Cuprinde peste 7000 specii de protozoare evoluate, cu citoplasma diferenþiată, caracterizate prin prezenþa cililor ca organite de deplasare, citoplasmã diferenþiatã ºi aparat nuclear diferenþiat în micronucleu cu rol generativ ºi macronucleu cu rol vegetativ. Adesea, numãrul de micronuclei şi macronuclei este mare. Celula ciliatelor prezintã ºi alte organite specializate, care lipsesc la alte grupe de protozoare - peristomul (structură situată întotdeauna în aceeaºi zonă a corpului, pe unde sunt înglobate alimentele), vacuolele pulsatile permanente, cirii (rezultaþi prin unirea mai multor cili şi servind de regulă la deplasare), citoproctul (formaþiune la nivelul căreia se deschid totdeauna vacuolele excretoare; de obicei este situat în zona opusă citostomului). Reproducerea ciliatelor este caracterizatã prin prezenþa fenomenului de conjugare - înmulþire de tip parasexual. Acest proces intervine periodic în ciclul de dezvoltare al ciliatelor deoarece după un sir de diviziuni binare succesive talia indivizilor scade din ce în ce mai mult.

Conjugarea are loc după o schemă unică la ciliate, chiar dacă pot apare variante în funcþie de numărul de macronuclei şi de micronuclei. Pentru descrierea fenomenului de conjugare se recurge de regulă la cazul parameciului (Paramecium sp.), acesta fiind una dintre cele mai bine studiate specii de ciliate sub acest aspect. Conjugarea implică participarea a doi parteneri, care se plasează faþă în faþă, cu zona citostomului propriu orientată spre citostomul partenerului. Ulterior, între cei doi parteneri de acuplare se formează o punte citoplasmatică. Concomitent cu aceste procese macronucleii ambilor parteneri se dezagregă şi dispar. Micronucleii suferă o serie de diviziuni succesive, dintre care ultima este de tip reducþional, rezultând în final patru micronuclei în fiecare partener. Dintre aceºtia, trei se dezagregă şi dispar iar micronucleul rămas se mai divide odată formând doi pronuclei. Unul dintre aceştia - pronucleul staþionar - va rămâne pe loc, iar celălalt va migra prin puntea citoplasmatică în celula partenerului de acuplare. După ce s-a realizat schimbul de pronuclei puntea citoplasmatică se dezorganizează şi cei doi parteneri se despart. Următorul pas este reprezentat de fuzionarea pronucleilor, realizându-se astfel recombinarea materialului genetic şi formarea sincarionului. In perioada următoare, sincarionul se divide mitotic de trei ori, rezultând opt nuclei. Patru dintre aceştia vor creşte în dimensiuni, transformându-se în macronuclei, trei se dezagregă şi dispar iar al patrulea se transformă în micronucleu. Rezultă astfel parameci cu un micronucleu şi patru macronuclei. In această fază, paramecii se divid de două ori transversal, macronucleii distribuindu-se în indivizii fii rezultati în timp ce micronucleul se divide de fiecare dată. Astfel, în urma conjugării rezultă opt indivizi recombinati genetic, de talie normală.

Sistematica grupului se bazează pe aspectul şi structura ciliaturii. In funcþie de modul de dispunere al ciliaturii pe suprafaþa corpului, ciliatele se împart în douã grupe mari, cu valoare de subîncrengătură - euciliatele ºi suctoriile.

Subîncrengãtura EUCILIATA

In acest grup taxonomic sunt cuprinse ciliate cu ciliatura evidentã în toate stadiile de dezvoltare (gr. eu - adevărat). Se împart în mai multe clase, în funcþie de modul de dispunere al ciliaturii (Holotricha, Spirotricha, Peritricha).

Clasa Holotricha

Include ciliate la care cilii acoperã în întregime celula (holos - în întregime). Cilii pot fi dispuºi în ºiruri regulate, pot fi identici sau diferenþiaþi. Aparatul nuclear prezintă un macronucleu ºi unul sau mai mulþi micronuclei. Citostomul este prezent, în jurul lui cilii fiind mai lungi, uneori organizaþi în membrane ondulante, care au rolul de a antrena în interior particulele alimentare. La unele specii citostomul poate lipsi. Tipul reprezentativ al acestui grup este genul Paramecium.

Sistematica holotrichilor ia în calcul structura ciliaturii din zona citostomului, în funcþie de aceasta distingându-se mai multe ordine.

Ordinul Gymnostomatida

Include aproximativ 1000 de specii cu citostomul deschis anterior, lateral sau latero-ventral, uneori posterior, fãrã ciliaturã specializatã; existã unele diferenþieri ale ciliaturii în formã grupatã sau în rânduri, iar la nivelul membranei celulare sunt prezenţi trihociºti. Gimnostomatidele sunt specii dulcicole ºi marine – pot fi întâlnite şi în mediu sapropelic - puþine parazite, cu regim carnivor (forme rãpitoare), fitofag sau detritivor. Include mai multe tipuri morfologice.

Protostomata

Cuprinde ciliate cu citostomul îndreptat anterior, în direcþia de deplasare a animalului.

Familia Actinobolinidae cuprinde specii cu nucleu lung sau sferoidal, cu tentacule protractile, citostom apical ºi ciliaturã uniformã. Sunt forme rãpitoare, dulcicole, salmastricole sau polisaprobe. Familia Amphipeltidae cuprinde tot forme rãpitoare, cu corpul fusiform ºi uºor aplatizat lateral, curbat anterior. Nucleul este dublu sau moniliform. Amphileptus claparedi este prãdãtor pe coloniile de Zoothamnium marinum. Familia Colepidae include specii cu corpul ovoidal, protejat de plãci ectoplasmatice dispuse regulat. Citostomul este înconjurat de ciri iar posterior sunt prezenþi þepi. Coleps hirtus - dulcicol, în ape mezosaprobe; alte specii ale aceluiaºi gen sunt marine. Mesodinium rubrum, din aceeasi familie este o specie oarecum dieritã; corpul sãu este strangulat la mijloc, cu ciliatura dispusã în douã brâuri, unul orientat anterior ºi celãlat posterior. Unii dintre cilii orientaþi anterior au partea terminalã ramificatã. M. rubrum este o specie planctonicã, apãrând uneori în aglomeraþii mari care formeazã pete brun-roºcate pe suprafaþa apei; este un indicator de ape eutrofizate.

Familia Didinidae prezintã citostomul apical, uneori cu con bucal. Ciliatura poate fi dispusã uniform sau poate lipsi parþial. Genul Didinium cuprinde mai multe specii prãdãtoare, care se hrãnesc cu alte protozoare. Familia Trachelocercidae include specii cu aspect ovoidal sau alungit, vermiform; genul Trachelocerca (Trachelocerca entzi) include specii cu celula de 190 - 350 mm, alungită, serpentiformă. Sunt comune în mediul interstiþial (nisipuri litorale). Citostomul este situat pe o micã proeminenþã a zonei anterioare (cu aspect de "cap") ºi este înconjurat de un grup de cili mai lungi. Familia Holophryidae cuprinde specii cu corp alungit sau ovoidal, cu ciliatura uniformã. La unele specii - genul Lacrymaria - partea anterioarã se poate alungi foarte mult, formând o prelungire ca o trompã, care poartã în vârf peristomul înconjurat de cili mai lungi. Vacuola pulsatilã este situatã terminal. In acest grup sunt cuprinse specii dulcicole, salmastricole ºi marine; Lacrymaria coronata cu corpul alungit, ovoidal, cu ciliatura dispusã pe toatã suprafaþa corpului. Este o specie comunã în apele marine litorale.

Pleurostomata

Citostomul acestor ciliate este situat lateral. Familia Trachelidae include specii cu corpul ovoidal-alungit, prezentând anterior o prelungire în formã de trompã iar ventral o bandã de trihociºti. Genul Dileptus, cu specii rãpitoare, dulcicole, marine ºi terestre (în straturile de muºchi) se caracterizeazã prin prelungirea anterioarã curbatã dorsal. Din acest grup menţionăm pe Dileptus anser - o specie dulcicolă, şi pe D. gigas, ce face parte din cele mai mari protozoare, putând atinge 1 mm lungime.

Hypostomata

La acest grup de ciliate, citostomul se deschide ventral. Corpul este de asemenea aplatizat dorso-ventral iar ciliatura este dezvoltatã doar pe faþa inferioarã.

Familia Chlamydodontidae cuprinde peste 10 genuri. Aceste specii au ciliatura adoralã slab dezvoltatã, totdeauna situatã preoral; de regulã sunt fitofage. Genul Chilodonella include specii libere dulcicole (C. caudata), marine (C. labiata), comensale la crustacee isopode din genul Asellus sau amfipode gamaride (C. capucina, C. granulata) sau în pseudotraheile isopodelor terestre din genul Porcellio (C. porcellionis); alte specii se întâlnesc în nãmolul sapropelic. Familia Nassulidae cuprinde specii cu corp acoperit uniform cu ciliaturã; citostomul prevãzut cu inel contractil, cu ºiruri de cili adorali, citofaringele cu bastonaºe caracteristice. Nassula ornata este o specie dulcicolã, mezosaprobã, fitofagã.

Ordinul Trichostomatida

Acest grup de holotrichi (peste 250 specii) prezintã corpul asimetric, cu ciliatura dispusã uniform. Citostomul situat la nivelul unei adâncituri - vestibulum - la nivelul cãreia se gãsesc mai multe ºiruri de cili cu rolul de a orienta particulele alimentare spre citostom.

Familia Balantidiidae cuprinde specii parazite în tubul digestiv al nevertebratelor ºi vertebratelor. Balantidium coli - paraziteazã în intestin la om, B. duodeni - în intestin la batracieni.

Familia Colpodidae, cu specii cu corp asimetric, partea anterioarã fiind rãsucitã spre dreapta sau stânga. Speciile aparþinând acestei familii sunt dulcicole, halobionte, coprozoice, uneori parazite.

Genul Colpoda include specii dulcicole, cu corpul reniform, cu vestibulul ºi citostomul deschise lateral. Colpoda cucullus este frecvent în apele eutrofe, ca ºi C. steini, care poate fi gãsit uneori ºi în tubul digestiv al unor limacide (Agriolimax agrestis). Plagiopyla ovata din familia Plagiopylidae este o specie marinã, întâlnitã în ape eutrofizate sau nisip. Corpul este elipsoidal, mai ascuþit posterior.

Ordinul Hymenostomatida

Acest ordin cuprinde peste 260 de specii, libere, dulcicole, marine în ape saprobe, uneori parazite. Citostomul precedat de un vestibulum la nivelul cãruia se gãsesc una sau mai multe membrane derivate din ºiruri de cili contopiþi sau nu. De regulã existã patru membrane adorale - una mare ºi trei mai mici. Ciliatura de pe suprafaþa corpului este bogatã.

Subordinul Tetrahymenina – se caracterizează prin vestibulum aproape întotdeauna absent, iar ciliatura din jurul citostomului este slab dezvoltatã. Din acest grup fac parte hamilii ca: Tetrahymenidae, cu forme saprobe, bacterivore (Tetrahymena sp., Colpidium sp.); Cohnilembidae, cu specii bacterivore, marine, dulcicole sau în ape cu încãrcãturã organicã ridicatã cu corp fusiform sau rotunjit - Uronema sp., Cohnilembus sp.; Ophrioglenidae, cu specii dulcicole (Ophrioglena flava), salmastricole ºi marine (O. macrostoma), carnivore, atacând mici rotifere sau crustacee, unele parazite la nevertebrate (O. parasitica în tubul digestiv al turbelariatului Dendrocoelum lacteum, O. collini parazit în celom la larvele efemeropterelor din genul Baetis, sau chiar parazite la ofrioglenide mari - O. maligna)

Subordinul Peniculina. Speciile din acest grup prezintã peniculi în ciliatura de la nivelul vestibulumului, care este extern, cu cilii dispuºi uniform. Din acest subordin menţionăm familia Frontoniidae cu specii dulcicole (Frontonia leucas), salmastricole (F. microstoma) şi marine (F. marina - specie euritopã, de 200 - 600 mm, cu corpul ovoidal. Cilii sunt dispuºi în rânduri dese; în partea posterioarã sunt prezenþi 2-3 cili alungiþi. Medio-dorsal este prezentã o membranã ondulantã. Aparatul nuclear este format dintr-un macronucleu ovoidal ºi trei micronuclei sferici). Familia Paramecidae, din acelaşi subordin, prezintã vestibulumul în formã de pâlnie, deschis latero-ventral spre zona medianã a corpului; speciile aparþinând acestei familii sunt foarte comune în ape dulci (Paramecium caudatum, P. aurelia), marine, salmastre, ca ºi în apele acide din turbãrii (P. traumsteineri).

Subordinul Pleuronematina include specii la care în zona oralã existã o membranã ondulantã mare iar membranelele adorale sunt mici. Vestibulumul este absent.

Familia Pleuronematidae. Pleuronema coronatum este o specie marinã, comunã pe algele în descompunere din zona litoralã. Corpul ovoidal are 90 - 100 mm; prezintã o membranã ondulantã mare întinsã pe 2/3 din lungimea corpului. Posterior existã un grup de cili terminali.

Forme parazite: Ichthyiophthirius multifiliis este un ciliat parazit la peºti dulcicoli cãrora le produce leziuni la nivelul tegumentului. Are corpul ovo-sferoidal, atingând 800 mm lungime. Paraziþii pãtrund sub pielea peºtilor unde se dezvoltã o vreme, apoi pãrãsesc gazda, continuându-ºi dezvoltarea într-un chist gelatinos din care ies în final circa 250 noi indivizi.

Bütschlia parva este o altã specie parazitã, în burduf la rumegãtoare. Ciliatura lipseºte, cu excepþia celei din zona citostomului ºi a vestibulumului.

Ordinul Astomatida

Include peste 100 de specii lipsite de citostom ºi de ciliaturã, parazite în tubul digestiv al nevertebratelor (în special al anelidelor). Hrana este înglobatã prin difuziune ºi osmozã la nivelul membranei celulare. O serie de specii sunt fixate, prezentând organe de fixare de tip ventuzã sau cili tgmotactici. Nucleul este sferoidal sau alungit. Inmulþirea asexuatã se realizeazã prin diviziuni transversale repetate, astfel încât adesea descendenþii formeazã catene.

Familia Anoplophryidae, cu specii parazite la nevertebrate dulcicole ºi marine: Anoplophrya marylandense ºi A. lumbrici parazite la Lumbricus terrestris sau alte oligochete lumbricide în tubul digestiv. La acest gen, macronucleul este alungit, înconjurat de numeroºi micronuclei sferoidali. Anoplophrya orchestii paraziteazã la amfipode gamaride din genul Orchestia; alte specii paraziteazã în tubul digestiv al polichetelor marine - Rhizocaryum concavum paraziteazã la polichete din genul Polydora, Durchionella brasili parazit la polichetul Audouinia tentaculata; Metaphrya sp. paraziteazã la chetognate din genul Sagitta. Alte genuri de astomatide paraziteazã la la o gamă largă de nevertebrate, incluzând atât forme primitive – meduze – cât şi tipuri mai evoluate - turbelariate, crustacee copepode (calanoide), diferite tipuri de oligochete, echinoderme sau chiar vertebrate - amfibieni.

Ordinul Apostomatida

Include circa 40 de specii de ciliate cu corp asimetric, paraziþi la nevertebrate marine, cu ciclu de dezvoltare complicat. Citostomul este redus iar ciliatura este dispusã în spirale rare, macronucleul fiind oval sau alungit; prezintă un singur micronucleu. Ciclul de dezvoltare al apostomatidelor debuteazã cu stadiul de trofont, stadiu vegetativ în care animalul se hrãneºte ºi creºte; în acest stadiu, ciliatura este dispusã spiralat spre dreapta. Urmeazã stadiul de protomont, în care animalul nu se hrãneºte, aspectul ciliaturii se modificã (devine nespiralatã) iar în citoplasmã se formeazã aºa-numitele "plãci vitelogene". Tomontul, stadiul urmãtor, este de regulã închistat, animalul divizându-se sub chist în mai mulþi indivii ciliaþi, mici. Aceºti indivizi ciliaþi ies din chist, devenind protomiþi. Stadiul de protomit este liber, dar în acest stadiu animalele nu se hrãnesc iar ciliatura începe sã se spiraleze, rezultând în final tomitul. Acesta, dã mai departe naºtere trofontului, prin fixare de un crustaceu ºi închistare ulterioarã.

Familia Foettingeriidae cuprinde 16 genuri; Foettingeria actiniarum prezintã forontul la o gamã largã de crustacee (copepode, ostracode, amfipode, isopode, decapode) iar trofontul la anthozoare din genurile Actinia (A. equina) ºi Anemonia (A. sulcata). Infestarea actiniilor se face în momentul consumãrii crustaceelor. Familia Opalinopsidae - genurile Opalinopsis, Chromidina cu specii parazite în hepatopancreas, rinichi ºi gonade la cefalopode din genurile Sepia, Loligo, Octopus. Gymnodinioides inkistans trãieºte ca foront pe branhiile pagurilor iar ca trophont în sistemul circulator.

Ordinul Thigmotrichida

Cuprinde specii comensale în cea mai mare parte în cavitatea paleală a bivalvelor, unde trãiesc prinse de corpul gazdei cu un grup de cili difernþiaþi, situaþi de regulă dorsal ºi anterior, ºi care alcãtuiesc ciliatura tigmotacticã. Citostomul este din acest motiv deplasat posterior, ciliatura bucalã fiind redusã.

Familia Conchophthiridae include specii parazite în cavitatea paleală a unor melci pulmonaþi tereºtri (Conchophthirius steenstrupi parazit la genurile Arion, Limax, Succinea, Clausilia), la bivalve (C. anodontae la Anodonta, C. unionis la specii de Unio ºi C. mytili la midii - Mytilus) sau la echinoderme - C. anthedonis la crinii de mare liberi din genul Anthedon.

Familia Ancistrumidae (Hemispeiridae) cuprinde specii ectoparazite sau endoparazite la bivalve marine dar ºi la holoturide, asteride, crinoidee. Ancistrum mytili este parazit pe branhii la midii (Mytilus galloprovincialis), având corpul de formã ovoidalã, mai ascuþit anterior, unde se gãsesc cilii tigmotactici. Genul Ancistropira cuprinde specii parazite la specii de bivalve din genurile Teredo, Venus, Tellina, sau la echinodereme.

Familia Hypocomidae este caracterizatã prin prezenþa unei structuri tentaculiforme, sugãtoare; hipocomidele sunt specii marine, parazite la bivalve. Genul Hypocomides cuprinde specii parazite pe branhiile bivalvelor din genurile Mytilus, Musculus, Cardium.

Ordinul Chonotrichida

Chonotrichidele sunt un grup mic de euciliate sesile, marine în cea mai mare parte, unele endemice în lacul Baikal. Ciliatura este prezentã doar la juvenili. Adulþii fixaþi au formã de urnã fixatã printr-un peduncul lung sau foarte scurt, gros sau subþire. Zona adoralã este foarte complicatã, cu aspect de pâlnie multiplu spiralatã, care antreneazã în citostom particulele alimentare. Reproducerea se face prin înmugurire lateralã, multiplã sau conjugare.

- Familia Chilodochonidae include specii cu peduncul lung de fixare, pe crabi din genurile Portunus ºi Ebalia; familia Spirotrichonidae cuprinde specii fixate pe amfipode gamaride dulcicole, unele endemice în lacul Baikal; familia Stylochonidae grupează forme marine, cu douã pâlnii peristomiale concentrice, pedunculul de fixare scurt ºi subþire; din acest grup face parte Stylochona coronata, întâlnită pe crustacee amfipode (gamaride) marine.

Clasa Spirotricha

Ciliophorele aparþinând acestui grup taxonomic se caracterizeazã prin prezenþa ciliaturii pe toatã suprafaþa celulei, însã în jurul peristomiului existã o zonã adoralã mare, la nivelul cãreia se diferenþiazã de cele mai multe ori membranele iar cilii circumadorali sunt mai mari (putând forma ciri la unele specii).

Ordinul Heterotrichida

Forme libere sau fixate, unele parazite. Unele au formã ovoidalã, altele formã de con sau alungitã. Zona adoralã poate fi alungitã (Blepharisma), aproximativ circularã (Stentor) sau bilobatã (Folliculina). Cilii din jurul zonei adorale sunt mai mari decât cei de pe restul corpului. Aparatul nuclear este reprezentat de un macronucleu lung ºi ºerpuit, înconjurat de numeroºi micronuclei sferici.

- Familia Stentoridae include specii cu zona adoralã mare, ciliatã, fãrã membranele. Unele specii sunt libere în vreme ce altele au corpul protejat de lorici mucilaginoase. Genul Stentor este caracteristic pentru acest grup, cu specii dulcicole ºi marine (Stentor polymorphus). Familia Folliculinidae este un grup de heterotrichi cu corpul protejat de lorici pseudochitinoase cu aspect de amforã aplatizatã pe una din laturi. Animalul poate părăsi lorica, pentru a se fixa în alt loc unde îşi secretă o lorică nouă. Folliculina boltoni este o specie dulcicolã, care se fixează pe plante acvatice; F. spirorbis este o specie marinã, descrisă de pe tuburile polichetelor din genul Spirorbis; genul Metafolliculina cuprinde specii care se fixează pe isopode; alte specii pot fi întâlnite pe alge marine, bivalve, polichete serpulide, briozoare etc.

Ordinul Hypotrichida

Include aproximativ 400 de specii libere, cu corpul turtit dorso-ventral uneori cu cuticulã rigidã, cu zona adoralã ºi peristomul îndreptate anterior ºi inferior. Ciliatura de pe partea ventralã prezintã grupe de cili solidarizaþi cu ajutorul cãrora animalele se deplaseazã pe substrat - cirii. Dorsal, cirii - dacã sunt prezenþi - au rol tactil. Dispoziþia acestor ciri este caracteristicã pentru fiecare grup taxonomic de hipotrichi în parte, reprezentând un criteriu taxonomic.

Familia Aspidiscidae - cuprinde circa 30 de specii marine; A. polystyla este comunã în apele litorale ale Mãrii Negre. Familia Euplotidae cuprinde peste 40 de specii dulcicole, salmastricole ºi marine, cu corp oval aplatizat, cu cinci ciri transversali foarte puternici. Lateral ºi posterior existã ciri înotãtori masivi; Euplotes harpa este o specie salmastricolã, comunã în apele cu încãrcãturã organicã, uneori în nãmol sapropelic. Stylonychia mytilus (familia Pleurotrichidae) este o specie cu largã toleranþã faþã de salinitate, prezintã trei ciri caudali laciniaþi; se hrãneºte cu diatomee ºi alte alge unicelulare, fiind comunã în zona litoralului. Alte familii de hipotrichide: Oxytrichidae, Psilotrichidae, Urostylidae, º.a.

Ordinul Oligotrichida

Cuprinde ciliate comensale în tubul digestiv al mamiferelor ierbivore cât ºi specii planctonice marine. Zona adoralã este înconjuratã la acest grup de cili masivi, uneori ramificaþi la capãt. Speciile din acest grup au o morfologie foarte variată, atât în ceea ce priveºte forma celulei corpului cât şi în ce priveºte dispoziþia cilaturii pe suprafaþa acesteia. Strombidium arenicola din familia Strombidiliidae este o specie sedimentofilã, la care cilii - masivi ºi ramificaþi se întâlnesc doar în zona adoralã.

Tintinnoideele sunt un grup de ciliate pelagice, în principal marine dar ºi dulcicole (peste 1000 de specii), cu corpul protejat de o loricã mucilaginoasã sau pseudochitinoasã în formã de clopot. Cilii sunt puþini, dispuºi mai ales în zona adoralã, ciliatura de pe suprafaþa corpului lipsind. Aparatul nuclear este format dintr-un macronucleu ºi un micronucleu. Animalul este ancoratã în interiorul capsulei prin fascicule de mioneme care formeazã un peduncul contractil, permiþând retragerea animalului la adãpost în caz de pericol. Sunt specii de regulã fitofage, consumând alge unicelulare. Citãm din acest grup pe Tintinnopsis campanula, o specie destul de frecventã în apele marine litorale ºi pe T. fluviatilis, dulcicolã. In unele tratate de specialitate, tintinoideele sunt considerate ca ordin aparte, dat fiind caracterele lor tipice ºi numãrul mare de specii cunoscute.

Ordinul Odontostomatida

Include forme libere, dulcicole, marine sau sapropelice. Au corpul mic, semicircular ºi comprimat cu loricã prezentând la unele specii excrescenþe spiniforme. Zona adoralã prezintã opt membranele. Trãiesc în sedimente mâloase - genul Saprodinium (S. nasutum), genul Discomorpha (D. pectinata).

Ordinul Entodiniomorpha

Grup de euciliate comensale la mamiferele rumegãtoare, cu ciliatura foarte redusã, limitatã la unele zone ale corpului - în special în zona adoralã. O serie de autori ridicã acest grup la rang de clasã aparte. Forma corpului este diversã, de multe ori complicatã. Genul Epidinium este întâlnit la specii de ovine, bovine sau la reni, Epiplastron africanum la diferite specii de antilope, genul Troglodytella - la maimuþele antropoide (T. gorillae), ş.a.

Clasa Peritricha

Cuprinde circa 1000 de specii de ciliate fixate sau libere, cu peristomiul foarte larg, spiralat spre stânga, invers faþã de spirotrichi, înconjurat de cili dispuºi de asemenea spiralat ºi formând o membranã adoralã. In zona peristomialã, se gãsesc ºiruri de ciliaturã dispusã spiralat, care de multe ori se dispun astfel încât formează membrane ondulante. Particulele alimentare sunt antrenate de bãtaia acestor membrane (membranã ondulantã ºi membranele) la nivelul vestibulumului ºi mai apoi în citostom. Pe restul suprafeþei corpului ciliatura lipseºte. Macronucleul este mare, de forma literei C sau mai complicat; micronucleul, unic, este sferic. Formele fixate pot fi solitare (Vorticella sp.) sau coloniale (Zoothamnion sp.). In caz de pericol, peristomul se retrage, iar pedunculul de fixare se contractã puternic, datoritã mionemelor aflate atât în structura celulei cât ºi în cea a pedunculului.

Ordinul Sessilia

Cuprinde peritrichi fixaþi de substrat, dulcicoli, salmastricoli sau marini, solitari sau coloniali. La unele specii este prezentã ºi o loricã de protecþie.

Familia Vorticellidae - forme sesile, cu peduncul lung învelit într-o teacã prevãzutã cu mioneme ce permit contractarea sa rapidã: genul Vorticella grupeazã peste 150 de specii solitare, dulcicole. Indivizii trãiesc de regulã în aglomeraþii dar pot fi întâlniþi ºi izolaþi. Uneori îºi pot desprinde pedunculul de fixare ºi pot înota în masa apei. Exemplu - Vorticella nebulifera. Familia Zoothamniidae cuprinde forme coloniale, la care întreaga colonie se poate retracta datoritã faptului cã mionemele sunt comune întregii colonii; indivizii coloniei sunt diferenþiaþi, specii dulcicole ºi marine. Din acest grup fac parte specii ca Zoothamnium ponticum – frecvent în Marea Neagrã, Z. parasiticum pe copepode ciclopide; alte specii sunt dulcicole, fixându-se pe isopode, amfipode gamaride, insecte dulcicole, pe gasteropode (Hydrobia) sau pe crabi din genul Carcinus, pe alge marine; în fine, unele specii de zoothamnide sunt pelagice - Z. pelagicum.

Ordinul Mobilia

Include un grup redus de peritrichi solitari, epibionţi la animale marine. Corpul are aspect de cupã, fiind prevãzut cu un disc adeziv la polul aboral.

Familia Urceolariidae - genul Urceolaria cuprinde specii dulcicole sau marine, epibionte pe turbelariate, în cavitatea paleală a gasteropodelor, sau în tubul digestiv al unor holoturide (cum este genul Synapta). Urceolaria korschelti trãieºte în cavitatea paleală la Chiton marginatus, Trichodina pediculus pe colonii de hidrozoare, mormoloci de broascã, peºti marini ºi dulcicoli; Cyclochaeta sp. - pe spongieri, polichete serpulide, pe chitoni, echinoderme, peºti dulcicoli ºi marini (Scorpena, Trigla)

Subîcrengãtura SUCTORIA (Acinetoides, Tentaculifera)

Suctoriile sunt forme sesile ca adult, cu sau fãrã peduncul, lipsite de ciliaturã ºi citostom, adesea prezentând lorici protectoare. Sunt cunoscute peste 500 de specii dulcicole, salmastricole ºi marine, libere, rar parazite sau comensale. Specii prãdãtoare, suctoriile se hrãnesc sugând conþinutul prãzii cu ajutorul unor prelungiri tentaculiforme mãciucate prevãzute cu haptociste sau cu ajutorul unor tentacule subþiri ºi ascuþite care penetreazã prada. Numãrul macronucleilor ºi al micronucleilor variazã în unele cazuri chiar la aceeaºi specie. Inmulþirea se face asexuat prin înmugurire externã sau internã ori prin diviziune binarã, ºi sexuat, prin conjugare, ca la celelalte ciliofore. Juvenilii se desprind de organismul parental ºi înoatã un timp cu ajutorul unei ciliaturi reduse care dispare dupã fixare.

Endogonea include suctorii care se înmulþesc asexuat prin înmugurire internã. Cele mai cunoscute suctorii din acest grup sunt incluse în familiile descrise mai jos.

Familia Acinetidae cuprinde suctorii cu sau fãrã peduncul subþire, cu corpul protejat de loricã, prezentând tentacule sugãtoare mãciucate. Sunt specii dulcicole sau marine. Exemple: genurile Acineta, Periacineta, Metacineta, Tokophrya. Familia Dendrocometidae cuprinde specii la care de pe o parte centralã sferoidalã pornesc mai multe braþe ramificate sau nu, prevãzute cu tentacule sugãtoare scurte; nu prezintã peduncul ºi nici loricã: Dendrocometes paradoxus trãieºte pe branhiile unor crustacee amfipode dulcicole (Gammarus pulex), Stylocometes digitatus pe branhiile isopodelor dulcicole din genul Asellus. Familia Dendrosomatide, cu specii caracterizate prin corp asimetric, fãrã peduncul, cu braþe ramificate sau fãrã braþe. Când braþele sunt prezente, animalul are aspect arborescent. Speciile acestei familii trãiesc de asemenea pe corpul unor crustacee ºi peºti dulcicoli sau marini; cele mai cunoscute genuri din acest grup sunt Dendrosoma, Tricophrya, Astrophrya, Staurophrya, Rhabdophrya, ş.a.

Exogonea. La acest grup înmugurirea are loc extern. Familia Ephelotidae cuprinde suctorii cu tentacule mãciucate ºi ascuþite, cu pedunculul de fixare gros - striat sau nu, cu sau fãrã loricã, marine, comensale uneori pe colonii de hidrozoare sau briozoare; exemple: Ephelota gemmipara, E. cornuta. Alte familii din acelaşi grup: Podophryidae, Thecacinetidae.