Protiste autotrofe-Algele albastre
Algele albastre aparţin încrengăturii cyanophyta.
Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina,
care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastra-verzuie.
Aceste plante primitiv organizate, sunt mult raspandite
in natura, gasindu-se in locuri umede sau uscate, locuri saraturoase, in balti,
in ape termale, putand suporta temperaturi pana la 80˚C (Phormidium
limosa). Algele albastre in terenurile saraturoase, umede sau uscate, cu
continut mare de saruri (ClNa, So4Na2 etc.),
sunt plante pioniere in procesul de transformare a solurilor neproductive in
soluri accesibile pentru plante mai pretentioase in ceea ce priveste solul.
Algele albastre contribuie in procesul geologic de formare a solurilor, ocupand
intre primele vegetale stancile golase.
Sunt talofite unicelulare sau grupate in cenobii de
forma filamentoasa, lamelara, sau intr-un tal in forma de masive celulare in
trei dimensiuni, uneori globulos.
In cazul cenobiului, uneori se pot distinge 2
categorii de celule: alaturi de celulele de forma obisnuita, se gasesc alte
celule mai mari, numite heterociste, cu membrana mai ingrosata si incolore,
lipsite de pigmenti.
Celula algelor albastre este formata dintr-o membrana
dubla si un continut celular. Membrana interioara este o pelicula foarte
subtire de natura pectica si celulozica, iar cea exterioara, comparativ mai
groasa, este alcatuita din substante albuminoide mucilaginoase, care se pot
umfla foarte mult in urma imbinarii cu apa. Aceasta patura gelatinoasa poate
forma o teaca comuna de diferite grosimi in jurul talului.
In protoplast se deosebesc 2 zone, una externa numita
cromoplasma, datorita pigmentilor clorofila, ficocianina, ficoeritrina si
carotina. De cele mai multe ori predomina ficocianina, mascand ceilalti
pigmenti, dand culoare albastra acestei zone, respectiv intregii plante. Uneori
predomina ficoeritrina dand culoare rosie, cum se gaseste la Trichodesmium erythraeum, ce poate
aparea in masa in unele mari – Marea Rosie.
A doua zona, centroplasma, este lipsita de pigmenti,
contine insa numite granulatiuni cromatice, considerate ca un nucleu in stare
difuza.
Schizoficeele sunt autotrofe. Produsul de asimilatie
nu este amidonul ci glicogen si glocoproteine.
Inmultirea
algelor albastre se face prin diviziune directa, prin ruperea cenobiilor, de
obicei in dreptul heterocistelor.
Un alt mod de inmultire, mai bine zis de rezistenta la
conditiile vitrege de trai, este prin formare de artrospori (spori de
rezistenta). Artrosporii sunt celule din cadrul unui cenobiu care se inconjoara
cu o membrana mai groasa si acummuleaza substante de rezerva. Ajunsi in
conditii normale de viata, artrosporii se divid si refac cenobiul.