi-e dor de Paradis
Mi-e dor de Paradis

Mi-e dor de cetatea-n care
Sunt străzi cu mărgăritare,
Și Mielul e lumina vie
Ce va lumina o veșnicie.

Mie dor de locul ce mi s-a promis
Să mă odihnesc în Paradis,
Să cânt mereu câte-o cântare
Pentru Cel ce mi-a dat salvare.

Mie dor să moștenesc în Cer
Alături de Cerescul Miel,
Împărăția ce mi s-a descris
S-o pot vedea în Paradis.

Mi-e dor să-I dau o sărutare
Celui ce mi-a dăruit salvare,
Să pot să-L îmbratișez mereu
Pe Cel ce-i veșnic Dumnezeu.

Mie dor să nu mai am durere
Și tot să fie numai bucurie,
Să nu mai știu ce este ura
Nici foamea, setea sau minciuna.

Privesc cu dor spre ziua-n care
Povara pământului va dispare,
Iar tot ce Domnul mi-a promis
Se va-mplini în Paradis.
Simion Ioanăș

Mii și mii
Mii și mii

Dintre mii și mii de voci
Ce se-aud pe-acest pământ,
Doar una este vocea
Părintelui Cel Sfânt.

Dintre mii și mii de cărți
Scrise vreodată, pe orice continent,
Doar Una dintre toate
E Cartea de la Miel.

Dintre mii și mii de oameni
Ce-au trăit pe-acest pământ,
Doar Unul singur e acela
Ce este veșnic Sfânt.

Dintre mii și mii de zei
Ce-au fost slăviți vreodată,
Doar unul singur este
Adevăratul nostru Tată.

Dintre mii și mii de trâmbiți
Ce sună în văzduh,
Doar una e cea care
Anunță pe Isus.

Dintre mii și mii de stele
Ce s-au ridicat în văzduh,
Doar una a fost aceea care
A vestit pe-al nost' Isus.

Dintre mii și mii de miei
Ce s-au jertfit pe-altare,
Numai Unul e Acela
Ce ne-a dat eliberare.

Dintre mii și mii de cruci
Ce s-au ridicat în timp,
Doar pe una dintre ele
A curs un Sânge Sfânt.

Dintre mii și mii de morminte
Ce s-au săpat de veacuri,
Numai unul este care
Gol rămas-a peste vremuri.

Mii și mii vor fi aceia care
Vor aștepta din Cer
Să vină Slăvitul
Și Bunul nostru Miel.

Te chem, străine, astăzi
Să vi și tu la El,
Să fi și tu acolo,
S-ajungi și tu în Cer.
Simion Ioanas

Milă voiesc
Milă voiesc

Cineva întindea mâna lui
Și cersea mila-oricui,
Am simțit un gând ce mă mustră
Si inima mă îndeamna: ajută!

Era cel căzut între tâlhari,
Eram sigur de asta.
Omul era plin de răni,
Trupul încă-i sângera.

Am fugit la două case de mine
Și-am strigat: Creștine, Vecine!
Cineva-i jos în țărână,
Vino să-l luăm în mașină.

"Mașina-i curată și-i aranjată,
Străinul de care-mi vorbești
E hoinar și-are fața murdară,
Lasă-mă cu-astfel de vești."

La alte două case de mine
stătea un alt frate aproape,
Bătui disperat în neștire
Căutând ajutor cu suspine.

"Nu pot să te-ajut, frate dragă,
Acum mă rugam și citeam.
Dar oare străinul din stradă
Este cu Domnul vreun neam?"

Și fugii disperat și trist
La alt frate vecin,
Încercând cu-amar să insist,
El replică cu alin:

"Cred că-i înțelept și frumos,
Scumpul meu frate-n Cristos,
Să vorbim cu al nost' comitet,
Poate-l ajută urgent."

Ieșii disperat și căutai pe străin.
Se vedea că-i un om de departe,
Aplecat peste el și cu chipul divin,
Era o minune: Cineva-l luase pe brațe.

Ochii-mi lăcrimau, erau abătuți,
"L-am pus la ușa ta să-l ajuți
Milă Voiesc și ca să fii o lumină!"
Zise Faptura cu-o voce divină.
Simion Ioanăș

Minuni, păgâni și sfinți
Minuni, păgâni și sfinți

Mulți vor azi să facă minuni
Dar trăiesc ca mulți păgâni.
Umblă lumii-ntregi să spună
Cum au toți puteri și faimă.

Vin pe podium ca la circ
Strigă tare - spun nimic.
Sar ca mingile de fotbal
Fug, dansează, ca la bal.

Când a făcut Hristos asta?
Cum ați primit Evanghelia?
Oare n-ați pierdut credința?
Oare n-ați părăsit Scriptura?

Ferice de care nu văd și cred,
Prin ascultarea-n El se încred!
Ferice care stau lângă Scriptură
În Cer vor primi locaș și cunună!

Sunt vremuri tulburi de chemare
Veniți creștini la o viață de-ascultare.
Hristos cheamă la o viață de sfințire
S-avem roade în trăire și-n vorbire.

Dumnezeu ne cheamă azi la pocăință
Să trăim cu toți având frică și credință.
Să ne depărtăm cu toți de negru păcat
Ca în Cer să putem avea parte de Palat.

Simion Ioanăș

Mire și mireasă
Mire și mireasă

O poveste minunată
De dragoste și viață
Din sfere ‘nalte sfinte
În inimi ce-s divine.

Mirele:
„Mă uit că ești frumoasă
Ca un diamant mireasă.
Ești ca un înger minunat
Ca o stea pe cerul înstelat.”

Mireasa:
„Sunt o pecete pe inima ta
Sunt o pecete pe brațul tău.
O mire iubit precum viața
Al meu sprijin la bine și rău.”

Familie din constelații divine
Binecuvântare pentru omenire
Instituită din Cerul veșnic Divin
Având ca bază Dumnezeul deplin.

S-aveți zilnic în viață voastră
Dragoste, credință și jertfă
Așa cum Isus ne-a dat ca pildă
Iubirea față de Sfânta-I Biserică.

A voastră sfântă căsătorie
Să fie plină zilnic de curăție
Cuvântul fie dreaptă povață
Prin Duhul călăuzire în casă.

Zilnic corabia vieților voastre
Să fie plină de sfinte podoabe
S-aveți direcție divină și bună
Navigând toată viața-mpreună.

Iubirea vă fie cunună de flori
Prin furtuni și vremi de nevoi.
În toate s-aveți putere și har
Având biruință prin Isus în dar.

Simion Ioanăş

Moarte și viață
Moarte și viață

Ea trece rece pe la porți
Și-aduce-n prag a ei fiori,
Având desaga înflorată
Și-a ei haină veșnic neagră.

Ea vine dar în orice vreme
Când nimeni n-o așteaptă,
Se-arat-atât pe-nalte creste
Cât și-n deșert, câmpii și apă.

Ea trece slobodă și-agale
Pe holuri albe din spitale,
Vine la case de bogați
Dar și la cei ce sunt săraci.

E-acolo-n câmp de bătălii
Și chiar și-n case de copii,
Umblând prin oraș sau sat
Ea-și face rondul ne-ncetat.

Doar Unul a putut-o-nvinge
Hristos Cel răstinit pe Cruce,
Și toți ce vor să aibe Viață
Pe El ca Domn să Îl primească.

Hristos a-nvins la Înviere
A morții bold și-a ei putere,
De vrei în veci să ai viață
Tu dă-I azi Lui inima toată.

Simion Ioanăș

Moarte și Viață (2)
Moarte și Viață (2)

Din hăul gropilor adânci
De-acolo vine moartea
Din mocirlă și spelunci
Și-ți face neagră viața.

Din păcat ea s-a născut
Din răul îngerului negru
Și se coboară peste tot
Cernind pe toți în doliu.

O Veste Bună pentru toți
S-a coborât în huma asta
Cu o speranță pentru veci
Și să ne-nvingă moartea.

Era Frumos din veșnicii
Având Cununa Vieții
El era Unic în Univers
Fiind gata de Demers.

Cuvânt venit din veșnicii
Vorbea ca nimeni altul
Și la bătrâni și la copii
Sorbeau cu toți mesajul.

Dar răul negru și urât
Moartea cu hâdu-i rânjet
Păcatul omenirii rele
L-au răstignit pe-o cruce.

Dar El era Prințul vieții
Izvorul, dreptății și iubirii,
A-nvins totul prin Înviere
Dând totul pentru lume.

Poți avea a Lui Iubire
Și totul prin credință
Isus e Rege în Mărire
Speranță-n veșnicie.

Tu omule ce cauți iubire
Și moartea te-nfioară
Vreau azi să-ți dau de știre
Că Regele te-așteaptă.

Simion Ioanăș

Modernism și credință
Modernism și credință

Locuim în mastodonți de oțel
Ce se înalță falnic în soare,
Dar suntem goi și lipsiți de țel,
Fară pace și c-o viață de jale.

Ne mândrim cu tehnologii de ultimă oră,
Suntem tot mai singuri în lumea virtuală.
Alergăm și căutăm relații cu semeni,
S-astupăm hăul și golul din inimi.

Am ajuns să negăm pe Cel ce există,
Ne credem stăpâni într-o lume sinistră;
Am părasit Adevărul și-orice valoare,
Am coborât pân' la stadiul de fiare.

Într-o lume nebună și plină de ură,
Mai este-o șansă pentru orice făptură:
E șansa credinței în Isus Salvatorul,
Puterea Scripturii și nădejdea în Domnul.

Simion Ioanăș

Mormânt și amintiri
Mormânt și amintiri

Din nou pe la mormânt
Din nou cu suflet frânt
Vin gânduri și-amintiri
Despre voi dragi părinți.

A fost un timp frumos
Ce l-am petrecut cu toți
S-a dus ca fumul gros
Plecând în sus spre bolți.

Nu mai putem întoarce
Al roții timp ce trece,
Însă avem aici nădejde
Privind în sus spre stele.

Și-aici vom fi doar amintiri
Plecând cu toți spre veșnicii
Fiecare la rândul cetei lui
Urcând spre bolta cerului.

Să ne iubim aici pe pământ
În timpul nostru foarte scurt
Suntem atât de trecători
Printre necazuri și nevoi.

Simion Ioanăș

Moș Crăciun e o minciună
Moș Crăciun e o minciună

"Moș Crăciun" e un părinte
Sau vreo rudă oarecare,
Toți își mint voit copiii
Să-mplinească pofta firii.

Dă-i povață sfântă la copil!
Spune-i cum Hristos umil,
A venit în lumea noastră
Pe toți să ne mântuiască.

Dă-i un dar l-al tău micuț
Făr' să-l minți ca moș drăguț.
Spune cum Cel Sfânt din cer
A dat în dar pe Sfântul Miel.

Să te lepezi de minciună
Ca să ai în Cer cunună,
Și să-ți crești copil cuminte
Îmbrăcat în "haine" sfinte.

Povestiri din Biblia sfântă
Și cântări ca să-i încânte,
Cu-adevăr să fie-n viață
Pe Hristos să îl iubească.

Simion Ioanăș

Mulțumire
Mulțumire

O! Tu cel Sfânt
Te-ai coborât la noi,
Da! Te-ai coborât
La-a omenirii stare de noroi.

Tu, Împărat din eternitate,
Noi ți-am dat o iesle,
Ți-am dat un staul
Murdar, rece, deplorabil.

Iar mai pe urmă,
Sus pe o coamă,
Ți-am dat o cruce,
Și spini și bice.

Trecut-au mii de ani de zel
Și-acum în marea nepăsare,
Omenirea-Ți dă la fel
În multa-i împietrire.

Prin păcat și nepăsare
Ei Îți dau bice, spini și jale.
Nu vor să-Ți dea inimile lor,
Nu vor să le fii Mântuitor.

Dar noi Îți mulțumim, Isuse,
Căci încă Tu mai ai răbdare,
Cu o astfel de crudă nepăsare,
Trezește omenirea, să vină la Salvare.
Simion Ioanăș

Mulțumire căte Tine
Mulțumire căte Tine

Doamne azi îți mulțumesc
Pentru Darul tău ceresc.
Pentru Mila Ta de Rege
Pentru Jerfa de pe Cruce.

Doamne înc-o mulțumire
Pentru scumpa mea familie,
Darul sfânt și minunat
În care Tu m-ai așezat.

Doamne mii de mulțumiri
Pentru cei ce sunt creștini,
Trupul Tău de pe pământ
Templul Duhului Cel Sfânt.

Doamne azi îți mulțumesc
Pentru locul pământesc,
Pentru purtarea ta de grijă
Pentru tot ce-mi dai în viață.

Mulțumesc pentru sănătate
Mulțumesc și pentru soare,
Mulțumesc pentru mâncare
Mulțumesc de-mbrăcăminte.

Mulțumesc pentru prigoană
Mulțumesc și pentru boală,
Mulțumesc pentru necazuri
Mulțumesc când Tu mă mustri.

Doamne din nou mulțumire
Pentru că ne vei fi Mire,
Pentru-ai Tăi de pe pământ
Ne-ai pregătit Cerul Tău Sfânt.

Simion Ioanăș

Murdăriei PSD
Murdăriei PSD

Gașca strâmbă de golani
Ne-au furat de prea mulți bani.
Neamul nostru românesc
Au ajuns sclavi ce robesc

Robi la comuniști notorii
Ce-au furat averea Țării,
S-au făcut stăpâni pe toate
Ne-au privat de libertate.

Sunt mojici așa ca Dragnea
Cred că li se cuvine țara.
Nu se-opresc nici de la crimă
Cum Iliescu le-a dat pildă.

Scoală Românie sfântă
Pe ciocoi de îi înfruntă.
Toți s-ajungă la-nchisoare
Să plătească după fapte.

Ridică Doamne-un Țepeș
Ca să-i lege fedeleș
Pe toți să-i ducă la ocnă
Tu fă-ți voia după poftă.

Simion Ioanăș

Mușchii atomici și teatru
Mușchii atomici și teatru

Nerozii-și arată mușchii atomici
Rânjesc și par, a fi niște comici.
Trăim într-o lume de-a dreptul nebună,
O clică de oameni sunt gata de luptă.

Rachete, tancuri, submarine, sunt gata
Semnal doar așteaptă, să-nceapă năpasta.
Buncăre așteaptă să fie umplute
De-acești circari ce vor să se-nfrunte.

Noi, cei de rând, suntem lăsați afară
La îndemâna lor, a celor ce-omoară.
Suntem ca un câmp ce fi-va pârjolit,
Nu valorăm nimic, doar sursă de profit.

O altă dramă în viitor se-arată
Actorii și teatru, azi sunt lumea toată.
Circarii din nou își joacă a lor carte
Ca buncăr pentru noi, vor fi doar morminte.

Simion Ioanăș

Nașterea Mântuitorului
Nașterea Mântuitorului

Crăciun cu zurgălăi, colinzi și colăcei
Lumini și jucării pentru cuminți copii,
Dar cei mai important la ziua de serbat
E scump Copilul divin în iesle așezat.

Prin El ni s-a adus salvare din păcat
Cel ce-i Împărat, în trup S-a întrupat.
Dumnezeu să fie aici cu fiecare ființă
Dându-ne salvare și pace prin credință.

O stea a luminat pe Cel ce-i Preaînalt
Venit aici la noi ca Mielul de înjunghiat.
S-avem cu toți iertare din jugul lui satan
Să fim cu toți azi liberi de șarpele dușman.

Păstori și magi veniră la Copilul cel Născut
S-aducă închinare și daruri pentru Sfânt.
Iar tu astăzi creștine dă-I Domnului Isus
Inima ta toată și la al Lui Cuvânt supus.

Simion Ioanăș

Nădejde într-o lume nebună
Nădejde într-o lume nebună

Trăim intr-o lume de-a dreptul nebună,
Desfrânații fac păcatul o normă comună!
Ne impun legi și-o nouă familie,
Pe copiii noștri îi vor ca simbrie.

Vor oamenii azi să aibă cunună:
Iubire de sine, trufie și hulă.
Ca-n vremea lui Noe, indiferența tot crește,
Ca-n vremea Sodomei, neprihănirea lipsește!

Creștinii trăiesc doar o formă de evlavie
Chiar și-n biserici dragostea dispare,
Cu toții aleargă dup-a lumii comori
În turm-au pătruns lupi răpitori!

Toate ne spun că Hristos Domnul vine,
Semne în soare, războaie, furtuni si molime!
Așa cum a promis Dumnezeu în Scriptură,
Judecată aduce pentru orice făptura!

Tu care zaci azi, mort în necredință,
Dumnezeu te cheamă, să vii la pocăință;
Să crezi Cuvântul Lui, ce zilnic se-mplinește,
Să strângi în Cer comoară, la Cel ce mântuiește!

Simion Ioanăș

Nebuna de sclavie
Nebuna de sclavie

Sclavia e o boală
În omul cel de tină
E lanțul de păcat
E suflet întunecat.

Sclavia-i nesătulă
O ființă fără milă
Veșnic e muncită
De egoim și silă.

Sclavia e nebună
Întotdeauna brută
Izvorâtă din cel rău
De cel căzut în hău.

Sclavia n-are vârstă
Ieri, astăzi sau mâine
Poartă o hâda mască
Prezintă multe fețe.

Sclavie insolentă
De femei și de copii
Ești scorpie rasistă
Ești iadul celor vii.

Doamne, libertate,
Vrem în omenire...
Salvează-ne de noi
În suflet suntem goi.

Umple-ne de Tine
Sfântule Părinte
Ai Jertfit pe Cruce
Viața Ta de Rege.

Tu-ai ucis sclavia
Ne-ai dat Mântuirea
Vrem să fim cu Tine
Veșnic în iubire.

Simion Ioanăș

Nedreptatea-i mare
Nedreptatea-i mare

Nedreptatea-i mare
Oriunde sub soare,
Unii au de toate
Alții n-au nici haine.

Mulți mor în războaie
Alții mor de foame,
Cei mai mulți n-au case
Nici mașini luxoase.

Unde e dreptatea?
Unde-i judecata?
Cei mai mulți întreabă,
Și din greu oftează.

Geaba ai de toate
Și faci nedreptate,
Geaba prin războaie
Omul vrea putere.

Hristos face dreptate
Dincolo de moarte,
Spune Cartea Sfântă
Pentru cei ce-ascultă.

La urma în toate
El face dreptate,
Judecată dreaptă
Pentru orice faptă.

Simion Ioanăș

Nenorocit și izbăvit
Nenorocit și izbăvit

Nenorocitul de mine
Izbăvit din rușine,
Rușinea ce-nșală
Inima-n boală.

Te iubești pe sine
Adori ura din tine,
Dai drumul la pofte
Bei păcatul cu sete.

E sufletul prins în cătușe
Lanțuri ce nu le poți rupe.
Nu poți recunoaște la nimeni
Ce cloacă și scursură-i în tine.

E oglinda pusă-nainte
De standarde și țeluri divine,
E realitatea ce-ți pune în față
Fiara din tine turbată.

Din toate e izbăvire
Prin a lui Hristos răstignire!
Când vezi nenorocirea din tine
Și vezi Salvarea la Cruce.

E timpul sa-I cedezi înainte
Să-i spui prin a tale cuvinte,
Că uite-ai ajuns într-o groapă
Și nu poți trăi fără Viață.

Acestea sunt gânduri divine
Și vor să te salveze de tine,
E Hristos ce la ușa ta bate
La suflet sa-i dea libertate.

El vrea să facă din tine
Un sfânt pentru vremuri divine;
Lasă-te in Mâna lui sfântă
Să facă din tine o slugă.

Hristos a înviat după Cruce
Să nu mai stai la răscruce.
Să-I dai azi viața ta toată
Văzând că-n El este Viață!

Simion Ioanăș

Ninge iar cu amintiri
Ninge iar cu amintiri

Ninge iar ca și în basme,
Cu fulgi albi ca diamante,
Colo-n colț toarce pisica
Și-n pat moțăie bunica.

Focul arde și pocnește,
Mama coace pogăcele,
Tata e afară-n curte
Duce fân în grajd la vite.

Eu am luat haine groase
Și mănuși de lână faine,
O zbughii afară-n stradă
Să mă dau cu sania iară.

Prin omătul pân’ la glezne
Azorel latră și fuge,
Mulți copii roșii la față
Râd si-aleargă prin zăpadă.

Un crâmpei de nostalgie
Să v-aducă bucurie,
Să trezească amintiri
Pentru toți ce-am fost copii!

Simion Ioanăș

Normalitate... Cerul ca un dar
Normalitate... Cerul ca un dar

Normalitate... o poamă rară,
O cauți cu frică în a ta viață.
O vrei în casă, o vrei în stradă,
O vrei la lucru, o vrei la piață.

Normalitate... prin care lege?
Mulți o vor, doar ca anarhie.
O vor cu toți ca o proprietate
Să fie un patent doar pentru sine.

Normalitate... deziderat politic
Cu scop ascuns și lucru josnic.
O vor cu toți oamenii politici,
Cred că astfel devin magnifici.

Normalitate... zice un țânc țâfnos
Strângând în brațe-un pui fricos.
Normalitate... astăzi vrea fiecare,
Ca să trăiască doar pentru plăcere.

Normalitatea... e-o himeră pe pământ
Un ideal ce-i slab, atât de lesne frânt.
O caută omul peste tot în a lui viață
Și se strecoară printre zile ca o ceață.

Normalitatea... e lucru mare
Să te dăruiești pentru aproape.
Să poți trăi iubind dreptatea
Dorind la toți doar libertatea.

Normalitatea... e Normă Sfântă
Ce-o poți avea, doar prin Osândă.
Plătită scump acolo sus la Calvar
Hristos dând omului Cerul ca un dar.

Simion Ioanăș

Nu asta e iubire
Nu asta e iubire

Nu asta e iubire
Stimată omenire
Să fim injectați
Cobai umanizați.

Nu asta e iubire
Fără copilărie
Făcut un robot
De statul idiot.

Nu asta e iubire
Părinții cu cătușe
Copiii în capcană
La desfrânați ofrandă.

Nu asta e iubire
Stimată omenire
Familia e distrusă
La cruce ”răstignită”.

Nu asta e iubire
Să fim decimați
Ofrandă și simbrie
Batjocură la draci.

Nu asta e iubire
Mințiți de stăpânire
Că ei răcesc Pământul
Având în minte banul.

Nu asta e iubire
Ci e doar dezbinare
Rasism și exploatare
Folosit la incitare.

Nu asta e iubire
Stimată omenire
Iubirea a murit
La Cruce răstignit.

Nu asta e iubire
Fără Sfânta Biblie
Creștini ”crucificați”
De demonii mascați.

Nu asta e iubire
Ci-i doar nesimțire
E ateism murdar
La rang de ”adevăr”

Nu asta e iubire
Stimată omenire
Hristos e Adevărul
În veci Judecătorul.

Nu asta e iubire
Ci doar o sâlnicie
Dincolo de toate
Va fi o răsplătire.

Simion Ioanăș

Oamenii fără milă ne conduc...
Oamenii fără milă ne conduc...

Ei n-au milă de zâmbetul unui copil
Îl ucid în pântec și-l trimit în exil.
Ei n-au milă de bătrânul ce-i sărac
După munca de-o viață, acum n-are leac.

Ei n-au milă de-ai noștri dragi părinți
Le smulg din brațe copiii lor sfinți.
Îi dau celor ce-s la minte confuzi
Și-n școli îi învață să trăiască păgâni.

Ei n-au milă de sfânta libertate
Vor să ne mâne precum niște vite
Cică azi musai ne vor vaccinați
Vor pe-al nostru trup să fie stăpâni.

Ei n-au milă de-ai noștri străbuni
Ce și-au dat viața să nu mai fim robi.
Ne vor la muncă și tot mai puțini
Cu pumnul în gură și lanțuri la mâini.

Ei n-au milă de Planeta Pământ
Vorbesc de poluare cu banii în gând
Pe noi ne-ar vrea doar cu trotinete
În timp ce ei, se plimbă-n rachete.

Ei n-au milă nici de creștini
Urăsc Scriptura și sunt haini
În tot dau dovadă de anticriști
Însă pozează în lupi moraliști.

Auziți voi ce conduceți popoare
Și vreți pe Pământ să faceți teroare
Dumnezeu e Stăpân în tot Universul
Iar la Final va-ncepe Procesul.

Cât o să strângă aici anticriștii
La moarte pleacă de-aici ca săracii
Și vor răspunde la Tronul Divin
Pentru a lor crime și suflet hain.

Răul a fost învins sus pe Cruce
De Hristos Mielul, Marele Rege.
Nu globalismul și satana învinge
Ci care, ca Domnul, în toate trăiește.

Iar tu creștine ce azi ești aici
Rămâi o lumină și sare să fii!
Nu te pleca la șoapta haină
Fii îmbrăcat în armura divină!

Simion Ioanăș

O de-ar înțelege...
O de-ar înțelege...

O de-ar înțelege lumea toată
Cu moartea astăzi nu-i de joacă.
Ea umblă azi din poartă-n poartă
Să-și ia tributul cu dobândă.

Când trece ea după simbrie
Nu contează c-ai bogăție.
Nici chiar sărac, fără nimica
În fața ei cu toți sunt una.

Și de-ar înțelege și ateii
Că vine ziua răfuielii.
Că moartea e doar început
Vor sta în Fața Celui Sfânt.

Și de-ar înțelege politicienii
S-au avântat precum bandiții
Au vrut să fure lucruri sfinte
Ce Dumnezeu pus-a pe lume.

Și de-ar înțelege sodomiții
Că ce fac e-mpotriva firii.
Că dincolo de calea morții
Ei vor rata Cununa Vieții.

O de-ar înțelege azi creștinii
Că ei sunt chemați fiii luminii.
Nu-s chemați să facă castele
Nu pot intra în Cer cu ele.

O de-am înțelege azi cu toții
Că-i vremea cercetării vieții.
Trăim vremurile din urmă
Chemați cu toți la pocăință.

Cine știe azi omule dragă
Pe cine moartea o s-aleagă
Dar îți zic ca să ții minte
Prin Hristos, tu ai mântuire.

Simion Ioanăș

O luptă divină
O luptă divină

O luptă divină e viața creștină
O luptă a Duhului, în trupul de tină.
O luptă continuă cu firea din tine,
Prin care doar Duhul dă roade divine.

O luptă cu tine e viața creștină,
Să rămâi tot timpul integru-n credință.
Să-ți păstrezi acel cuget curat
Fiind supus Celui ce-I pe veci Împărat.

Să-ți hrănești ființa cu Cuvântul curat
Și-n rugăciune să stai ne-ncetat,
Doar așa poți să ai biruință
În lupta ce-o duci pentru credință.

Lupta divină te va ține în viață
Până în ziua când ajunge-vei acasă.
Acolo sus îmbrăcat cu haina de glorie
Vei cânta în cinstea Celui ce adus-a victorie.

Simion Ioanăș

Omenire nebună
Omenire nebună

Omenire bolnavă
De păcat și de boală
Ucisă de brute
Și diavoli cu ciume.
Umplută de arme
Submarine și-avioane
Ești plină de bombe
Focoase nucleare.
Ești încercată
De propria greșeală
Te-ai semețit
Ca un smintit.
Te-ai condamnat
De propriul păcat
De sodomie
Și de bogăție.
Te-ai tăvălit
Ca un bețiv
Propriul profit
Gând abortiv.
Ți-ai ucis copiii
Precum criminalii
Și pedofilii
Ți-adoptă copiii.
Proprii nebuni
Îți sunt stăpâni
”Răcesc” planeta
Omorând omenirea.
O vino Doamne
Oprește demența
Și-adă cu Tine
Anticriștilor pedeapsa.
Iar voi dragi creștini
Treziți-vă sfinți
Căci vine Hristosul
Și-ncepe potopul.
Vor plăti toți mișeii
Și toți fariseii
Fiecare o să aibă
Zălog după faptă.
Dacă vrei mântuire
Crede-n Evanghelie
Și cu pocăință
Trăiește-n credință.
A Domnului trâmbiță
Astăzi răsună
Spune împăcare
Pentru fiecare.
Cel care vine
Primește izbăvire
Din Mâna Divină
A Sfântului Mire.

Simion Ioanăș

O ultimă chemare
O ultimă chemare

Vremea e la pândă,
Zilele-s pe ducă,
Omenirea zace
Schiloadă și rece.

Unii-s ghiftuiți,
Mulți săraci lipiți,
Viața pe pământ
Goană-i după vânt.

Lepădarea de credință
Astăzi e obișnuință,
Pentr-un blid de linte
Tot se poate vinde.

Familii destrămate
Copii fără mame,
Infamia și prostia
Sluțesc căsătoria.

Războaie sunt multe,
Toată lumea minte.
Nimeni nu mai știe
Ce e rău sau bine.

E-o ultimă chemare
Pentru fiecare,
"Vino după Mine!"
Zice Cel ce vine.
Simion Ioanăș

Osana în Ierusalim
Osana în Ierusalim

Osana, Împăratului Hristos,
În Ierusalimul cel de jos!
Strigau ucenicii și noroadele
Asternându-și pe drum hainele.

Prorocului ce vine în Numele Domnului,
Osana în cerurile preaînalte!
Impăratul pe spatele măgărușului
Smerit a intrat în Sfânta cetate.

Și în Templul Cel Sfânt,
Păcatul El l-a frânt.
A vindecat pe bolnavi,
S-a atins de cei slabi.

Astăzi templul pe pământ
Ești tu dragul meu român.
Lasă-L pe Hristos să-ți fie
Împărat pe vesnicie!

Las' să-ți dea din templu-afară
Tot cei rau și te omoară.
Las să-ți dea El vindecare,
Din păcat eliberare!

Și-ai să cânți Osana veșnic
Fiului Atotputernic.
În Ierusalimul Cel de Sus
Vei fi veșnic cu Isus!

Simion Ioanăș

O scumpă soție - La mulți ani!
O scumpă soție - La mulți ani!

De-aş putea în prag de sărbătoare
Ți-aș dărui o parte mare din soare
L-aș prinde-n părul tău zglobiu
Și-o rochie ți-aș da din curcubeu.

Tu ești mireasa vieții mele
Ți-aș pune în rochie mii de stele
Și-ale tale mâini ce-s mângâiere
Brățări le-aș pune din izvoare.

Ești darul pregătit din veșnicie
Și dăruit de Domnul pentru mine
Aș vrea în veci să-mi fi în brațe
Să fim legați cu funii de dragoste.

Acum de ziua ta dragă prințesă
Vreau să-ți spun cât ești de scumpă
Zâmbetul tău e ca un diamant
Iar bunătatea îți e un smarald.

La mulți ani scumpă soție
Și-o viață țesută de iubire
Smerenie să-ți fie cunună
Și sufletul izvor plin de lumină.

Simion Ioanăș

O soție credincioasă
O soție credincioasă

O soție credincioasă
Este bogăție-n casă.
Este darul cel de Sus
Ce-l primești de la Isus.

Când îl ai în casa ta
Prețuieste-l, nu-l lăsa,
Așa este-a mea soție,
Cea mai mare bogăție.

Harnică și gospodină,
Credincioasă și senină,
Zâmbetul ne-nveselește,
Vorba ei ne întărește.

O soție iubitoare
E in casă ca o floare,
Frumusețea ei e scumpă
Și mireasma-i ne încântă.

Să te țină Domnul tare,
Credincioasă și vioaie.
Inima familiei noastre,
Să-ți dea Domnul sănătate.

Simion Ioanăș

O soție credincioasă (2)
O soție credincioasă (2)

O soție credincioasă
Este-n viață nestemată
E un dar venit de Sus
De la Domnul meu Isus.

Așa este-a mea soție
Slujește cu bucurie
Vrea ca a ei familie
Să trăiască-n fericire.

Dragostea aceasta mare
E zilnic o binecuvântare
Și ne umple viața toată
Cu o pace ce-i cerească.

Domnul a pus în tine Roadă
Scumpă soție și mamă
Iar în prag de sărbătoare
La mulți ani cu sfinte zile.

Viața toată să iți fie
Plină de pace și-armonie
Inima ta bună și caldă
Dumnezeu s-o aibă-n pază.
Simion Ioanăș

O stea pe nume Alexandra
O stea pe nume Alexandra

Alexandra, în România crudă,
Istorie cu-n stat gata să ucidă.
Caractere reci și suflete-amare
Neantul emană noroi și duhoare.

Vei rămâne în inimile noastre mute
Zâmbetul tău ne cheamă din moarte.
S-avem cu toți o viață trăită-n virtute
Să plecăm urechea spre Cuvinte divine.

O chemare de înger din lumea din nori
Un strigăt spre țara ce-a uitat de comori.
Spre neamul român pierdut printre ani
Rătăcit în dorința și goana lui după bani.

Fiice, soții, mătuși, nepoate și surori
Un haos ce fuge spre prăpăstii și nori.
Într-un neam ce-a uitat că trupul e sfânt
Și cât de puține zile, noi avem pe pământ.

Simion Ioanăș

O vreme de copii
O vreme de copii

O vreme de robie crudă
Cu copii în lanț și trudă
În trecutul negru de zgură
Legați de moarte și ciumă.

O vreme-a nazismului pentru copii
Când cuptoarele-i ardeau de vii
Jucând cu toți cenușa morții
Sub tălpi zglobii în umbra sorții.

O vreme-a noastră să fim copii
O vreme strâmbă de istorii vii
O vremea jocului și râsului știu
O vreme-a comunismului ”hazliu”.

O vreme modernă cu lux și ciumă
Copii jucând cu masca la gură
Sunt ani trecuți precum aburul ceții
Însă la fel, repetând istoria tristeții.

Copiii venind la Hristosul omenirii
A vostru e, tărâmul nemuririi.
Jucați frumos în raiul ceresc
Așteptând viitorul, perfect omenesc.

Simion Ioanăș

O zi a mulțumirii
O zi a mulțumirii

O zi a mulțumirii
Pentru Regele Măririi
Pentru ziua mântuirii
Pentru Țara Nemuririi.

O zi a mulțumirii
Pentru bucuria vieții
Pentru pacea din familie
Pentru copii și armonie.

O zi a mulțumirii
Pentru Cartea Veșnic Sfântă
Pentru Biserica Mireasă
Pentru dragostea slujirii.

O zi a mulțumirii
Pentru pâinea de pe masă
Pentru coșul plin cu rodii
Pentru tot ce-i în ogradă.

O zi a mulțumirii
Pentru râuri și izvoare
Pentru umbra pădurii
Pentru strălucitul soare.

O zi a mulțumirii
Pentru necazurile vieții
Pentru lacrimile durerii
Pentru Duhul mângâierii.

O zi a mulțumirii
Pentru locul pregătit
Unde-s veșnic fericit
În Tărâmul Nemuririi.

Simion Ioanăș

Pandemie ipocrită
Pandemie ipocrită

Virusul prostiei
Inima pandemiei
Din minte socialistă
Țintă globalistă
Stați în casă
Cobai într-o cușcă
Ieșiți la plimbare
Doar cu învoire
Ei sunt dumnezei
Doctori corifei
Politicieni corupți
Diabolici nemiloși
Distanțare mare
Legați în spitale
Puși în sicrie
Încuiați pe vecie
Ai voștri copii
Robi și sihăstrii
Fără Dumnezeu
Viață de ateu
Plan de anticrist
Război globalist
Lanț pentru creștini
Prigoană și spini
Biserici închise
De mâini ucigașe
Pașapoarte false
Să umblați în lume
Control și vaccin
Boală și suspin
Fiară anticristă
Bestie globalistă
Decimare-n masă
Mână criminală
Într-o lume oarbă
Satana înșală.

Treziți-vă oameni
Sunteți înșelați
Scuturați țărâna
Lepădați azi ciuma
Lanțul globalist
Cuiul anticrist.

Pandemia ticăloasă
Mână ucigașă
Du-te în pustie
Pentru veșnicie.

Dumnezeule Doamne
Te rugăm cu-ardoare
Oprește azi ciuma
Crima și minciuna
Dă-ne eliberare
Veșnică salvare
Te rugăm ai milă
Scapă-ne de ciumă
Iar pe anticriști
Doamne să-i oprești
Ne închinăm azi Ție
Vrem a Ta venire.

Simion Ioanăș

Păcat și Lumină
Păcat și Lumină

Păcatul a pornit din Eden
Aducând un negru destin.
A pornit de la neascultare
Aducând moartea sub soare.

Păcat greu făcut-a și Cain
Om rău cu suflet hain.
Pornit de la invidie și ură
Coborându-și fratele-n humă.

Păcat greu a făcut și Acan
Flâmând și setos după ban.
Nebunul s-a dus la pieire
Plătind cu întreaga familie.

Păcat greu făcut-a și David
Pofta l-a dus la gândul morbid.
Plătita în loc un preț cu durere
Cei patru miei, ajunși la tăiere.

Păcatul a ajuns chiar și la tine
Te-a orbit și robești pentru fire.
Chiar plătind ca preț a ta viață
De iad nu poți scăpa niciodată.

Păcatele au fost plătite pe cruce
Prin Miel nevinovat dat la moarte.
El a luat păcatele multe și grele
Plătind acolo pentru mine și tine

Lasă-ți voința și firea din tine
Răstignit fii cu Domnul pe cruce.
E singura șansă s-ajungi fără vină
Să ai pentru veci un locaș în Lumină.

Înțelege dar astăzi că unica șansă
Hristos ți-a dat-o, plătind a Lui viață.
Înțelege că noi L-am dus la osândă
Pe Cel coborât din Cer drept Lumină.

Simion Ioanăș

Păcatul
Păcatul

"Toată lumea-i păcătoasă.
Sunt lipsiți de Slava Noastră",
Zice Domnul pe pământ,
Spunând prin al Său Cuvânt.

Păcatul e foarte groaznic,
El i-a omorât pe oameni.
Tot el le ia și Lumina,
Să-i piardă pe totdeauna.

Păcatul e-acela care
Îl minte pe fiecare.
Că e bun, să stea cuminte,
Nu-i chemat la mântuire.

Slăvit fie-al nostru Miel,
Că ne-a dezrobit de el.
S-a jertfit pentru păcat,
Eliberare El ne-a dat.

Vino azi la crucea Lui,
Ca să fii al Domnului!
Vino azi cu viața ta,
Să primești mântuirea!
de Simion Ioanăș

Parcă Mirele-i la ușă
Parcă Mirele-i la ușă

Parcă ziua-i tot mai scurtă,
Parcă timpul s-a sfârșit,
Parcă mirele-i la ușă
Să-Și culeagă rodul sfânt.

Dragostea încet se duce,
Credincioșii-s tot mai reci,
Diavolul urlă cu sete
Ca să-i piardă pe aleși.

Toată lumea-i ca o mare
Care urlă spumegând,
Toți se strâng ca să condamne
Pe-a lui Isus, Sfânt Cuvânt.

În aceste vremuri, frate,
Tu să ai privirea Sus,
Ca să nu te pierzi în noapte
Și să fii de valuri dus.

Acuși Glasul cel mai dulce
Auzise-va de Sus,
Mirele nostru va spune
"Vino, rob bun, vino Sus".

Să rămânem deci cu toții
Plini de Duhul lui Isus,
Impărțind Cuvântul vieții
Până vom ajunge Sus.
Simion Ioanăș

Pași către Cer
Pași către Cer

Credință tu de vrei să ai
E primul pas s-ajungi în Rai,
S-ajungi copil de Dumnezeu
Acolo Sus la Tronul Său.

Pocăința, dragul meu,
E ce cere Dumnezeu,
Ca să intri-n Cerul Lui,
În prezența Domnului.

Botezul e voia Lui,
E cerința Domnului.
Mărturie să depui,
Că ești rodul Mielului.

Darul de la Dumnezeu
Este ajutorul tău.
Să fii lucrătorul Lui,
Slujitorul Domnului.

Partășia cu frații tăi
Este viața între sfinți.
E victorie pe pământ,
În lupta pentru Cel Sfânt.

Pașii-aceștia, dragul meu,
Pregătit-a Dumnezeu
Pentru toți copiii Lui,
Scriși în Cartea Mielului.

Vino și tu, dragul meu,
Și ascultă de Dumnezeu.
Calcă-n urma-acestor pași,
Căci din Cer au fost lăsați.
Simion Ioanăș

Părinți și sfinți
Părinți și sfinți

Dăruiți de Dumnezeu pentru copii
Sfinții părinți ne-aduc mari bucurii,
Arhitecți de suflete și caractere noi
Protectori și zilnic îngeri iubitori.

E bine cât îi avem cu noi alături
Sunt ajutor și sprijin în necazuri.
Ne simțim copii cât ei sunt în viață
Am vrea din nou s-alergăm la joacă.

Dar timpul trece repede și-n goană
Sau noi alergăm zilnic printre ore.
Ieri purtam ghiozdanul către școală
Și azi purtăm ai noștri copii pe brațe.

Un vis e totul, dar e viața noastră
O trăim în fugă și parcă-i joacă.
Suntem chemați azi să fim copii
Iar mâine să avem rolul de părinți.

Totul parcă se-nvârte într-un cerc
Zburăm precum săgeata dintr-un arc.
Copii astăzi și mâine viitori părinți
Să ne purtăm cu toți ca niște sfinți.

În toate să emanăm zilnic iubire
Pentru generația care mâine vine.
Astfel vom îmbrăca scurta viață
Cu fericirea ce în veci ne-așteaptă.

Simion Ioanăș

Păstori și slujitori
Păstori și slujitori

Mulți păstori în vremea noastră
Caută bani doar pentru “pungă”,
Nu-s chemați la o slujire,
Sunt doar șefi pentr-o simbrie.

Au uitat ce Domnul spune:
Cel plătit cum iute fuge,
De-aia “lupul” azi mănâncă
”Oile” direct din strungă.

Voi, păstori din lumea toată,
Într-o zi veți da socoată,
Domnul la toți răsplătește
Fiecărui cum slujește.

Au uitat toți să slujească,
Nu mai vor să se smerească,
Nu mai vor să se coboare
”Spălând” sfinții pe picioare.

Mulți azi vor prosperitate,
Fac “minuni” și-și zidesc case,
Predică azi de la amvoane
S-avem bani și sănătate.

Azi mulți dau doar surogate,
Dau la „oi” doar ce le place,
Vor doar să-și pună-n pungă
Cât trăiesc bani să le ajungă.

Cei ce vor Sus o cunună
Pe pământ vor fi doar slugă,
Vor trai doar Adevarul,
Iar Hristos va fi Păstorul.

Simion Ioanăș

Păsări și oameni
Păsări și oameni

Te-am aruncat spre zări albastre
Fără să știu de poți acum să zbori,
Ai colidat văzduhu-n timp noapte
Iar ziua mândră ai țâșnit spre zări.

Tu pasăre ce zbori semeț spre nori
Ce te-avânți 'nainte chiar în grele ploi,
Rămâi o pildă pentru-ntreaga omenire
Și-atunci când din înalt dușmanul vine.

Plecăm și noi în zbor spre-a vieții culmi
Zburând timid și lin spre culmile albastre,
Ne zbatem să planăm în lumea de nevoi
Neștiind necazul când coboară de departe.

Să știm cu toți ca să ne bucurăm în viață
Să ne jucăm, cântând în fiecare nouă zi.
E darul vieții cel trăim în trup de humă
Nădăjduind spre culmi chiar dincolo de nori.

Simion Ioanăș

Pentr-o palmă de țărână
Pentr-o palmă de țărână

Pentr-o palmă de pământ
Luptă omul pân’ la mormânt,
Iar când moartea iute vine,
Nu poți lua nimic cu tine!

Se ucid frate pe frate
Să aibă-o proprietate,
Chiar și fețe bisericești
Pentru-arginți, devin drăcești!

Pentru bani și bogăție
Leapădă omul chiar familie,
Vor cu toți să aibe palate
Pentru-arginți se duc la moarte!

Scoală, omule din “moarte”
Și trăiește-n libertate,
Să trăiești pentru pământ,
E doar goană după vânt!

Scopul tău e să trăiești
Și pe alții să-i iubești,
Să fii lângă a ta familie
Ce-i din Cer o bogăție!

Scopul tău: să fii lumină!
Într-o lume ce-i orbită,
Să oferi la toți un zâmbet,
L-antristați și cei ce sufăr!

Nu-ți mai fă aici palate
Moliile le rod pe toate,
Strânge-ți dar comori în Cer
Ca să fii cu Dumnezeu!

Simion Ioanăș

Perfecțiunea căutată
Perfecțiunea căutată

Nu căuta iertarea deplină
În lumea murdară de tină
Ți-a fost dată prin Cruce
Isus plătind a tale păcate.

Nu căuta iubirea deplină
În omul egoist fără lumină
Ea ți S-a arătat prin Jertfă
Hristos dezbrăcând a lui Slavă.

Nu căuta dreptatea deplină
La oameni plini de minciună
Dreptatea S-a-mplinit la Calvar
Isus nevinovat a plătit cu-amar.

Nu căuta mila deplină
La oameni îmbuibați de trufie
Mila ne-a fost dată cu trudă
De Isus ce purtat-a jugul în lume.

Nu căuta mângăiere deplină
La omul împovărat de-a lui vină
Ci vino la Hristos ce-are putere
Prin Duhul Lui să-ți dea alinare.

Nu căuta fericire deplină
Pe Pământ unde-i durere și trudă
Doar în Hristos e viață deplină
El ce-a-nviat și-n curând o să vină.

Simion Ioanăș

Ploi de cuvinte divine
Ploi de cuvinte divine

E rece ploaia și cristalină
Ușor ne coboară pe față.
Desene ce par din mulțime
Se unesc în șiroaie divine.

În soare par foc de diamante
Iar noaptea devin mii de stele.
Frumoase izvoare ce dau viață
Hrănind pe pământ orice plantă.

Așa-i ploaia de sfinte cuvinte
Ușor ne coboară prin minte.
Slove ce sunt din altă lume
Vin în inimă s-o transforme.

În stropul de ploaie e Viață
Primește-o azi cu credință.
Lumina ce pătrunde în minte
Scriptura ce face inimile sfinte.

Izvor de viață, comoară divină
În noapte devine far de lumină.
Cuvântul din Cer ce dă viață
Hrănind pe oameni prin credință.

Simion Ioanăș

Povară si speranță
Povară si speranță

Când povara și boala te-apasă
Și inima devine saracă,
Oriunde-ai căuta alinare
Totu-i un zbucium pe mare!

E Unul Singur ce poate
Să liniștească acele ape;
Să spună furtunii din tine
Să tacă și totul să-nvie.

El este Domnul Cel veșnic
Se-apleacă spre omul nevolnic,
Spre cel căzut în păcat
Sau cel ce de boală-i legat.

“Ascultă omule bine
Adu-ți povara la Mine!”
Asta-i chemarea lui Isus,
Marele nostru Preot de Sus.

Singura noastră speranță
Atunci cand trecem în viață,
Prin văi adânci cu suspine
E sa ne întoarcem la Tine.

Tu ai rămas același Mântuitor,
Vrei să ne fii pe veci Salvator,
Să ne scoți din necaz și păcat,
Să ne dai acolo-n Cer un palat.

Simion Ioanăș

Presărați dragoste-ntre ruine
Presărați dragoste-ntre ruine

Presărați dragoste-ntre ruine
Ruine de vieți ce-s în amar
Oameni aici fără speranță
Ce zilnic caută puținul har.

Presărați dragoste-ntre ruine
Copii sărmani cu ochii plânși
Așteaptă și ei niște haine
Sleiți de dorul de părinți.

Presărați dragoste-ntre ruine
Oameni în temnițe adânci
Legați de lanțuri și suspine
Chinuiți de-al răului munci.

Presărați dragoste-ntre ruine
Printre a lumii murdării
Sunteți chemați ca să fiți sare
Lumină și speranțe vii.

Presărați dragoste-ntre ruine
Veți secera răsplata mâine
Toți cei ce strălucesc aici
În veșnicii ei vor fi sfinți.

Simion Ioanăș

Prietenia bună
Prietenia bună

Prietenia bună-i suflet de aur
Șoptește cuvinte blânde în jur
Atinge inima cu sfinte povețe
Caută în toate să lege secrete.

Nu-i mânată de porniri egosite
Nici bârfă sau gânduri sinistre
Are doar o singură, bună dorință
Să-ți fie sprijin, ajutor de credință.

Prietenia bună e fagur de miere
Dulce și bună la suflet doctorie
Prietenia se jertfește pentru tine
Având ca nobil țel, jertfa de sine.

Prietenia are Standard Divin
Fost-a plătită de Chin și Suspin
Hristos ce Viața Lui și-a dat
Ca omul să fie salvat de păcat.

Prietenia nu poate a fi moft
Nici relație cu mârșav profit
E renunțare și jertfă de tine
E caracter și scopuri divine.

Simion Ioanăș

Primăvară, primăvară...
Primăvară, primăvară...

Primăvară, primăvară
Cu flori albe diafane
Rochii colorate scumpe
Strălucesc din soare rupte.

Păsărele îți încântă
Prezența-ți sclipitoare
Trilul lor încet răsună
Pare rupt din alte sfere.

O iubire ce învie
Zâmbetul de primăvară
Hârjonind colo-n câmpie
Iepurașii puși pe șagă.

Totul parcă prinde viață
Bâzâit de albinuțe
Pătura cea de verdeață
Cheamă căprioare-n luncă.

Simți că totul de îndeamnă
Să trăiești o viață plină
Să te-ncrezi în Cel ce ține
Primăvara-n a Lui Palme.

Simion Ioanăș

Primăvară și armonie
Primăvară și armonie

Primăvara e viață,
Și-s flori și verdeață.
E glas de ciocârlie,
E vocea din glie.

Din nou se trezește
Vacarmul pe creste.
Izvoare ce-și cântă
A lor doină lungă.

Ursul se-ntinde
Bucuros pe-o colină,
Stă leneș la soare
Și-adoarme în tihnă.

Un greier își cântă,
Parcă gata de nuntă,
Serenada lui pe note
Bogată în strofe.

Un iepure țanțoș
Țopăie-n voie.
Vrea să pară neaoș
Ca un mândru mire.

Actorii sunt gata
Pe scena ce-i vie.
A venit primăvara
Pe deal și câmpie.

Așa trece viața,
În ton de-armonie
Ce dulce-i creația,
Izvor de bucurie!

Simion Ioanăș

Primăvară și ghiocei
Primăvară și ghiocei

Primăvara viitoare
Să vă fie roditoare!
În grădină și covată
S-aveți recoltă bogată!

Soarele și verdeața
Să vă-ncânte toată viața,
Gâzele și fluturașii
Să vă coloreze pașii!

Ghioceii și bondarii
Să vă-ncânte copilașii!
Toate să vă amintească
De primăvara cea cerească.

Necaz, durere, mormânt
Se vor termina curând,
Cum vine floarea la viață
Vom învia și noi odată.

După iarnă și furtună
Vine iarași vreme bună.
Dumnezeu ne-aduce-aminte,
Că la El e izbăvire.

Simion Ioanăș

Răsplata
Răsplata

Ce-i mai important în viață?
Se întreabă lumea toată,
Bani, mașini și multa-avere,
Cei mai mulți gândesc la ele.

Să ai o viață bună,
Să călătorești prin lume,
Să fii fericit în viață
Și să faci tot ce iți place.

Și am vrea ca după moarte
Dumnezeu să ne primească,
În a Cerului cetate
La locul drept și cu verdeață.

Dragul meu și draga mea,
Te rog, nu te înșela.
Unde ți-e inima ta
Vei petrece veșnicia.

Dacă inima ta-i legată,
Să citești Scriptura toată.
Să te rogi în orice zi,
Ai s-ajungi în veșnicii.

Dacă trăiești pe pământ
Semănând cu Domnul Sfânt,
Și asculți de-al Său Cuvânt,
Sus în Cer vei fi curând.

Însă dacă tu în viață
De-al tău suflet nu iți pasă,
Lacom ești să ai de toate
Faci ce lumea toată face.

Va veni vremea în care
Socoteală ți se cere.
Cum tu ai trăit în viață
Așa vei avea răsplată.
Simion Ioanăș

Revenire, omenire!
Revenire, omenire!

Trăim azi vremuri de pe urmă
Rușinea defilează azi în turmă
Se plimbă azi în toată lumea
Arătând la toți ce-i urâciunea.

Vor ei ca să ne spună nouă
Să renunțăm la tată și la mamă.
Să redefinim familia tradițională,
După a anticriștilor învățătură.

Anticriștii-s azi la putere
Vor populația ca să decimeze
Se luptă ca să facă din avort
O normă pentru fiecare făt.

Se luptă azi în toată lumea
Să schimbe la toți mintea.
Să nu mai credem în Hristos
Ci-ntr-un sistem ce-i ticălos.

Se folosesc de boală și de ciumă
Să ne controleze ca pe-o turmă.
Cică noi încălzim planeta
Iar ei o vor răci ca pe-o înghețată.

Revino omenire la Hristos
Și părăsește azi sistemul odios
Isus va reveni pe Cer Judecător
Și va împărăți în veci biruitor.
Simion Ioanăș

Revoluția
Revoluția

Era o zi din optzeci și nouă,
Decembrie, era sfârșitul
Acelei fiare, hidoase,
Numită Comunismul!

Orașul florilor a început
Lupta cu acest Mamut,
Pierit-au în acea zi
Femei, adulți și mulți copii.

Slujitorii acestei fiare
Au ucis și au răpus.
Însă vine ziua-n care
Judecați vor fi de Cel de Sus.

Acest sânge ce s-a scurs,
Libertate ne-a adus.
Mulțumim acelor care
S-au jertfit cu mare-onoare.

Dumnezeu a fost cu noi,
În acel timp de nevoi.
Dumnezeu ne-a izbăvit,
Fie-I Numele slăvit.
Simion Ioanăș

Revoluție 1989
Revoluție 1989

Ne-am trezit acolo pe străzi
Protestând și de libertate goi.
Însoțiți de-o pornire divină
Cu curaj și putere în inimă.

Vrem Jos Comunismul!
Vrem azi să pice regimul!
Coborâți în stradă români
Să fiți în țara voastră stăpâni.

Nu ne mai țineți în foame
Nu ne mai opriți la granițe.
Vrem și noi să fim liberi
Vrem să vorbim fără opreliști.

Scoateți deținuții din închisori
Nu mai vrem morți și vineți fiori.
Nu mai vrem călăi care să bată
Nu mai vrem nevinovații să moară.

Libertate, libertate, libertate
Nu mai vrem cătușe și gloanțe
Vrem să pice Ceaușescu degrabă
Să fim și noi liberi în draga de țară.

Luați-vă miliția și câinii lor răi
Luați-vă gărzile ce au bâte în mâini.
Vrem doar o fărâmă de libertate divină
Aici pe pământul în care văzut-am lumină.

Opriți-vă să trageți nebuni de soldați
Suntem și noi români, flămânzi și-opresați.
Nu serviți regimul comunist de nebuni
Nu mai vrem gloanțe, fiți prieteni cu noi.

O lumină divină a strălucit peste noi
Cei prezenți atunci pe străzi cu noroi.
Lacrimi de bucurie au curs pe-obraji
Dar și-n sufletele-aprinse din zări.

Nu mai vrem comuniști în țara asta dragă
Destule morminte s-au săpat pentru țară.
Prețuiți libertatea câștigată pe străzi
De tinerii ce-atunci au murit pentru noi.

Simion Ioanăș

Revoluție-n Decembrie 1989
Revoluție-n Decembrie 1989

Revoluție română
Decembrie de foc
Tineri cu inimă
Și frică deloc.

În fața urâtului
Regim comunist
S-au jertfit tineri
Cu chipul lor trist.

Coborâți în stradă
Fără nici o frică
Noi vrem libertate
Cu mâinile goale.

O, Doamne din Cer
Decembrie-i de fier
Vrem ca să cadă
Regimul de piatră.

La acest Crăciun
Neamul cel român
Te cheamă în stradă
Să ne porți de grijă.

Bastoane și câini
Lovesc în români
Nimeni să nu uite
Acele roșii brute.

Gloanțe și sânge
Pe străzi și troițe
Altarul libertății
Și Jertfa dreptății.

Vă rog nu ne uitați
Români peste ani
Plătit-am noi prețul
Să-nvingem azi răul.

Iar voi criminali
Turme de șacali
Ce-ați furat Revoluția
Cu pușca și bâta.

Chiar de-ați scăpat
De crime și sânge vărsat
Veți plăti în Ziua Judecății
Judecați de Domnul Dreptății.

Jos Comuniștii
Nu vrem Dictatură
Se-aud peste veacuri
Eroii din urmă.

Nu ne uita Românie
Învață din Decembrie
Să nu-ți pleci genunchii
În fața terorii și urii.

Nu ne uita Românie
Învață din sânge
Să lupți pentru glie
Nu te lăsa pusă-n robie.

Simion Ioanăș

Românie, așa cum ești tu
Românie, așa cum ești tu

Românie, așa cum ești tu
Ești țara mea și te iubesc!
Iubesc vestitul tău codru
Rupt parcă din raiul ceresc.

Românie, de secole întregi
Dumnezeu te-a păstrat tare
În vremuri și timpuri vitregi
Prin viteji cu-o inimă mare.

Românie, arați ca o mireasă
Frumos gătită și-mbrăcată
Cu munți semeți și izvoare
Cu câmpii, lacuri și pârâuri.

Românie, cu mâini bătătorite
Slugă pe propria ta glie,
Ai rămas frumoasă în istorie
Bună, harnică și primitoare.

Românie, ai rămas frumoasă
În mijlocul unei haite furioase
Te-au jefuit și ți-au dat spini
Vecini, politicieni și haini.

Românie, iubită de Dumnezeu
Prin Jertfa măreață a Fiului Său.
Cu preoți ce au vrut doar simbrie
Păzitori amari și departe de Tine.

Românie, stropită de sângele curs
Cu eroii bătuți într-un Decembrie
De ciumații cei roșii veniți din abis
Și hoarde cotropind ale tale hotare.

Românie, rămâi în inima mea
Și nimeni nu poate să te fure
Oricât ar fi viața de grea
Ești țara ce-mi dai bucurie.
Simion Ioanăș

Românie în doliu și tăcută
Românie în doliu și tăcută

România, țărișoara noastră
De ce ești neagră, slută, tăcută?
Moartea și dricul așteaptă
Să umble din poartă în poartă.

La spectacolul acesta sumbru
Totul e dureros de macabru
Vinovați cică sunt morții
Și latura neagră a sorții.

Cu toții azi uită păcatul
Politicul, corupția și răul
Păzitori ai porții eterne
Vânduți pentru două parale.

Ciocoii pătați de-a lor lepre
Emancipați de progrese
Vor să ne pună căpăstru
Sclavi în funestul cortegiu.

Un timp celest de lumină
E străin astăzi de țară
Doar cozi la vestite schelete
Scrâșnitul de dinți și regrete.

Oprește române puțin
Cu sufletul obosit de chin
Nimeni nu are azi milă
De sufletul negru de tină.

E doar o Salvare pe lume
Isus ce-a murit pentru tine
Orice povară ai în cârcă
Doar Isus îți oferă odihnă.

Moartea rânjește pe străzi
Defilând în cârd de nerozi
Bărbați în rochii de mirese
Și ciuma-mpărțită-n pachete.

Un râs de nebuni diabolici
Proclamă pe note de clerici
Că omul e-aici dumnezeu
Salvator și dreptar de la rău.

Zac în albe cimitire
Copii zdrobiți de brute
De forcepsuri de doctori
De-ai lumii criminali psihopați.

Tu însă dragă române
În astfel de vremuri sucite
Dumnezeu te cheamă la Viață
Să te-arunci în brațul Sfânt de Tată.

Să crezi în Divinul lui Cuvânt
Călăuzit să fii de Duh Sfânt!
Să primești aici Pocăință
Din Cer Sfânta Lumină.

La asta ești chemat române
În astfel de vremuri haine
Privește dincolo de stele
Hristos te-așteaptă ca Mire!
Simion Ioanăș

Românie, Românie
Românie, Românie

Fată sensibilă, batută și răpită.
Fată harnică și cenușăreasă,
Prinsă de vecini și pusă în lanțuri,
Cu zâmbet pe buze, chiar și-n necazuri.

Românie, fată frumoasă și bună
Vandută printre străini ca slugă,
Românie, casa ta e părăsită și pustie
Esti dezrădăcinată și departe de glie.

Românie, tu țară, ai ceva aparte,
Ai o inima mare și-ospitalitate,
Casatorită cu o hoardă de tâlhari
Ești jefuită și vândută pe bani.

Românie, mereu vei fi iubită
Fiindcă ești frumoasă și simplă,
Fiindcă ai o inimă plină de milă
Fată de la țară, modestă si umilă.

Dumnezeu să Se-ndure de tine,
Să ai cât mai multe zile senine,
Să nu-ți pierzi nădejdea niciodată,
Să rămâi cu zâmbet larg și curată.

Simion Ioanăș

Românie, La mulți ani!
Românie, La mulți ani!

Ești țara visurilor noastre
Unde azi privim cu speranțe.
Îți legeni copiii pe brațele tale,
Ne dai bucurii, cu multă răbdare.

Îmbrăcată cu câmpiile tale mănoase
Îți cinstești păcurarii cu-a lor miorițe.
Mândră, cu izvoare și creste de munți
Te faci ca un scut, pe dușmani îi înfrunți.

La porți de imperii ai fost ca o strajă
Dumnezeu te-a întărit să poți fi țară.
Stropită de sânge de eroi și prin lupte
Ai rezistat peste veacuri, să stai pe redute.

Cântăreții tăi ți-au cântat serenade,
Te-au cinstit voievozi în vremuri amare.
Ne unim astăzi cu mic și cu mare
Să te cinstim toți, ca-n sărbătoare.

Îți dorim zile senine, fericire și pace.
Peste milenii să rămâi ca stânca în ape,
Protecție și să fii ferită-n necazuri,
Așa să-ți dea Dumnezeu peste veacuri!

Simion Ioanăș

Rugăciunea unui tată
Rugăciunea unui tată

Are tata doi copii,
Care-s mici ca doi puiuți.
Unu-i mic și vorbăreț,
Altu-i ascultător și drept.

Când te uiți la puii mei,
Vezi pe tatăl lor în ei.
Educația ce le-o dau
Se reflectă-n a lor trai.

Doamne, eu Te rog acum
Să le dai pe-al vieții drum
Multe binecuvântări cerești
Și prin Duh să le-nțelepțești.

Dă-le Tu izbândă-n viață
Peste firea pământească,
Ca să umble pe pământ
Plini de roada Duhului Sfânt.

Te mai rog, Iubitul meu,
Să le naști din Dumnezeu,
Să le faci unealta Ta
Pentru mântuirea altora.

Când vor crește oameni mari,
Eu voi fi sătul de ani.
Dar Tu, Dumnezeul meu,
Să le însoțești mereu.

Iar atunci când vor pleca
Departe de casa mea,
Fii Tu mângâierea mea
Ca să nu le simt lipsa.
Simion Ioanăș

Salutul de azi, Hristos a Înviat!
Salutul de azi, Hristos a Înviat!

”Hristos a Înviat” se-aude
În lumea plină de păcat
O lume plină de rușine
Trăindu-și tragicul sfârșit.

”Hristos a Înviat” de pe buze
Dar inimile prinse de păcat
Sodomiți trăind fără rușine
Vrând al lor păcat globalizat.

”Hristos a Înviat” dar cu suspine
Se-aude peste tot în lung și-n lat
Din închisori gemând sub chinuri
Creștinii plătesc viața ca tribut.

”Hristos a Înviat” și-n biserici
Se-aude azi anemicul salut
Sub restricții impuse de politici
De dușmani ai Sfântului Cuvânt.

”Hristos a Înviat” și-n familii
Legate de-al rușinii hotărâri
Fără drept de tată și de mamă
Și cu copiii luați să fie robi.

”Hristos a Înviat” pentru vecie
Nu uitați voi sadici anticriști
Chiar de azi păreți a fi-n putere
Viața într-o zi o veți sfârși.

”Hristos a Înviat” pentru Domnie
Și tot iadul de-ar clocoti aici
El a învins puterile vrăjmașe
Cuvântul Lui va triumfa în veci.

”Hristos a Înviat” dragă creștine
Și-a Lui venire va fi curând
Rămâi ca exemplu în trăire
Slujind cu viața pe Cel Sfânt.
Simion Ioanăș

Satul meu din amintire
Satul meu din amintire

Arșița arde-n amiază
O găină-n praf se scaldă
Nană Male se aude
Dând afară niște gâște.

Hărmălaie e pe stradă
Gâștele au pornit o ceartă
Toată lumea iasă-n poartă
Să se mire de-astă sfadă.

Vaca lu’ nană Florică
A fugit azi de la ciurdă
Cică a cuprins-o strechea
Și-a fugit ca și racheta.

Nelu lu` Pătroi, văcaru,
A-ncercat să-i taie calea
Dar s-a-mpiedecat săracu
Și-a lăsat să fugă vaca.

Parcă nu erau destule
Într-o zi din astă Iulie
Pirchița lui nenea Lae
A pornit să strige-a jale.

Iar la capătul de stradă
Vine Ion cu coasa-n spate
Cică pe-o așa căldură
Iarba tare greu se taie.

Iar Sabina lui Sabin
Are-un coș cu pâine plin
Pâine scoasă de pe vatră
Rumenă cu coaja arsă.

Să fie-ntreagă orchestra
Cinci copii aleargă lopta
Și-au pornit o hărmălaie
De zici că tot satul arde.

Chiar și colbul de pe drum
Parcă-i transformat în fum
Nu mai vezi a cui e pruncul
Poți tăia cu brișca praful.

Asta-i viața de la sat
Un crâmpei de altădat`
Ce-aș vrea ca să întorc
Timpul ca să stea în loc.

Roata vieții însă merge
Înapoi nicicum nu-ntoarce
Țin comoara-n amintire
Draga mea copilărie.

Simion Ioanăș

S-a născut Mielul de jertfă
S-a născut Mielul de jertfă

S-a născut azi Sfântul Miel
Așezat într-un loc căldicel,
Lângă animale ce-i țin de cald
Stând pe paie în ieslea din grajd.

El care este Stăpân și Împărat
N-a venit pe pământ în palat,
A venit smerit ca o jertfă curată
Plată pentru viața noastră murdară.

S-a născut să plătească pentru păcat
El care-n toate a fost găsit nevinovat.
Dar Mielul jertfit la Cruce cu durere
Dumnezeu la-nălțat dincolo de stele.

Și-n Cer El este Mielul Junghiat
Ce eliberare ne-a dat din păcat.
Cu credință vino la Copilul divin
Singurul care-ți dă mântuire din plin.

Mergeți vestiți azi la orice făptură
Copilul din iesle e Mielul de jertfă,
Doar cei ce cred în a Lui mântuire
Vor locui cu El Sus pe veci în mărire.

Simion Ioanăș

Să fie Pace pe Pământ
Să fie Pace pe Pământ

Așa aș vrea să fie pace
În lumea asta de nerozi,
Să nu fie-n veci războaie
Și oamenii să fie frați.
Să nu mai fie aici crime
Nici ură pentru niște bani
Bogați ce calcă pe cadavre
Strângând avere ca pentru veci.
Nici mame ce-și ucid copiii
Fără să aibă vreun regret
Nemernici ce distrug familii
Pentru demonicul desfăt.
Oprește Doamne rotocolul
Acestor demoni nesătui
Vindecă din nou Pământul
Oprește ceata de nebuni.
Privim spre Tine Creatorul
Să oprești răul și pe satan
Trimite aici din nou Cuvântul
Să fie-n veci Suveran.
Iubirea Sfântă să ne fie
Protecție aici pentru veci
Vino Tu Lumină vie
Hristos din zările cerești.
Doar Tu pui din nou Pace
În omenirea oarbă de păcat
Tu care-ai murit la Cruce
Dar pentru veci ai Înviat!

Simion Ioanăș

Să slujești e o onoare
Să slujești e o onoare

Să slujești e o onoare
Și-i a Domnului chemare,
Slujba-nseamnă renunțare
Pentru cel ce-i în nevoie.

Slujba-nseamnă să fii mână,
Să-l hrănești pe cel ce-i gură;
Să trăiești în armonie,
Să muncești cu bucurie.

Asta-i slujba de creștin
Să-l slujești și pe vecin,
Să fii sare și lumină
Chiar când tot în jur e beznă.

Azi mulți vor doar o cunună
Stând pe jilț cu sceptru-n mână,
Vor toți să li se supună
Vor șefie-n loc de trudă.

Cei ce-au folosit talantul
Să câștige-n Cer pe altul,
Domnul va avea răsplată
La sfârșit, la Judecată.

În biserică și-n lume
Fii lumină pentru-oricine,
Darul dat de Duhul Sfânt
Folosește-l pe pământ.

Simion Ioanăș

Să taci în epoca modernă
Să taci în epoca modernă

Să taci în epoca modernă
E comunism cu fața fermă
Să mori de frică de ”elite”
Cică ei știu mai mult ca tine.

Ei știu să-ți crească și copiii
Tu să muncești așa ca robii
Să le tot dai lor veșnic taxe
Și să ai la bancă rate.

Iar dacă ai curaj să-i judeci
Și să respingi a lor minciuni
Ești pus la zid și cenzurat
Oprit în grabă și-izolat.

Nu mai poți vorbi nici de Isus
Nici de credință sau Cuvânt
Cică noi suntem niște maimuțe
Doar ei sunt ”ființe evoluate”.

Ei sunt azi ”oamenii de știință”
Iar noi suntem o biată ființă
Și peste trup se cred stăpâni
Iar noi o ”turmă de nebuni”.

Și-au construit multe rețele
Ca să ne facă robi cu ele
Să ne facă să vorbim
Și cum vor ei ca să gândim.

Nu mai vor nici familie
Cică-i ”revoluție în gândire”
Cică modern e să nu știi
Băiat ori fată, ce vei fii…

Dar cică noi suntem nebuni
Fiindcă am rămas creștini
Cică nu le-nghițim minciuna
Și încă noi mai credem Biblia.

O Doamne, Te rugăm să vii
Să ne răpești în veșnicii
Să le arăți l-acești confuzi
Că nu sunt aici pe veci stăpâni.

Nu ei pot salva Planeta
Așa cum mint în toată Media
Ci Tu, Cel ce ești Creatorul
Doar Tu ne poți fii Salvatorul.

Ajută Doamne pe creștini
Să fie-n lume doar lumini
Să nu trăim în compromis
Ci după Cuvântul lui Isus.

Să taci în epoca modernă
Ar însemna ”căluș în gură”
Chiar de ajungi în închisoare
Te luptă azi pentru dreptate.

Simion Ioanăș

Sărbătoare-n izolare
Sărbătoare-n izolare

Flori, petale și iubire
Adunați toți în familie
Sunt cu toți la rugăciune
Meditând la răstignire.

Bucuroși de Înviere
Și de Darul mântuirii
Ne dorim azi vindecare
De la mic și pân’ la mare.

Gândul e la Tine Doamne
Mielul ce ne dai salvare.
Cel junghiat colo pe cruce
Dar biruitor prin moarte.

Vino azi coboară-n lume
Cu-n Cuvânt de vindecare.
Unde-i moarte și suspine
S-aduci sfântă mângâiere.

Unde-s semeni singuri
Și cu ochii triști,
Șterge a lor lacrimi
Fă-i ai Tăi copii.

Mulțumim Doamne
Chiar în izolare,
Ești cu noi în case
Ești prezent la mese.

Ești Pâinea ce se frânge
Coborâtă-n lume
Sufletele-s curate
Prin a Tale Slove.

Vino Doamne astăzi
În a noastre case
Vrem să te cobori
Oaspete cu noi.

Bucuroși de Paște
Chiar în izolare
Prin a Ta prezență
Noi avem Speranță.
Simion Ioanăș

Să-ți duci crucea
Să-ți duci crucea

Când de lume ești urât
Pentru-a Domnului Cuvânt,
Roagă-te, privește-n Sus,
Stai sub Jertfa lui Isus!

Când ești luat la întrebări
De cei ce-ți doresc să mori,
Uită-te la Domnul Tău,
Cel ce este Dumnezeu!

Pentru El ești prigonit,
El ce fost-a răstignit!
Du-ți acum tu crucea ta,
Ascultând porunca Sa.

Dragă frate în Hristos,
Ramâi veșnic credincios,
Nu ceda la compromis
Și în Cer vei fi admis!

Ca Ștefan, pentru Cuvânt,
Să rămâi în Legământ.
Cum a fost el mântuit
Vei fi și tu răsplătit!

Simion Ioanăș

Secretul vieții
Secretul vieții

M-am aplecat să înțeleg secretul
Și n-am priceput nici un pic
E o taină ce naște Universul
Infinitul imens creat din nimic.

O Doamne ți-ai oglindit secretul
În stele, oceane, flori, canioane
Totul descrie în toate complexul
Creat de minunata divină acțiune.

Tu ești adevărata Cale spre viață
Tu ce-mparți Dragostea toată
Tu care iubești fără condiții
Tu Te-ai jertfit pe lemnul crucii.

Nu pot înțelege în totul secretul
Pot să te cred pe Tine Împăratul
Și-n curând voi înțelege desăvârșit
Secretul vieții din Cerul slăvit.

Tu Doamne ești în veci Viața
Îmi ajunge să accept bucuria
Când durerea și boala m-apasă
Mă mângâi cu Cuvântul: Acasă.

Acolo în Cerul Tău minunat
Ai pregătit pentru mine palat
Acolo în sfârșit sunt Acasă
Ocrotit de Lumina Ta sfântă.

Simion Ioanăș

Se pierd
Se pierd

Se pierd lângă noi
Milioane de oameni,
E-o lume ce-aleargă puhoi
Către iad și noroi!

Nu mai e mult și vine
El coboară din zări divine,
Cel ce-i în veci Dumnezeu
Se coboară din Empireu.

E un timp de har sfânt
Ce-i lăsat pe pământ,
Noi să-i ridicăm din "mormânt"
"Înviind" pe oameni prin Cuvânt.

Înțelege fratele meu,
Să-i aduci pe alții la El.
Căci al nost' Dumnezeu,
Vrea ca tu să lucri cu zel.

Căci vine acea zi minunată
Când toți vom lua o răsplată.
Ridică al vieții Stindard,
Să-i câștigi, pe cei ce se pierd.
Simion Ioanăș

Se pregătesc puii ca să zboare
Se pregătesc puii ca să zboare

Se pregătesc să zboare puii-acum,
A venit timpul, destul de devreme.
Mi-am făcut o fortăreață pe drum,
Vrând să fiu veșnic cu ele.

Cât îi mai aveți lângă voi,
Găsiți-vă timp pentru ei.
Căci vine ziua în care
Îi veți căuta în trecut, cu ardoare.

Acesta e ciclu sub soare,
Dureros și plin de sudoare.
Mă-ncred în Cel ce ne ține
Și mă duc bucuros înainte.

În gând, în inimă și-n cuget,
Mă desfăt cu copiii în suflet.
Și chiar de se vor duce departe,
Ei fi-vor cu mine în toate.

Dumnezeule, ia-i în stăpânire,
Poartă-i în furtuni și-n suspine.
În orice minut din a lor viață,
Găsească în Tine Protecție și Tată.
Simion Ioanăș

Sfârșit de iarnă
Sfârșit de iarnă

Primăvara-ncet se-arată
Din zăpada cea pufoasă,
Zâmbind printr-un ghiocel
Mic, firav și singurel.

Cinci copii pe derdeluș
Râd și fug la săniuș.
Ulițele par pustii,
Amintind de sihăstrii.

Într-un grajd, aleargă și zbiară
Doi mieluți ce-s puși pe șagă.
Un rătoi mândru se-arată
Măcănind pe lâng-o rață.

Casele de la țară
Par trenuri oprite-n gară.
Fumurile ies făr-veste,
Parcă scriu câte-o poveste.

E doar sfârșit de iarnă
Și-nceput de primăvară,
Soarele prinde putere
Strălucind din alte sfere.

Din nou toate ne arată
Ce frumos e să ai viață.
S-o trăim în astă lume
Având zâmbetul pe buze.
Simion Ioanăș

Smerenia
Smerenia

Am învățat de la viață

Că este o cinste,

Cunoscându-ți măsura

Să te-nalți în mărire.

Să nu crezi că ești pașă

Când n-ai nici cămașă

Să n-ai pretenții mărețe

Să te-nalți sus pe schele

Să te-ntinzi în mărire

Cât plapuma ține

Să nu-ți faci cunună

Din glorie nebună.

Slujește în toate

Cât mintea te duce

Nu te crede munte

Când ești un păduche.

Când ești doar vioară

Slujește-n fanfară

Cântă din strune

Slujește-n iubire.

Să fii înțelept

E darul ceresc

Îți dă înțelepciune

Și-un trai în virtute.

Simion Ioanăș

Sorcovită Românie
Sorcovită Românie

Sărăcită Românie
Cu oameni de omenie,
La anul care vine
Să ai multă bucurie!

Românie, țară scumpă,
Îți doresc o viață lungă,
Să fii plină de-autostrăzi
Și cât mai puțini nerozi!

Ce-ți mai doresc, Românie,
E să scapi de trândăvie,
Mai puține ajutoare sociale,
Cât mai multe școli și spitale.

Îți doresc, cât mai exiști,
Să te scapi de comuniști.
Să-ți crească păduri pe munți
Cât mai puțini politicieni corupți.

Și la anul care vine,
O, tu scumpă Românie,
Să ai mai puține procesiuni
Cu moaște și pupături.

Oamenii cu toți să știe
Că-n a noastră Românie,
Tot se construiesc biserici
Ce-i fac bogați pe clerici.

Doamne, adu o trezire
În a noastră Românie,
Fă-ne un popor prosper
Cu-n integru caracter!

Simion Ioanăș

Soția cinstită
Soția cinstită

Ți-aș da iubito un smarald
Mărgele stele strălucind șirag
Să ai iubirea-n veci stindard
Cu Fericirea navigând în larg.

Ești mireasma vieții mele
În albul tău strălucitor
Și diamante printre plete
Și-un suflet veșnic iubitor.

Distinsă, simplă și umilă
Cu suflet bun ca un izvor
Ești o corabie de negoț
Trudind zilnic cu mare zor.

Oțelită zilnic cu putere
Lumina ta-i strălucitoare
În toate ea este cinstită
Împodobită-i cu credință.

Și poartă-n brațe ființe
Copii frumoși ca diamante
E minunea numită mamă
Pusă pe-altar zilnic ca jertfă.

E temătoare de Domnul
Și cununa-i este Rodul
O rază chiar din veșnicii
Luminând printre cei vii.

Ea e un dar pentru familie
Mai prețios ca diamante
O gingașă frumoasă floare
Sădită-n ușa casei tale.

Simion Ioanăș

Spectacolul de toamnă
Spectacolul de toamnă

A-nceput să cadă frunze
Din stejarul de sub deal
Toate-s ruginii și blânde
Dansând la-l timpului bal.

Iarăși Toamna diafană
Cu splendoarea ei de rouă
Cu cocorii care-i cântă
Cu orchestra lor măiastră.

Iar spectacolul e gata
Se ridică toată ceața
Încet ridicând cortina
Soarele ne dă lumina.

Vântul ne dă binețe
Adiindu-ne prin plete
Păsările sunt zburlite
Ciripind parcă pe note.

Iar la masa oficială
Sunt bucate ce încântă
Cartofi, dovlecei și nuci
Niște struguri copți și dulci.

Dumnezeule ești Mare
Ne încânți prin a Ta ploaie
Iarăși ne dai sărbătoare
Anotimp plin de splendoare.
Simion Ioanăș

Speranță pe pământ
Speranță pe pământ

Când te uiți pe-acest pământ,
Totu-i goană după vânt;
Nu-ți mai fă nici o iluzie,
Lumea e deșertăciune.

Ne-nvârtim în jurul vieții
Alergând să fim stăpâni,
Azi sunt anii tinereții,
Mâine ne trezim bătrâni.

Parcă nu-i nici o nădejde
Suntem abur pe pământ,
Ne-arătăm puțin pe creste
Și-alergăm către mormânt.

Dincolo de lumea noastră
Este însă o speranță,
Vino numai la Hristos
Să te facă credincios.

Hristos este Salvatorul
În El este Adevărul.
El este adevărata Viață,
Ce ne dă pe veci speranță.
Simion Ioanăș

Strigă, Veghetorule
Strigă, Veghetorule

Strigă, veghetorule, tare,
Ca să știe toți sub soare
Că Mesia va veni,
Judecata va porni.

Biserică, iubita Mea!
Pregătește-te, fi gata,
Ziua venirii mele
Se zărește printre stele.

Fiecare om sub soare
Va fi la numărătoare.
Toți vor fi la judecată
Întrebați de-a lor viață.

Astăzi, cât mai este vreme,
Să se lase toți de rele.
Poate Domnul S-o-ndura,
Viață-n clocot ne va da.

Și-atunci toți ce vor vedea,
Vor crede Evanghelia.
Trezește-te, Mireasa Mea,
Spune Isus, Mesia!
de Simion Ioanăș

Strigăt către Tine
Strigăt către Tine

În cine să mă-ncred o Doamne,
În lumea plină de nerozi?!
Unii azi și-au pus până și coarne
Iar alții chiar se cred roboți.

Nu le-a ajuns curvia,
Nici prostituția și nici sodomia.
Cică băieții vor să fie fete
Și vor căsătorii fără rușine.

Cu toții spun că au avansat
Că omul azi a evoluat.
Însă parcă sunt tot mai sălbatici
Distrug, ucid și parcă-s niște sadici.

În timp ce lumea-i plină azi de boală
Ei cică vor o ”Nouă Ordine Mondială”
O ordine în care omul e stăpânul
Și moartea pune peste fiecare jugul.

O Doamne, Te-așteptăm cu nerăbdare
Să-ți iei poporul tău din omenire
S-aduci odată judecată și dreptate
În lumea asta plină de-ntuneric.

Aici în Valea umbrei morții
Pune în noi Flacăra Trezirii
Duhul Tău să umple azi candela
Să putem să-ți împărțim Lumina.

Și până când Doamne vei veni
Ajută-ne să fim cu-adevărat creștini
Dă-ne putere să fim mărturii
S-ajungem Sus cu Tine-n veșnicii.

Simion Ioanăș

Suferința Ta pe cruce
Suferința Ta pe cruce

Un Dumnezeu batjocorit
În cuie prins și răstignit,
Ca eu și tu să fim salvați
Și de păcat să fim spălați.

Un Dumnezeu încoronat
Cu spini și sceptru "onorat",
Ca eu și tu să putem fi
Copiii Lui în veșnicii.

Un Dumnezeu judecat
Ca din păcat să fiu salvat,
Ca eu și tu să avem parte
Prin Duhul Sfânt de libertate.

Suferința Ta pe cruce
E plata Ta pentru dreptate.
Ne dă la toți eliberare
Și din păcat răscumpărare.

El fost-a pus într-un mormânt,
Dar a-nviat după Cuvânt.
Ca noi cu toți s-avem putere
Să fim exemple în trăire.

Simion Ioanăș

Suflet și Oglindă
Suflet și Oglindă

Spart în țăndări și din nou adunat
Cu Mâini de sânge și Suflet curat
Ești chipul meu reflectat în oglindă
Sufletul din mine ce cerșește odihnă.

O suflete ce plângi, te bucuri, suspini
Îți găsești odihnă sub coroana de spini.
Suflete visezi adesea sub truda-ți povară
Întristat de batjocură, râsete, plângi iară.

Cucerit ești de iubiri deșarte și-amare
Îți pui nădejdea în tot ce iute dispare,
O suflete, obosit și-nșelat de trădare
Doar sub Cruce poți găsi aici alinare.

Mă uit la Lumina din Oglinda divină
E acolo unde găsesc odihnă deplină,
Văd acolo verdeață și ape cristaline
O Lume plină de nădejdi ce-s divine.

Simion Ioanăș

Școala și "circarii"
Școala și "circarii"

Ne-au invadat în școli "circarii"
Noi ca părinți suntem excluși,
Cică pe scenă sunt "actorii"
Iar noi de drept am fost proscriși.

Ei spun că vor o lume nouă
O lume ce-i condusă de nerozi,
De-al nost' drept se fac că plouă
Cică-s stăpâni pe-ai noștri plozi.

Nu mai au azi nici o rușine
Vor astăzi totul pentru ei,
Pângăresc suflete ce-s sfinte
Copiii noștri vor să-i aibă robi.

O, Doamne, vino dar în grabă
Stăpân să fii tu peste noi,
S-oprești "circarii" puși pe șagă
S-avem pe-ai noști’ copii ‘napoi.

Simion Ioanăș

Tablou de cuvinte
Tablou de cuvinte

Pictăm cuvinte peste viață
Și iau forme ce se mișcă
Lăsând urme peste suflet
Cu glasul iute ca un sunet.

Putem face constelații
Legând în jur aici relații.
Putem clădi chiar garduri
Care-i despart aici pe semeni.

Semeni azi cuvinte sfinte
Vei secera doar diamante.
Semeni azi furtună mare
Vei secera mâine războaie.

Vorbele-s adesea armă
Ce-mprăștie-n juru-i ură,
O cascadă de sudalme
Din iad urât mirositoare.

Lasă-ți inima ta să vadă
A lui Isus Lumină Sfântă.
Să fie limba ta o cârmă
În Mâna Lui cea blândă.

El este Cuvânt peste cuvinte
Și Judecător în orice vorbe.
A plătit cu Sfântu-I Sânge
Păcatul și-a noastre vorbe.

Lasă-ți vorbirea ta curată
Să deseneze pace-n viață
Având pe Isus drept Sursă
Și ca Model, Veșnica Casă.
Simion Ioanăș

Taci fără gură
Taci fără gură

Navigăm prin viață cu pânzele sus
Privind spre soarele strălucind în apus.
Totul ne-arată că ținem în pumni
Corabia ce taie valuri, urcând către culmi.

În zare când furtuna se-arată
Noi strângem velele cu frică.
În fața colosului ce crește în zare
Întunericul și vântul, ne zguduie tare.

Atunci vedem cât de mare e Marea
Și că-n zare nu-s șanse pentru salvare.
La fel ca ucenicii pe Marea Galileii
Ne dăm seama, de valoarea Salvării.

O Doamne, te rugăm încă-o dată
Scoală și spune furtunii să tacă.
Potolește Tu, Doamne, torentul de ape
Fă din nou Soarele, să se-nalțe pe creste.

Simion Ioanăs

Tinerețe, tinerețe
Tinerețe, tinerețe

Ca un tren prin gara vieții
Ai trecut și n-ai să mai vii
Ai rămas doar amintirea
Ce nicicum n-o pot uita.

Răsfoind caietul vieții
Ai ajuns trecutul meu
Mă ajung fiorii tristeții
Chem zadarnic chipul tău.

Parcă totul a fost joacă
Cu ani, zile și minute
Și-a trecut așa deodată
Tinerețea-n haina lungă.

I-am privit o clipă chipul
Strălucind în raza vieții
Nu știu fost-am eu actorul
Sau doar visul dimineții...

Simion Ioanăș

Toamna vieții
Toamna vieții

Din copacul vieții-n umbră
Ne tot cade câte-o frunză.
Și când vine iarna morții
Arătăm uscați și singuri.

Învățăm de la pădure,
Că mai este-o altă lume,
Primăvara când se-arată
Toate-ncet revin la viață.

Înțelege dragă frate,
Că-i nădejde după moarte!
Tu când pui sămânța-n glie
Moare și pe urmă-nvie...

Așa e și-n toamna vieții,
Ai nădejdea dimineții.
După noapte și suspine
Vei avea parte de bine.

Important e pe pământ
Să trăiești ca și un sfânt.
Pe Hristos să-L ai Speranță,
Sursa noastră pentru viață!
Simion Ioanăș

Toamna-i pe aproape
Toamna-i pe aproape

Toamna-i pe aproape
Cu plete roșii arse
Norii arămii
Frunze argintii.

Strugurii sunt copți
Recolte pentru toți
Nopțile sunt reci
Rouă pe livezi.

Pătură pe străzi
Frunze ca decor
Sărbătoare mare
Ceață pe răzoare.

Păsările-n stoluri
Zboară toate cârduri
Către țări mai calde
Spun: La revedere!

Toamna vieții vine
Peste orișicine
Numai să fiu gata
Să întâmpin iarna.

Tabloul în culori
Schimbă fețe noi
În culorile lui vii
Către veșnicii.

Toamnă frumoasă
Întră în a mea casă
Eu sunt trecător
Tu doar vizitator.

Anul care vine
Dumnezeu mai știe
Cine fi-va gazdă
În pictura-ți caldă.
Simion Ioanăș

Trăire și simbrie
Trăire și simbrie

Tot omul caută astăzi
Să trăiască ca un pașă,
Își fac casă lângă casă
Vor bogați să fie toți.

Nu contează niciodată
Că n-au timp să stea acasă.
N-au timp nici de familie
Nici de propria fericire.

Fug cu toții după vânt
Cu năluci zilnic în gând.
Fug să strângă tare-n mâini
Cât mai multe bogății.

Dar plecând din viața asta
Nu rămânem cu nimica.
Doar comoara pentru suflet
Ne va fi în Cer răsunet.

Dacă noi întreaga viață
N-am avut de suflet treabă
Cum ne-am așternut aici
Vom dormi în veșnicii.

Dacă în întreaga viață
De Hristos n-ai avut treabă.
Ai trăit doar pentru tine
Dincolo vei avea suspine.

Dacă ai trăit în viață
Fiind la alții bună pildă
Ajutând oamenii-n nevoi
Tu în Cer ai strâns comori.

Dacă pe acest pământ
Hristos ți-a fost Stăpân
Dincolo-n veșnicii
Vei trăi în bucurii.

Simion Ioanăș

Trezește-te
Trezește-te

A trecut Isus aseară
Pe la cortul meu din nou.
Eu nu eram de strajă,
Am adormit într-un antreu.

Am privit la mine-atunci
Ars de arșiți, plin de colb, noroi,
M-am plecat în fața Celui Sfânt
Mărturisind ceea ce sunt.

Am simțit dragostea Lui.
Întrebări mi-au năpădit ființa:
Unde este dragostea dintâi?
Unde-i frica de Ființa Sa?

Te iubesc, Doamne, iartă-mi păcatul...
Reuși-i să spun, doar atât... și am tăcut...
Am simțit mângâierea de la Domnul
Și iertarea pentru tot ce-am făcut.

În următoarele zile, o voce lăuntrică îmi spune:
"Tu uită-te, nimeni nu-i corect...
Nu vezi ce formali sunt cei de pe Cale cu tine,
Tu poți să păcătuiești, nimeni nu-i perfect."

"Doamne! Nu numai Petru te-a părăsit ...
Nu numai Iuda te-a trădat ...
Și eu sunt slab și ipocrit
Prins în cursă și-n păcat"

Am strigat din nou la Domnul,
Nu ca prima dată, ci din agonia morții.
Nuiaua Lui e dulce, El Îndurătorul,
El mi-a arătat dragostea Vieții.

"Îți mulțumesc și te iubesc, Domnul meu,
Mi-ai deschis ochii să văd cine sunt eu,
Îți mulțumesc și te rog nu mai mă lăsa
Să privesc la greșelile altora.
Ci fă-mă să le văd pe ale mele,
Să mă schimb, și păzește-mă de rele"

"Uită-te la tine și scutură-ți țărâna
Unde-ți este dragostea și-armura,
Frica de Domnul și dragostea de frați?
În inimă-i răutate, murdărie și taci?"

Trezește-te, poporul Domnului,
Căci în fiecare zi prezența Lui
Trece și vede la ușa cortului tău
Moloz, murdărie, colb, tot ce-i rău.

Scoate-le afară și El te iubește,
Ia aminte și te trezește!
Pentru tine S-a jertfit Mântuitorul
Și fiva-ți în veci Salvatorul.
Simion Ioanăș

Trimiteri
Trimiteri

Mergem toți în unitate
Și luptăm pentru dreptate,
Evanghelia s-o-mpărțim
Lumea ca s-o despietrim.

Noi suntem urmașii Lui
Toți, copiii Domnului,
Isus ne dă nouă putere
Să-L vestim în orice vreme.

Noi, Biserica de pe pământ,
Ascultăm de Domnul Sfânt.
Și vestim cu bucurie
Izbăvire din robie.

Ascultă tu, omule bun,
Și te-ntoarce la Stăpân.
Domnul Isus te iubește
Și în Cer El te primește.

Toți ce vreți să fiți cu El
Să vă bucurați în Cer,
Pocăiți-vă cu toții,
Credeți Evanghelia vieții!
Simion Ioanăș

Tu Doamne ești Tată
Tu Doamne ești Tată

Dumnezeule, Tu ești Părinte
Tu ai inima plină de bine.
Tu ești bunătatea întruchipată
De aceea, ne-ai arătat a Ta Față!

Ne-ai arătat inima ta de Tată
Cu durere pentru lumea pierdută,
O inimă prinsă între două zăvoare
Pentru Dreptate și pentru Salvare.

O inimă cu dragoste și bucurie de Tată
O inimă ce-n același timp e Dreaptă,
Împărțită-n dragostea pentru lumea creată
Și între dragostea pentru Fiul din Slavă.

Ne-ai învățat Doamne, ce bine-i să fii Părinte
Dar e o durere în inimă și-n întreaga ființă.
Atunci când răul atacă odrasla cea scumpă
Atacă și inima de părinte, ce iubește și rabdă.

Învață-ne Doamne cum acolo pe cruce
Privind spre pământ pe Fiul în durere
Ai împăcat dreptate și dragoste sfântă,
Împăcare de părinte și pedeapsă divină.

Învățăm de la Tine s-avem inimi divine
Inimi ce plâng și strălucesc pentru bine.
Inimi de părinți ce poartă durere de tată
Inimi de iubire ce poartă nume de mamă.

O, Doamne, când trecem și noi pe la cruce
Atunci când inima și totul în jur stă să se surpe,
Dă-ne puterea Ta de părinte și iubirea de Tată
Să vedem că dincolo de durere, biruința e-n Viață!

Un Copil pentru omenire
Un Copil pentru omenire

Născut la Betleem într-o iesle
Ne-ai învățat Doamne smerenie
Ne-ai învățat prin ieslea sfântă
S-avem inima blândă și smerită.

Un Copil ne-a fost profețit
Printr-o stea Cerul a vorbit
Un Cuvânt ce-i și Profet
Luminând al nostru suflet.

Un Copil în dar ni s-a dat
Să-L respectăm ca Împărat
Să-i dăm în veci autoritate
Și-un tron în sufletele noastre.

Prin acest Copil a venit Mesia
Să ne dăruiască veșnicia.
Să ne dăruiască la toți Viața
Și să ne-arate cine-i Calea.

O, Tu Copil din Cer venit
Ești Dumnezeu din infinit
Ai biruit prin a Ta venire
Pe-un păcătos așa ca mine.

Din grajdul cel pentru vite
Omenirea ți-a dat și-o cruce
Moartea Ta ne-a adus Salvare
În Cer un loc să fim cu Tine.

Ajută-ne Doamne pe pământ
Să fim toți un templu sfânt
Prin viața noastră trecătoare
Să strălucim ca niște stele.
Simion Ioanăș

Simion Ioanăș

Unde este Dumnezeu?
Unde este Dumnezeu?

Când tot în jur e nedreptate,
Privești cu-ngrijorare către Cer.
Ai vrea ca Dumnezeu s-arate
Dreptate lânga cei ce pier...

Te-ntrebi de-i Dumnezeu aproape,
Când foamea, ciuma, boala se întind.
Ai vrea să vezi în negura din noapte
A Domnului putere strălucind.

De vrei să știi unde-i dreptatea
Te uită la Cruce, la Isus.
E locul unde poți vedea Salvarea
Și că speranța e în ceruri Sus.

Te uită la Ștefan ce moare
Omorât cu pietre pe pământ.
Dar dincolo de moarte,
El vede slava Celui Sfânt.

Și mai privește înc-odată
La Iov cuprins de boala-ntunecată.
Privea dincolo de mormânt,
La Răscumpărarea Celui Sfânt.

Să nu uităm în negura din noapte
Azi când e-atâta nedreptate,
Când boala și-ntunericul se-ntinde,
Noi să nădajduim în Cel ce vine.

Chiar dacă unii și-au făcut castele,
Și cred că pleacă-n Cer cu ele,
Chiar dacă infamia și minciuna
S-au cațărat să stăpânească lumea,

Hristos v-aduce judecata!
Biserica să strige: Maranata!
Se va sfârși tot răul pe pământ
Vom locui în veci cu Cel ce-i Sfânt!

Simion Ioanăș

Urare de An Nou
Urare de An Nou

Aho, aho, copii și frați,
Pocăiți din lung și-n lat,
Noul An se înoiește
Domnul să ne cerceteze.

Că în anul ce-a trecut,
Multe rele am făcut,
Dar în anul care vine
Să ne îndemnăm la bine.

Să ne-ajute Cel de Sus
Să semănăm cu Isus.
În umblarea noastră toată,
Să fim pilde înc-o dată.

Și a noastră pocăință,
Să se vadă în credință.
Să nu fie doar un nume,
Să se vadă în trăire.

Și să ne dea Domnul la toți
Să fim tari și sănătoși.
S-avem bucate pe masă,
Pace și bucurie-n casă.

Un an nou binecuvântat
Noi astăzi v-am urat.
Spuneți toți o rugăciune,
Domnul să ne dea mult bine!
Simion Ioanăș

Va fi o judecată mare
Va fi o judecată mare

Te-ai semețit, omule, prea mândru
Și crezi că tu conduci istoria,
Cu rachete ce-nconjor pământu’
Te-ai îngâmfat căutându-ți gloria.

Te măgulești ca-i atins și luna
Că vezi până dincolo de soare,
Că poți să modelezi chiar huma
Și poți chiar să clonezi organe.

Nu te-nșela că tu cunoști atomul,
Nu tu ești cel ce creata-i omul,
Tot ce cunoști în trupul tău de tină
E fiindcă Dumnezeu ți-a dat lumină.

Te-ai înșelat amarnic, tu, sărmane
Deoarece dincolo de-această humă,
E sufletul ce trece de orice bariere,
Se duce-n Cer, la Glasul care-l cheamă.

Așa că tot ce faci în astă lume
Va sta-ntr-o zi la judecata mare,
Atunci vedea-va fiecare suflet
Ca Dumnezeu e peste toate Jude.

Simion Ioanas

Valoarea vieții
Valoarea vieții

E atât de scurtă, viața!
Negociem precum la piață.
Ne vindem pentru nimica,
Și ne-alegem doar cu truda.

Ne luptăm pentru-o fărâmă
De plăcere și de humă,
Vrem ca tot să graviteze
Viața noastră de plăcere.

Vrem în pumnii nostri zdraveni
S-apucăm arginți și galbeni.
În suflet tot goi rămânem,
Tot ce-atingem noi, distrugem.

Suntem gata de războaie.
Cucerim țări și popoare.
Însă ce am strâns cu trudă
Tot lăsăm aici la urmă.

Decât să căutăm durere
Noi s-aducem mângâiere.
Unde-i plâns, tristețe multă,
Noi s-aducem o speranță.

Să-mpărțim la toți iubire,
Fiind izvor de bucurie.
Dragostea se dăruiește
Pentru alții se jertfește.

Așa S-a jertfit pe Sine
Hristos la Cruce pentru mine.
A trăit o viață scurtă
Pentru mine fiind o pildă.

Tot ce dăm aici la alții
Este bogăția vieții,
Iar in Cer în veșnicii
E-un izvor de bucurii.

Asta e valoarea vieții
Să trăim ca înțelepții.
Și-atunci viața asta scurtă
Va fi diamant la urmă.
Simion Ioanăș

Valoarea vieții noastre
Valoarea vieții noastre

M-am strecurat printre castanii vieții
Arătându-mă ca un abur pe scena istoriei.
Așa cum melcul lasă urme în vremea dimineții,
Am lăsat și eu o dâră pe filele existenței.

Am crezut la un moment dat că speriasem timpul
Insă timpul m-a trezit la realitatea neputinței,
Să nu spun că prima dată când am văzut mormântul
Am căutat disperat să navighez pe marea speranței.

Aceasta este viața, ca o frunză bătută de vânt
Te lupți, te bucuri și trăiești mereu lăcrimând.
Dintre toate câte le vezi și pătimești pe pământ,
Mi-am dat seama cât de slab și trecător eu sunt.

Tot ce-i important și poate să-ți dea valoare
E dragostea ce numai Hristos poate să ți-o ofere.
Invață că tot ce Dumnezeu a creat sub soare
E reflecția prin care inima vrea să-ți înmoaie.
Simion Ioanăș

Veghează Creatorul
Veghează Creatorul

Pentru omul slab, bolnav și-n neputință,
O, Tu, Doamne, ești putere și credință.
Pentru omul cel de tină, slab și plin de-amar,
O, Tu, Doamne Isuse, ești Dulceață și Olar.

Din floarea tinereții și până-n clipa bătrâneții
Suntem niște vlăstare șubrezi, ce stăm tari, semețe
Ne ține Rădăcina, al nostru Domn al vieții
Și râdem când bat vânturi sus pe metereze.

De mii de ani de când Mielul, Cel din veșnicii,
A fost junghiat pe cruce, a fost crucificat;
Mielușei de-atuncea, cu mii și zeci de mii,
Bătuți de ploi și vânturi, urmează pe-mpărat.

Pericole pasc mieii ce azi sunt în popor,
Dar nimeni să nu uite că au ca Bun Păstor,
Pe cel ce este veșnic al lumii Împărat,
Cel ce Miel pe Cruce a fost crucificat.

Iubitul meu creștin, tu ești un mielușel,
Ești lutul de pe masă, vlăstarul singurel.
Și chiar de vine lupul, înghețul sau cuptorul,
Să nu uiți, creștine: Veghează Creeatorul !
Simion Ioanăș

Viață printre culori
Viață printre culori

Culori multiple se-mpletesc
În tot ce-n jur stau și privesc.
E viață multicolor prezentă
În tot ce zilnic ne-nconjoară.

Maro, alb, verde și negru
Galben, albastru, gri și roșu,
Se-mpletesc în cercul vieții
Luminând pașii dimineții.

Soarele dă zilnic strălucire
Spectru de culori ce tot învie.
Pomi, flori, ape pline de viață
Munți, câmpii, deșert și tundră.

Păsări, iepuri, urși și zebre
Stau mulțime de-animale,
Toate dau culori vii celeste
Pe planeta noastră veche.

Nu privi doar la-ntuneric
Negru nu e prezent veșnic.
Uită-te la mulțimea de culori
La Soarele strălucind după nori.

Viața zilnic se continuă
Pe acest Pământ de humă.
Omule, prin tot ce te-nconjară
Lasă culorile să umple-a ta viață.
Simion Ioanăș

Viață și-alergare
Viață și-alergare

Spre ce locuri azi alergi
Tu roade ai să culegi,
Oricum iute trece viața
Se duce, precum ceața.

Un loc pe scena lumii
Te costă însăși viața.
Te costă mai toți banii
Să fii în pas cu moda.

Locul în Cerul veșnic
Plătit a fost pe Cruce.
E gratis s-ai ca Sfetnic
Pe Cel ce este Viața.

Să ții azi trendul lumii
Alergi cam viața toată.
Te lupți precum nebunii
Să stai în vârf de scară.

Să ai în Cer cunună
Doar ține Calea strâmtă.
Smerit s-alergi cu sfinții
Urmând Calea Luminii.

Să ai puterea lumii
Trăiești o mascaradă
Lupți în vânt cu pumnii
Doar clovn într-o arenă.

Alege azi creștine
Să fii o mărturie.
Având puterea dată
De Duhul Cel din slavă.

Alege azi să umbli
Smerit pe Calea crucii.
Să știi c-a ta comoară
Te-așteaptă colo-n slavă.

Simion Ioanăș

Viața și Speranța
Viața și Speranța

Viața și Speranța

Să oprești timpul să treacă,
Nu stă în puterea noastră.
Ieri am fost doar niște copii,
Astazi puțin mai batrâni ca toți.

Se tot duc anii vieții
Precum trec cocorii.
Totu-i ca o barcă
Ce se duce-n ceață.

Roata vieții se-nvârtește
Nicidecum nu se oprește,
Ca s-o dai ’napoi nu poți
Ea se-nvârte pentru toți.

Singura speranță-n toate
E la Cel ce este Viața,
Cel ce fosta Miel de Paște
A învins prin Cruce moartea.

Prin Hristos ne îmbrăcăm
Cu-a Lui slava veșnic,
Prin Hristos noi câștigăm
Tot ce e cucernic.

Simion Ioanăș

Vine curând
Vine curând

Aceasta este vremea-n care
Somnul vine peste fecioare
Acesta este timpul în care
Ca în vremea lui Noe-i fiecare.

Lumea aleargă să strângă ogoare,
Lumea se luptă să aibe putere,
Lumea se-avântă spre noi galaxii,
Îți promite din nou ca-n Babel să fi.

Pașii lui Isus se-aud în zare,
Duhul Sfânt ne dă înștiințare;
Vine Mesia, Mielul cel Bun,
Vine Judecătorul, Domnul divin.

O, tu Mireasă a Mirelui Sfânt,
Oare curat e al tău veșmânt?
Oare podoabele sfinte gata îți sunt,
Pentru-al tău Mire, Domnul Cel Sfânt?

E vremea aceasta în care
Dragostea încet va dispare,
Frații încet, încet se vor vinde
Doar pe un blid plin de linte.

Bogăția, banii, distracția
Încet dar sigur ne umplu viața.
Biserica este tot mai atrasă,
Amestec să facă cu lumea aceasta.

Nu fi printre ce-i fără Cuvânt,
Să nu rămâi jos pe pământ,
Necazul Cel Mare vine curând
Vezi să nu te prindă dormind
Pentru că Isus vine,
El vine curând.
Simion Ioanăș

Vino
Vino

Prin colbul de pe drumuri
Trecea al vieții pas semeț,
Arătându-ne la oameni,
Vom plăti un mare preț.

Viața noastră-i trecătoare
Ca și fulgul din nămeți,
Amintește-ți, frățioare
De câte ori te-nalți semeț.

Fii smerit cu toată lumea
Și nu fii un mare zbir,
Azi poți fii puternic, tare,
Mâine poți să nu mai fi.

Astăzi poți să ai de toate,
Mâine poți să n-ai nimic,
Amintește-ți frățioare,
Toate-s trecătoare-aici!

Pune-ți viața-n rânduială
Și nădejdea-n Cel de Sus,
Nu mai lenevi prin lume
Scoală! Vino la Isus!
Simion Ioanăș

Vino azi
Vino azi

Coborând în jos la vale,
Bucuros nevoie mare,
Un copil mergea pe cale
Ca s-ajungă l-Adunare.

Lângă drum mai la o parte,
Un copil din altă parte,
Îi vorbi cu glasul dulce
Întrebându-l un' se duce?

"La Biserica m-am dus
Să-L cunosc pe-al meu Isus,
Și să fac ce zice El
Să m-ajute Dumnezeu."

"Lasă măi, copile bun,
Și nu merge chiar acum,
Că vei merge altădată
Că acuma-i timp de joacă"

Coborând în jos la vale,
Vine-un tânăr frumos tare,
Care merge l-Adunare
Să acsculte-o cuvântare

Dar în drum pe lâng-o casă
Trece-o tânară frumoasă.
"Unde mergi tu dragul meu?"
Îl întreabă cu tupeu.

"La Biserica-m plecat
Fiindcă Isus mi-este drag.
Astăzi vreau ca să-L cunosc
Și în viață s-am un rost."

"Lasă, dragul meu flăcău,
Că tu nu ești așa de rău,
Nu-i acuma timpul tău
Ca să vii la Dumnezeu."

Coborând în jos la vale,
Se gândea la ale sale...
La familia lui de-acasă
Și zâmbea pe sub mustață.

Dar în drum în fața sa
Un bărbat se clătina,
Și-ncet îl întreba:
"Unde mergi fratele meu?"

"Ia, mă duc la Adunare,
Am auzit că-i o serbare.
Astăzi vine lume multă
Pe Isus ca să-L asculte"

"Lasă, frate, nu te teme,
Stai cu mine la o bere
Ce să-ți iei la revedere
De la-o viață de plăcere!"

Coborând în jos la vale,
Un bătrân cu barbă mare
Vrea s-ajungă l-Adunare
Ca să capete salvare.

Dar din nou Satana vine
Și îi spune cu suspine:
"Unde mergi tu om bătrân?
Nu ție greu, nu ești flămând?"

"Ia, mă duc în jos la vale
Că acolo-i o Adunare.
Inima mea vreau s-o pun
Pe altarul Celui Bun!"

"Lasă dragul meu bătrân,
Nu e timpul chiar acum.
Cum trăit-ai viața toată
Poți așa să mergi la groapă!"

Dragul meu și draga mea,
Asta e povestea ta.
Nu mai sta și zăbovi
Că Satana te-o robi.

Vino azi la Domnul tău
Care este Dumnezeu.
El iți dă Salvarea Sa,
Vino azi și nu mai sta.

Vino, de vrei să fii
Sus cu El în veșnicii.
Vino azi și nu-aștepta
Să câștigi mântuirea!
Simion Ioanăș

Voi, frați români de peste Prut!
Voi, frați români de peste Prut!

Avem o singură dorință,
Noi ce vorbim aceeași limbă,
S-ajungem iarăși împreună
În Patria ce ne este Mumă!

Au vrut dușmanii noștri ruși
Să ne despartă pentru veci.
V-au dus în lagăr și ucis,
Și-al nostru neam a fost proscris.

Nici limba noastră cea română
N-au vrut s-o mai aveți pe buze.
Au vrut să fiți o nație roabă
Și chiar și viața să v-o fure.

Pământul nostru cel furat
Să fie iarăși adăugat,
La trupul țării noastre sfinte
Așa cum fost-a inainte.

Voi, frați români de peste Prut,
E timpul azi să facem scut,
Din nou să fim iar împreună
Aceeași frați în țara Mumă!
Simion Ioanăș

Vremuri de-apus
Vremuri de-apus

Mă uit la vremurile de-apus
Sunt vremuri de ură și luptă,
Așa cum bine ne-a spus
Biblia cea veche și sfântă.

Dragostea fuge ca arsă de foc,
Credința-i tot mai puțină,
Și ura și răul se văd că-și fac loc,
În inimile cele de tină.

Poporul din urmă
Din nou e chemat,
În țara promisă
În vechiul regat.

Și-n vremuri din urmă
De mari frământări,
Satan și cei răi își arată
Urgia și ura, veninul din ei.

Pământu-i chemat cu furie,
Ca una să fie și pace să fie.
Și cei înțelepți se luptă cu foc,
S-adune pe toți la un loc.

În aceste vremuri de-apus și râzboi,
Uniți-vă frați, Hristos e cu noi.
Avem de luptat prin arșiți și văi,
Nu fiți speriați, Dumnezeu e cu noi.

Ia-ți armura-ceea ce Isus ți-a dat,
Dragostea-n inimă și hai la luptat.
Ia-ți Sabia, Cuvântul, slujindu-L cu zel,
Nu uita scutul, căci mori fără el.

Umple-ți tolba, cu săgeți ce se cer,
Nu pleca desculț, că afară e ger,
Și nu uita iubitul meu drag,
Să-ți iei și coiful, Mântuirea ca steag.

Și-n toate acestea să știi și să faci,
Tot ce Mielul te-ndeamnă cu drag.
Să lupți vitejește, să-i sprijini pe frați,
Izbândă-ți va da pe al vieții drumeag.

Acum în vremuri de mari încercări,
Poporule drag, privește în zări.
Tu luptă-te lupta la care ești pus,
Răsplata-i cu El, cu Mielul Isus.
Simion Ioanăș

Vremuri de moarte
Vremuri de moarte

Sunt vremuri de moarte și boală
Acum necazul și ciuma dau năvală
Să lăsăm ca dragostea să triumfe
Ajutându-ne cu toți plini de iubire.

Cu toți suntem egali în fața morții
Nu te-ajută banii, nici înalte poziții
Plecăm toți dincolo cu mâinile goale
Aici rămân bogăție, case și-ogoare.

Acum e vremea împăcării cea sfinte
S-a dus distracția și viața-n nelegiuire.
Dumnezeu azi ne cheamă la împăcare
Hristos a murit ca să căpătăm salvare.

E poate chemarea cea mai de pe urmă
Îngerul morții urmează curând ca să vină
Acum ca tâlharul ce murit-a sus pe cruce
Cu toți suntem chemați să credem în Rege.

Sunt vremuri de moarte și boală amară
E alarmă pe pământ și trâmbița sună.
E Glasul care azi vrea să-ți dea Viață
Chiar dacă moartea tributul îl caută.

Hristos Regele domnește în tot Universul
A învins moartea să ne dea Paradisul.
E poate ultima șansă să primești Mântuirea
Ultimul strigăt înainte de-a vedea Nemurirea.
Simion Ioanăș

Zăbrele
Zăbrele

Zăbrele, rugină si trudă
Peste a noastră națiune,
Comunismul e ciumă și plagă,
A-ntunecat generații boeme.

Libertatea din lanțuri erupe,
Nu poate fi pusă sub lespezi,
Nu poate nicicum să fie tăcere,
Umbrele vii s-arată din lanțuri.

Învățați, voi cei de astăzi
De la umbrele celulelor reci,
Apărați libertatea ce geme,
Inălțați viitorul vostru cu sete.

Învățați de la zăbrele trecute,
Libertatea nu-i moft, ci virtute.
Învățați de la lanțuri străbune
Să fiți luptători pe redute!

Simion Ioanăș

Zăpada cea nobilă
Zăpada cea nobilă

Omenire, ai o bogăție strălucitoare!
E zăpada cea albă și sclipitoare!
Îți îmbracă tristețea și zbuciumul
Aducând pacea, ce-ți mângâie tumultul.

Omenire, ai o imagine măreață
A iubirii ce încet te înfășoară!
O iubire sinceră și curată
Ce se coboară din bolta cerească.

Să învățăm o iubire sinceră
De la albul ce încet se coboară.
Să învățăm că iubirea strălucește
Atunci când curăția domnește.

Nu-i nimic ascuns în zăpadă
E doar dragostea cea nobilă,
Ce vrea să ne fie o pildă
Arătându-ne iubirea divină!

Simion Ioanăș