Vietuitoarele de pe Pamant au trait totdeauna intr-un mediu scaldat de radiatii ionizante.In functie de sursele de radiatii ionizante organismele pot fi iradiate prin:

- iradiere naturala, datorita radiatiilor cosmice si a substantelor radioactive din sol, ape, aer sau chiar din interiorul organismelor(radiu, thoriu, potasiu, etc);

- iradiere sanitara, datorita generatoarelor de radiatii X in cazul roentgendiagnosticului si a roetngenterapiei

- iradiere tehnica, in procesele de folosire pasnica sau militara a izotopilor radioactivi;

- iradiere diversa

In medie doza la care sunt expuse organismele vii datorita acestor surse este de 100mR/an.Aceasta doza este foarte mica si se considera ca organismele vii , in decursul timpului s-au adaptat la aceasta doza>pentru a intelege mai bine valoare acestei doze de 100 mR/aneste bine sa se aminteasca faptula ac la o iradiere(facuta deodata) de 400 R, jumatate din organismele expuse mor.

Numeroase studii privind interactiunea dintre radiatiile ionizante si organismele vii , arata ca efectul radiobiologic apare in urma actiunii asupra substantei vii pe doua cai:

- prin actiune directa, care este o actiune locala

- prin actiune indirecta, care determina si o actiune la distanta

Actiunea directa a radiatiilor ionizante (efectul primar) consta in excitarea si ionizarea atomilor si moleculelor din celule, in urma absorbtiei energiei radiatiilor de catre tesutul iradiat.Numarul atomilor si moleculelor care sufera actiunea directa este extrem de mic in raport cu numarul de atomi si molecule existente in tesut(circa o molecula dintr-un miliard de molecule).

Daca molecula ionizata este o molecula banala a mediului intern(o molecula de acid gras etc) este putin probabil ca ionizarea ei sa antreneze perturbatii morfologice sau functionale observabile.Daca din contra, actiunea directa se exercita asupra unei molecule cu rol biologic foarte important(proteine, acizi nucleici) poate rezulta o leziune grava, ireversibila.