Trompa, invaginabila, este situata anterior, prezentând terminal orificiul bucal înconjurat de o coroana de tentacule mici, ramificate sau nu. Pe trompa exista tepi cuticulari iar tentaculele sunt prevazute cu ciliatura. La baza trompei, pe o papila, se deschide orificiul anal, situat dorsal; ventral, pe partea opusa orificiului anal se deschid cele doua orificii excretoare.
Trunchiul este acoperit de o cuticula prevazuta de cele mai multe ori cu formatiuni tegumentare (papile) variate si complicate; aceste structuri, alaturi de santurile circulare si longitudinale, dau tegumentului trunchiului aspectul unei retele.
Organizarea interna
- Tegumentul prezinta numeroase glande uni sau pluricelulare. Sub epiderma se gaseste un strat dermal gros urmat de musculatura - toate alcatuind împreuna un sac musculo-cutaneu. Musculatura cuprinde un strat de musculatura circulara la exterior si un strat intern de musculatura longitudinala. Aceasta din urma este mai bine dezvoltata, diferentiind anterior patru muschi retractori ai trompei.
- Cavitatea celomica este compartimentata în doua zone: una mica, anterioara, ce se întinde la nivelul tentaculelor si a bazei acestora, prezentând distal doua vezicule Poli (cu rol în reglarea presiunii lichidului celomic în tentacule) si o cavitate mare, care ocupa tot restul corpului. Legate de celom sunt si canalele tegumentare, care alcatuiesc o retea bogata si complexa. Lichidul celomic contine diferite tipuri de celule: germinative, celule cu hemeritrina, celule-urna (celule peritoneale modificate, care au rolul de a pune în miscare lichidul celomic si participa si în excretie).
- Tubul digestiv - format din intestin anterior, mediu si posterior - este lung si are forma literei U, cu ramurile spiralate una în jurul alteia. In lungul intestinului exista un sant ciliat. In jurul tubului digestiv, între stratul de musculatura si splanhnopleura se gaseste un spatiu lacunar (sinus) fara legatura cu cavitatea celomica. Intestinul posterior se termina cu un rect, înaintea caruia se gaseste un cecum intestinal. Lateral fata de recta se afla doua glande anale, cu aceeasi constitutie ca si sistemul lacunar al intestinului. La nivelul splanhnopleurei se gasesc celule cloragogene.
- Sistemul circulator este redus la sistemul lacunar intestinal, rolul lui fiind suplinit de celom.
- Aparatul respirator lipseste, respiratia fiind tegumentara si realizându-se la nivelul sistemului de santuri longitudinale si circulare, sub care exista canale tegumentare. Deasemenea, schimburi respiratorii pot sa se realizeze si la nivelul tentaculelor.
- Aparatul excretor este de tip metanefridian. Exista doua metanefridii mari, situate median, care elimina si produsele genitale. Rol în excretie mai au deasemenea celulele cloragogene ale splanhnopleurei si urnele.
- Sistemul nervos este alcatuit dintr-un ganglion cerebroid bilobat, situat dorsal, la baza tentaculelor. De la acest ganglion porneste inelul nervos perifaringian care se continua cu un cordon nervos ventral.
- Organele de simt. Analizatorii vizuali sunt reprezentati de petele ocelare situate în contact cu ganglionul cerebroid, în fundul unor canale ciliate. Pe tentacule exista butoni senzitivi; organele nucal si digitiform sunt structuri senzoriale cu rol deocamdata obscur.
- Sexele sunt separate, gonadele dezvoltându-se doar în perioada de reproducere. Gonada apare ca un grup de celule dispuse inelar în urma metanefridiilor, în jurul muschiului retractor ventral al trompei. Elementele sexuale cad în celom si de aici sunt eliminate la exterior de catre metanefridii. Segmentarea este spirala, inegala. In urma segmentarii rezulta fie stereoblastule fie coeloblastule. Din oua iese o larva pelagica asemanatoare trocoforei anelidelor.
Sistematica sipunculidelor este înca controversata. Cele 17 genuri descrise pâna în prezent sunt grupate în patru familii: Golfingiidae, Sipunculidae, Aspidosiphonidae si Phascolosomatidae. Criteriile de clasificare pentru sipunculide sunt reprezentate de forma si modul de organizare al tentaculelor, care pot înconjura complet orificiul bucal (golfingide, sipunculide), incomplet (aspidosiphonide) sau pot lasa gura ân afara (phascolosomatide), de prezenta sau absenta (golfingide, phascolosomatide) canalelor cuticulare în peretele corpului, de modul în care musculatura longitudinala este organizata sau nu (golfingide) în fascicule, de numarul muschilor retractori, de numarul metanefridiilor. La unele specii, tegumentul poate fi lipsit de papile, în timp ce alte specii au papile dispuse regulat în cazul aspidosiphonidelor, pe corp exista doua scuturi cornoase sau calcaroase, unul anal si altul codal. Multe specii, din toate familiile, folosesc drept adapost cochilii goale de gasteropode sau scafopode.
Familia Golfingiidae (cu peste 150 specii) include forme cu tentacule digitiforme sau aplatizate, dispuse pe un singur sir. In Marea Neagra a fost citata pâna în prezent o singura specie - Golfingia minuta, care apartine acestui grup taxonomic; este citata de pe fundurile mâloase si nisipoase de adâncimi medii. Genuri mai cunoscute ale acestui grup sunt Golfingia, Phascolion. Familia Sipunculidae include specii de talie mare; Sipunculus nudus, cea mai cunoscuta specie din acest grup are circa 35 cm lungime, frecvent pe fundurile nisipoase din Atlantic, Pacific, Indian, Marea Mediterana, Marea Rosie.
Filogenie. Pozitia filogenetica a sipunculidelor este de asemenea controversata. O serie de specialisti, bazându-se pe trasaturi de embriogneza si pe aspecte ale structurii larvelor sugereaza o apropiere de moluste si brahiopode. Alte opinii, bazate pe structura larvelor sipunculidelor – forma si marimea celulelor din zona prototrochala, zona apicala sau prezenta cordonului nervos ventral, formarea cuticulei larvare din membrana oului, prezenta fotoreceptorilor larvali de tip invers – ar indica o apropiere de anelide. Studiile asupra ARN ribosomal, chiar daca nu sunt în întregime concludente deocamdata, sugereaza o apropiere a sipunculidelor de anelide, iar în concordanta cu aceste date, faptul ca sipunculidele nu sunt organisme metamerizate este un rezultat al modului de viata care a dus la pierderea metameriei. O serie de cercetatori au acceptat de asemenea o apropiere a sipunculidelor de echiuride, atât pe baza datelor de morfologie si organizatie interna cât si în urma studiilor asupra ARN ribosomal, avansându-se ipoteza existentei unui stramos comun premetameric al celor doua grupe; însa, alte studii, bazate atât pe analiza genetica cât si pe datele de anatomie comparata contrazic ipoteza precedenta.
Poate atinge pana la 30 cm lungime.Corpul are doua regiuni: introvert si trunchi(corpul propriu-zis).Diametrul introvertului este mai mic decat diametrul trunchiului.Introvertul poarta in varf o coroana de tentacule care sunt prinse la baza intr-un guler asemanator unei palnii.Aceste tentacule au rol de organe tactile si servesc pentru prinderea prazii.Trunchiul prezinta o cuticula strabatuta de santuri longitudinale si santuri circulare care ii ofera un aspect cadrilat.
S. nudus traieste in Oceanul Atlantic, Oceanul Indian,Oceanul Pacific(la adancimi de pana la 2275 m), Marea nordului si Mediterana(in Marea Adriatica traieste la suprafata); populeaza substratul nisipos-malos la diefrite adancimi in zona litorala
