Ca orice emigrant proaspat sosit la Montreal aveam planuri relativ numeroase. In primul rind intentionam sa string ceva mijloace banesti cu care sa-mi cumpar un dispozitiv de deplasare rapida echipat cu motor in patru timpi. In mintea mea, pe atunci putin adaptata la situatia din teren, se infiripase idea gasirii imediate a unui loc de munca urmata de achizitionarea dupa cateva luni a mult doritului automobil. Numai ca inhatarea jobului necesar finantarii masinii s-a dovedit mult mai dificila decit crezusem eu in primele instante. Aveam ceva dolari adusi din Romania insa nu prea imi venea sa-i arunc pe te miri ce vehicul cu care sa stau numai prin reparatii. Dupa vizitarea mai multor ateliere auto de mina a doua a treia si asa mai departe, mi se petrece in cap un fenomen de idei ciudate si renunt, cel putin pentru moment, la fantezia procurarii autoturismului, influentat fiind si de un polonez care din vorba in vorba, imi spune la un moment dat, ca delfinul consumind aceeasi energie ca omul, se deplaseaza de zece ori mai repede.

Fig 1. Destul de rar insa la Montreal inca se mai pot vedea biciclisti tip carutas, ca personajul din imagine.

Fig 2. Mijloacele de deplasare pe doua roti, desi   multe, sunt totusi minoritare in comparatie cu masinile.

Nu am nimic cu mamiferele acvatice respective, insa auzind o asa afirmatie, mi-a venit oarecum nacaz. Ce eficiente sunt. Ipotetic vorbind, intr-un oras de dimensiunea Montrealului populat de delfini nu ar fi nevoie de metrou, autobuze, trenuri si alte mijloace de locomotie. Deja incepusem sa fac calcule de randament energetic aplicind formula E=mc2, care pentru un m=70kg (masa omului), c=10^8 m/s da E=7*10^17 Jouli adica suficienta caldura incit sa fiarba 1.87 Km3 de apa de la 0 la 100 C ce ar pune in miscare aproximativ 20 milioane de locomotive cu abur!!!. Este clar ca ceva era in neregula cu rationamentul meu.

Fig 3. Unii mai curajosi tin bicicletele in fata casei.

Fig 4. Altii prefera sa le urce in balcon.

Si tocmai cind ma afundasem mai mult in operatiuni aritmetice de detectare a greselii, iata ca trece pe linga mine, iute ca vintul, un biciclist. Abia atunci am realizat ca si omul poate merge aproape la fel de repede ca delfinul. „Asta este, imi iau bicicleta”, mi-am zis, si de atunci conceptia achizitionarii sale, nu mi-a mai dat pace. Am fost prin magazine, sa vad preturile si tipurile afisate la vinzare. Oferta era extrem de variata, pentru toate buzunarele: de la extravagante ca TRACE 4 cu 1500 CAN sau I DRIVE cu 1000 avind tot felul de amortizoare, viteze de nu se mai termina si alte artificii, pina la obiecte mai pamintesti ca Cypress ST sau INFINEON cu 260 respectiv 200 CAN. Intr-un magazin mare am vazut chiar biciclete cu 100. Mai ieftine erau doar la mina a doua pe la persoane care vindeau diverse lucruri in usa propriului garaj.

Fig 5. Biciclete pentru toata familia. Una din cele mai sigure si totodata comode modalitati de pastrare, este parcarea sub scara, in fata geamului. Bineinteles totul trebuie legat de ceva cu un lant cit mai gros.

Fig 6. Bicicleta abandonata. Din pacate era ancorata de un gard si de asemenea avea cauciucurile coapte. Multa lume a inspectat-o cu scopul de a o lua.

Trebuie spus ca in orasul dintre riuri exista unele sosele inguste destinate special pedalatorilor, si care urmeza trasee mai mult turistice, in sensul ca mergind doar de-a lungul lor nu poti ajunge oriunde vrei, mai trebuie sa folosesti si strazile normale unde ai de-a face cu traficul auto si pietonal. Vreme de mai multe zile m-am uitat pe drum sa vad cam cine foloseste bicicletele cu scopuri altele decit agrementul. Am zarit tot soiul de indivizi de felurite nationalitati, cu preponderenta persoane nu foarte instarite, asta asa ca sa nu folosesc un cuvint dur.

Fig 7. O metoda de securizare este pastrarea bicicletei in stare ruginita, aruncata neglijent pe gard si fara sa. Adica intr-un format extrem de neatractiv pentru doritori.

Fig 8. Prin magazine exista o varietate de vehicule cu doua roti, de toate marimile si tipurile. Cea din imagine costa 100 CAN plus 15% taxe. Mai ieftine nu am vazut.

Tot uitindu-ma dupa ei putin cite putin devin constient ca pe strazi se gasesc componente aruncate: ba o roata fara cauciuc, ba un lant, ghidon sau cadru de rezistenta. Incet incet am inceput sa colectez astfel de lucruri si am tot strins in curtea din spatele casei unde locuiam, pina cind proprietarul imi spune la un moment dat ca la vreo doua strazi departare este unul cam sarit ce stringe diverse fiare cu care nu face nimic. Sigur ca mi-am dat seama imediat de aluzie si totodata de faptul ca mai aveam mult pina sa injghebez o bicicleta functionala, asa ca le-am strins pe toate si le-am stivuit pe trotuar pentru a fi ridicate de catre alti pasionati de tehnica building-ului din materiale refolosibile.

Fig 9. Nu va lacomiti sa stocati sub scara tot felul de lucruri adunate de pe strada. Mare lucru nu veti face cu ele. Mai poti avea noroc de un televizor un radio etc., insa in ceea ce priveste bicicleta, este mai greu.

Fig 10. In cazul in care doriti sa deveniti livratori de cumparaturi, la domiciliul clientului, va trebui sa va confectionati un vehicul special care nu se gaseste in comert. Pentru astfel de situatii trotuarele sunt o sursa de materii prime, nepretuita.

Fig 11. Da, da, nu este gluma. orasul este plin de astfel de "camionete" utilizate de catre delivery boys. Este buna si pentru pizza.

Fig 12. Exista si vinzatori de biciclete secon hand de calitate.

Intre timp ma obisnuisem cu autobuzele si metroul renuntind la ideea bicicletei pe care la urma urmei nici nu aveam unde sa o tin, eu stind la ultimul etaj si totodata intr-o zona in care lucrurile lasate pe linga casa dispar relativ repede.