De unde pînă unde construim noi "castele de nisip"; am să vă spun părerea mea imediat.

Eu am ajuns la concluzia că dacă lucrezi pentru un altul n-ai să ajungi niciodată să te realizezi pe plan financiar, dar niciodată.   Vreau să vă mai spun un lucru:omul de rînd sau mediocru este cel mai jalnic (şi eu mă găsesc în aceaşi situaţie, nu vă faceţi griji-diferenţa este că am conştientizat totul şi am observat că nu-mi place "zeama în care fierb" ).

Pe lumea asta sunt doua căi mari şi late:calea materială ,sau calea spirituală.   Ei, omul mediocru nu merge nici pe una nici pe alta, el se complace în situaţa lui, se obişnuieşte cu ideea cum că a făcut totul şi că nu mai este nimic de făcut;Greşit.   Deci practic noi nu ne îmbunătăţim viaţa realizîndu-ne pe plan financiar şi nici nu facem ceva pentru eternitate pentru sufletul nostru.

A trăi viaţa în acest fel , înseamnă a trece prin ea fără a învăţa nimic.   Este o mare risipă!Leonardo da Vinci spunea: "Cine nu apreciază viaţa nu o merită!"

În mod sigur eu nu sunt un exemplu de urmat, deci nu am să vă spun ce trebuie să faceţi, singurul lucru pe care am să vi-l spun este :ceea ce voi face eu pe viitor; cînd spuneam castele de nisip mărefeream la lucrurile ce le agonisim noi pe lumea asta şi după care alergăm toata viaţa noastră.   Să presupunem că banii sunt nisipul cu care construim castelele noastre de nisip.

Ideea mea este că marea majoritate a oamenilor nu riscă în a face o afacere spre îmbunătăţirea vieţii lor de frică să nu piardă aceste mici averi.   Tocmai aici este problema că nimeni nu are nimic de pierdut.   Dai nisip pe nisip, fiindcă ceea ce ai agonisit de fapt i-ţi aparţine numai pentru o scurtă perioadă de timp, nici măcar nu ştii pentru cît timp.

Asta nu înseamnă să jucăm toţ banii noştri la loto, nu categoric.   Treaba stă în felul următor: Eu am o idee , sunt convins că o să meargă , deci voi pune în ea toate resursele mele financiare şi intelectuale şi o voi face să meargă.