Cu ceva timp in urma, un fost coleg de liceu aflind de existenta mea la Montreal, mi-a scris un email in care ma ruga sa-i trimit niste fotografii cit mai reprezentative atit pentru partile bune ale orasului cit si pentru cele urite. Ca orice om care nu a  iesit din Romania, amicul meu, avea o imagine standard a citadelei de tip Nord American, adica: zgirie nori acoperiti cu sticla, autostrazi suspendate si ceva ghetouri, locuite de negrii, pe la periferie.

La data aceea nu implinisem inca doua luni de la aterizare si toate pozele pe care le detineam infatisau strazile centrale si alte citeva locuri de interes turistic. Am incercat sa fac o selectie, combinind unele imagini prezentind cladiri impunatoare, parcuri sau poduri peste fluviu, cu altele aratind strazi si case deteriorate, maldare de saci cu gunoi pusi pe trotoare pentru a fi ridicate de persoanele in drept, rufe atirnate prin balcoane, biciclete ruginite, cersetori mai tineri sau mai batrini, muzicanti de metrou, etc.

Fig 1. Bloc de apartamente in constructie.

Fig 2. Grinzi cu zabrele cu rol de sustinere a foii de rumegus presat ce constituie podeaua fiecarui nivel.

Fara sa-mi dau seama nu am facut altceva decit sa suprapun un cliseu de fotografii peste altul existent deja in mintea proaspatului aspirant la emigrare care dupa primirea emailului mi-a raspuns cu o singura linie:  ”Multumesc. Este asa cum mi-am inchipuit”.

Timpul s-a scurs si iata ca zilele trecute ma intilnesc cu el undeva pe bulevardul Rene Levesque, una dintre cele mai impunatoare artere din centru. Daca l-as fi vazut mai din timp poate as fi traversat pe partea cealalta, m-as fi intors din drum sau as fi incercat alta manevra de evitare. In cele mai multe cazuri atunci cind te intilnesti cu un cunoscut prima intrebare la care trebuie sa faci fata este legata de job: “Ti-ai gasit de lucru? Unde? Ce faci acolo? Esti multumit de salariu?” Unei personae din Romania ii poti usor indruga o poveste credibila pentru ca necunoscind starea economiei Quebeqului nu te poate verifica, insa unui om de pe strazile  Canadei, fie el venit de o luna doua, nu prea ii mai poti turna orice basm.

Fig 3. Nivelul superior (sus), grinda de rezistenta ce sustine o foaie de rumegus (mijloc), nivel inferior (jos). Poza facuta din casa scarilor.

Fig 4. Perete despartitor, scari si tavan apartinind unui apartament la parter.

Am rasuflat usurat in momentul cind tinarul montrealez mi-a spus din prima ”Stai linistit ca nu te intreb cu ce te ocupi”. Stia el ce stia.... Dupa o scurta discutie introductiva imi dau insa seama ca este deceptionat. Nu se apucase inca de cautarea unui loc de munca  nestiind franceza aproape deloc. Engleza o vorbea cu o usoara dificultate insa la un nivel acceptabil. Ca multi altii si el fusese terorizat de diversi functionari guvernamentali ( de pe la diverse birouri pe la care trec toti noi venitii ) cu ideea obsesiva a invatarii imediate a limbii franceza fara de care nu se poate trai. Planifica sa se duca la cursurile de francizare, sa lucreze la negru ca pizza delivery boy sau in constructii. Ce sa mai vorbim, nu avea inca niste proiecte bine conturate.

Principala sa problema era insa alta. Neavind ce face se apucase sa colinde la intimplare strazile orasului, si in peregrinarile sale daduse peste case in constructie. Intr-o duminica cind muncitorii nu erau la lucru chiar intrase in doua astfel de imobile petrecindu-si zeci de minute in interior.

“Iti amintesti de magazia la ridicarea careia am avut cinstea sa participam in timpul orele de atelier din clasa a noua” a spus el, dupa care a continuat: “Cam asa sunt construite 95% din imobilele destinate locuirii, adica din zabrele de lemn ce constituie structura de rezistenta plus foi de rumegus presat groase de 1-1.5 maxim 2 cm care formeaza peretii, podeaua si plafonul. Este ridicol sa muncesti zeci de ani ca sa platesti un astfel de apartament facut din lemn. Oare de asta am venit in Canada sa imi cumpar o magazine dupa o viata de munca. Daca as fi stiut ca asa stau lucrurile, nu as mai fi cheltuit atitia bani cu emigrarea pentru ca incepe sa-mi devina din ce in ce mai clar ca, cel putin in materie de locuinte, Canada se situeaza sub standardele din Romania.

Fig 5. Camera la etajul 2. Bineinteles lipseste tavanul.

Fig 6. Perete. Foaia de placaj este spre exteriorul cladirii iar zabrelele de lemn in interior. Spatiul dintre ele urma sa fie umplut cu un material izolator termic (vata de sticla).

La auzul unor asemenea vorbe am inceput sa ma simt vinovat. Tipul acesta a luat decizia placarii din tara pe baza unor fotografii turistice trimese de mine si s-a trezit aici in cu totul alta realitate. Nici mie nu mi-au placut strazile ticsite de case aparent construite din caramida rosie netencuita ce iti dau senzatia ca te afli intr-un oras industrial englezesc de secol 19, insa nu am intrat prea mult in detalii asupra metodei de constructie. Caramizile pe care le vedeam eu erau doar un strat subtire ce imbraca cladirea pe dinafara avind mai mult rol ornamental si de ce nu, de inducere in eroare a unui ca mine.

Fig 7. Pereti despartitori intre camerele de la etajul 2.

Fig 8. Vata de sticla pusa intre zabrelele unui perete exterior.

Fig 9. Scari care urca de la parter la primul etaj.

Fig 10. Fotografie facuta de la etajul doi (ultimul) in jos pe casa scarilor.

Fig 11. Scari ce urca intre etajele 1 si 2.

Fig 12. Imagine infatisind un grup de alte doua blocuri de lemn.

Fig 13. Intrarea principala.

Fig 14. 145 000 CAN cu taxe incluse. pentru un apartament 4 1/2.

Fig 15. Alte cladiri aflate intr-un stadiu mai avansat al constructiei.

Fig 16. Fotografie ce pune in evidenta stratul de caramida rosie ce tapeteaza blocul pe dinafara.

I-am cerut imediat prietenului adresele adaposturilor respective si in duminica urmatoare pretextind ca doresc sa cumpar un apartament i-am convins pe paznici sa ma lase sa intru, prilej cu care am realizat o serie de fotografii pe care la sugestia aceluiasi amic le-am grupat pe situl din fata dumneavoastra sperind ca va vor fi de folos la luarea unei decizii privitoare la oportunitatea emigrarii.