Cugetări despre viață

Libertatea din lanțuri erupe,
Nu poate fi pusă sub lespezi,
Nu poate nicicum să fie tăcere,
Umbrele vii s-arată din lanțuri.

Învățați, voi cei de astăzi
De la umbrele celulelor reci,
Apărați libertatea ce geme,
Inălțați viitorul vostru cu sete.

Învățați de la zăbrele trecute,
Libertatea nu-i moft, ci virtute.
Învățați de la lanțuri străbune
Să fiți luptători pe redute!

Simion Ioanăș

Povară și speranță
Povară și speranță

Când povara și boala te-apasă
Și inima devine saracă,
Oriunde-ai căuta alinare
Totu-i un zbucium pe mare!

E Unul Singur ce poate
Să liniștească acele ape;
Să spună furtunii din tine
Să tacă și totul să-nvie.

El este Domnul Cel veșnic
Se-apleacă spre omul nevolnic,
Spre cel căzut în păcat
Sau cel ce de boală-i legat.

“Ascultă omule bine
Adu-ți povara la Mine!”
Asta-i chemarea lui Isus,
Marele nostru Preot de Sus.

Singura noastră speranță
Atunci cand trecem în viață,
Prin văi adânci cu suspine
E sa ne întoarcem la Tine.

Tu ai rămas același Mântuitor,
Vrei să ne fii pe veci Salvator,
Să ne scoți din necaz și păcat,
Să ne dai acolo-n Cer un palat.

Simion Ioanăș

Speranță pe pământ
Speranță pe pământ

Când te uiți pe-acest pământ,
Totu-i goană după vânt;
Nu-ți mai fă nici o iluzie,
Lumea e deșertăciune.

Nenorocit și izbăvit
Nenorocit și izbăvit

Nenorocitul de mine
Izbăvit din rușine,
Rușinea ce-nșală
Inima-n boală.

Coboară iar pe pământ
Coboară iar pe pământ

Doamne vino iar pe pământ
Să ne dai al tău Cuvânt,
Să pui Pace între oameni,
Să oprești lupta Satanei!

Doamne, vino-n a ta Cetate
Să oprești batjocurile toate,
Ierusalimul să se știe:
E-a lui Israel simbrie!

Cu-n bărbat și o femeie
Ai creat prima familie,
Vino azi de-oprește hula
Pe toți ce-ocărăsc familia.

În Biserica ce-i azi coruptă,
Doamne, știm că stai la ușă,
Te rugăm, o, Doamne sfinte,
Ia-Ți Tu locul cel de cinste.

Doamne, vrem un nou început
Pe acest pământ corupt,
Tu ești a noastră speranță,
Vino iar în lumea noastră!

Simion Ioanăș

Prefață
Prefață

Trăim în secolul vitezei, iar fiecare dintre noi putem observa cum trece viața și lucrurile sunt într-o continuă mișcare.
Lumea s-a schimbat foarte repede în numai câțiva ani, mai ales în domeniul poeziei și al muzicii creștine, ceea ce este benefic pentru zidire în viața spirituală a bisericii.
În acest context, Simion Ioanăș a simţit că este necesar, ca din multitudinea de poezii creştine folosite la ora actuală în diaspora română din Statele Unite ale Americii și românii creștini de pretutindeni, să scrie aceste poezii inspirate din meditația și trăirea lui cu Domnul, poezii care sunt potrivite pentru zidirea spirituală a lucrătorului creștin și de asemenea pentru oricine.
Momentele în care inimile şi glasurile înalţă poezii de laudă şi închinare la tronul harului lui Dumnezeu, sunt foarte importante pentru creşterea spirituală a oricărui creștin și pentru sensibilizarea oricărui suflet.
În călătoriile noastre misionare am întâlnit oameni cu nevoi sufleteşti diferite, motiv pentru care nu se pot folosi strict numai unele genuri de poezie. De aceea, aceste poezii sunt binevenite, un gen care împletește clasicul și modernul și care sensibilizează viața fiecărui cititor.
Fratele Simion Ioanăș, a înțeles nevoia poeziei creștine, care să poată fi utilizată simplu şi cu rezultate bune, în vederea zidirii vieții creștinilor în aceasta vreme, acum când întunericul cuprinde tot mai mult viața oamenilor de pretutindeni.
Prin aceste poezii, am observat dorința autorului ca Dumnezeu să facă din românii de pretutindeni un popor creștin dornic să slujească şi să se dedice lucrării de extindere a Împărăţiei lui Dumnezeu. De asemenea, am remarcat dorința ca mentalitatea românului să fie schimbată și aliniată Normei și Valorilor lui Dumnezeu, prezentate în Cuvântul Scripturii.
Dorinţa mea ca și misionar creștin, care mi-am dedicat mare parte din viață ducerii Evangheliei poporului român, fiind și profesor cu ani în urmă în pregătirea teologică a fratelui Simion Ioanăș, este ca aceste poezii să atingă inimile fiecăruia din cei care răsfoiesc această carte, astfel ca în viața de zi cu zi, să-L glorificăm mai mult pe Dumnezeu și inimile oamenilor să fie umplute de dragostea și pacea lui Dumnezeu și tot mai multi sa vadă cât depindem de El pe acest pământ și să ajungă să-L cunoască personal pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața, Mântuitorul nostru Hristos Isus.
Mulţumim Domnului pentru călăuzirea şi ajutorul dat în fiecare clipă la realizarea acestei cărți de poezii scrise de fratele Ioanăș. Să mergem înainte cu Domnul, fără frică și ezitare, cu o inima plină de bucuria, fericirea și nădejdea care vin din Dumnezeu.
Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu şi bucuraţi-vă neîncetat în Domnul!

Director OMIV, pastor misionar Park Cheon Kyu, Mdiv., DSW
01. August 2018

Autobiografie
Autobiografie

Mă numesc Ioanăș Simion, sunt născut în 1968, sunt căsătorit, am doi copii, locuiesc în Portland, Oregon, U.S.A. din anul 1998. Sunt născut în Arad și am locuit pana în 1998 în localitatea Șagu, jud. Arad, după care am emigrat în U.S.A.
Povestea mea începe cu câțiva ani în urma, în anul 1985, când eram în clasa a 11-a la un liceu din Timișoara. În clasa a 11-a, a fost prima dată când am auzit că trebuie să mă întorc la Dumnezeu, să mă pocăiesc. Un coleg de-al meu, pe nume Claudiu Lepădat, s-a pocăit și ne-a vorbit și nouă colegilor despre planul de iertare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Nu am prea înțeles și nici nu mă prea interesa atunci, pentru că nu credeam în Dumnezeu și mă motivam că eu am o religie, cea de ortodox, și cum trăiesc ceilalți oameni pot trăi și eu. Totuși am rămas surprins de schimbarea ce se vedea în colegul meu.
Între timp, sora mea, pe atunci studentă tot în Timișoara, s-a îmbolnăvit grav și eram foarte necăjit pentru înrăutățirea stării ei de sănătate. Era internată la spital și starea ei era din ce în ce mai rea. Colegul meu, auzind de necazul meu, mi-a propus să-mi facă cunoștință cu un doctor bun. Când l-am întrebat cu cine, mi-a spus: „Cu Isus". Am râs, dar i-am zis: „Bine să vedem puterea Dumnezeului tău”. În urma rugăciunii colegului meu, Domnul s-a atins de sora mea. După aceasta intervenție divină, sora mea s-a pocăit.
De atunci au trecut mulți ani, eu am terminat liceul și m-am întors acasă la Șagu, unde locuiau părintii mei. Fiind din familie de ortodocși, am început să fac și eu ce face lumea din jurul meu, să caut plăcerea în tot ceea ce încântă ochiul, să-mi satisfac trupul, poftele firii. Într-un timp foarte scurt, am ajuns să fiu robit de patimi, de beție, de fumat, de desfrâu, toate acestea contribuind la degradarea sănătății mele. În tot acest timp, în acești ani, Dumnezeu a intervenit de multe ori la sănătatea mea, vindecându-mă. Deși am văzut mâna Lui puternică la lucru în viata mea, îmi era greu să mă predau Lui.
La circa zece ani de când am terminat liceul, după ce viața mea a devenit un coșmar, rugăciunile colegului meu și a surorii mele au ajuns la Domnul.
Pe la jumătatea anului 1994, într-o seară m-am gândit la Dumnezeu, mi-am spus că nu pot să cred în El dacă nu am o dovadă. Așa că am coborât lângă patul meu si m-am rugat ca dacă Dumnezeu există undeva să-mi dea specific un semn. După trei zile, Dumnezeu mi-a arătat semnul care l-am cerut în vis. Când m-am trezit, am crezut și am fost convins de existența Lui. Totuși nu eram gata să renunț la prieteni, chefuri, țigări, la viața trăită în păcat.
Era ziua de 29 Noiembrie 1994, (înainte cu o zi fusesem la un chef cu prietenii mei și nu venisem decât dimineața, când m-am culcat, fiind obosit și sub influenta alcoolului), eram acasă la mine, mă trezisem din somn, era deja seară. În acea seară am început să mă gândesc la Dumnezeu, la viața mea trăita în păcat și am început să-mi văd starea mea care până în acel moment am considerat-o bună.
Am coborât pe genunchi lângă patul meu, am simțit prezența lui Dumnezeu acolo cu mine și mi-am predat viața mea în mâinile Lui, rugându-L pe El să mă ierte și să mă dezrobească de orice patimă.
Din acea zi, viața mea s-a schimbat radical, devenind un copil al lui Dumnezeu. Am început în fiecare zi să citesc Biblia și să am o relație cu Domnul meu. În scurt timp, viața mea s-a schimbat tot mai mult, fiind o mărturie pentru cei din jurul meu. Între timp, am simțit chemarea Domnului de-a lucra pentru El, de a-i aduce și pe alții la El ca viețile lor să fie schimbate, ceea ce fac și în prezent, mărturisindu-l pe El ori de câte ori am prilejul.
Imediat ce m-am întors la Domnul, am avut piedici din partea mamei mele, care nu înțelegea lucrarea ce o făcea Domnul cu mine, din partea prietenilor, a vecinilor, a preotului din sat, a colegilor de muncă. Cu toate acestea, Îi mulțumesc Domnului pentru că permanent a fost lângă mine, m-a întărit, mi-a dat înțelepciune, înțelegând planul Lui, mărturisindu-L în apa botezului. Am devenind membru într-o biserica Evanghelica cu oameni pe care i-am văzut schimbați de Dumnezeu, care iubesc Biblia și voia Domnului, am urmat cursurile unui Institut Teologic și am început să slujesc în Biserica și în căutarea oamenilor nemântuiți pentru ai aduce la Evanghelie,  a celor care ca și mine odată, sunt prinși în păcat și întuneric.

De atunci au trecut mulți ani, în care, până în ziua de azi am văzut de nenumărate ori mâna Lui Dumnezeu care este cu mine în fiecare zi. Mă bucur că sunt mântuitul Lui și am o bucurie fără margini în inima mea, știu că nimeni și nimic nu mă poate despărți de Dragostea lui Dumnezeu.
Aceste poezii sunt parte din umblarea mea cu Dumnezeu, sunt parte din zbuciumul inimii mele pe acest pământ, atât înainte de-a mă întoarce la Dumnezeu, cât și după. Poeziile reprezintă inspirația și darul care Dumnezeu mi l-a dat, expresia inimii și a sufletului meu, din anumite momente din viață. Trăirile interioare și zbuciumul sufletului omenesc în umblarea pe acest pământ pot să fie prezentate în multe feluri, pentru mine însă poezia reprezintă expresia sufletului meu, tabloul existenței mele, a implicării mele spirituale și sociale, în relațiile mai importante, cu Dumnezeu și cu semenii mei. În poezie am prezentat și zbuciumul sufletului meu pentru neamul meu, pentru România și românii de pretutindeni, iar ca un participant la Revoluția din 1989 mi-am dorit întotdeauna mântuirea celor din neamul meu și acea impregnare cu Cuvântul Scripturii, care să aducă o schimbare a mentalității și o îndepărtare de corupție, întuneric și păcat, pentru ca neamul meu să poată  fi vindecat și salvat de plaga vechiului comunism și de întunericul păcatului și de întunericului zilelor noastre.
Prin aceste poezii, îmi doresc ca ele să fie mâna aceea de făină aruncată de Elisei în oala de mâncare otrăvită, astfel încât să aducă vindecarea și anihilarea otrăvii. Așa în mediul religios sau nereligios astăzi, Satana și-a băgat otrava lui și este atâta nevoie ca cineva să arunce Adevărul care eliberează, fiecare în funcție de darul primit de la Dumnezeu. Tot așa și eu, prin acest dar al poeziei, doresc să sensibilizez și să îndrept sufletele semenilor mei spre Adevărul și Norma lăsată de Dumnezeu pentru credința noastră.

Simion Ioanăș