Ordinul Foraminiferida

Foraminiferele sunt specii marine, cu corpul protejat de o cochilie calcaroasă formată dintr-o singură lojă sau încăpere (monotalame), sau mai multe (politalame). Dimensiunile sunt cuprinse între 20 -50 m și 0,5 mm la speciile actuale; există însă forme fosile - numuliții din terțiar - care atingeau dimensiuni de 10 cm diametru. Morfologia cochiliei este extrem de variată, formele fosile sunt adesea carecteristice pentru anumite perioade geologice, fiind folosite ca fosile indicatoare. La cele mai multe specii cochilia este perforată de orificii (foramene) pe unde ies la exterior pseudopodele. La alte specii, pseudopodele ies la exterior printr-o singură deschizătură, similară cu pseudostomul testaceelor.

Pâna nu demult, foraminiferele erau considerate un grup prin excelenta marin. In 1999 însa, analiza comparativa a materialului genetic extranuclear al unei specii de amoebozoar dulcicol nud – Reticulomyxa filosa – arata ca aceasta este de fapt un foraminifer dulcicol fara cochilie. Aceasta descoperire vine sa puna într-o noua lumina evolutia grupului, deoarece se poate presupune ca aceasta nu este singurul exeplu de acest tip, iar foraminiferele tipice ar putea avea rude dulcicole care au pierdut cochilia protectoare pastrând în schimb pseudopodele de tip reticulopod.

Cochilia foraminiferelor este de cele mai multe ori calcaroasă; există și specii la care cochilia este chitinoasă sau alcătuită din diferite materiale - firișoare de nisip, spiculi de spongieri etc. cimentate de substanțe gelatinoase sau pseudochitinoase produse de citoplasma externă.

Pseudopodele sunt foarte lungi, subțiri, prezentând un filament axial consistent; se pot contopi, formând o rețea anastomozată. Nucleul este de regulă unic, cu toate că există și forme la care există mai mulți nuclei mici.

In ciclul de dezvoltare al foraminiferelor se succed două generații - una rezultată prin înmulțire schizogonică (generație macrosferică) și cealaltă rezultată prin înmulțire sexuată (generație microsferică). Exemplarele celor două generații pot prezenta dimorfism. Astfel, la generația microsferică, proloculum - loja inițială - este mică, dar cochilia rezultată are dimensiuni mari. La generația macrosferică proloculum este mare dar cochilia rezultată este mică. La unele specii cochilia generației microsferice prezintă lojele dispuse înrulat în sensul acelor de ceasornic, în timp ce la generația macrosferică sensul de rotație este invers.

La genul Rhabdamina cochilia este monotalamă, cu mai multe prelungiri dispuse radiar-neregulat. La capătul uneia din prelungiri se deschide orificiul pe unde ies pseudopodele (cochilia nu poartă foramene). Tot monotalamă este și cochilia genurilor Lagena (la care are formă de amforă) sau Batisiphon (unde forma cochiliei este alungită). La genurile Nodosaria și Ammobaculites cochilia este politalamă cu lojele dispuse liniar. La Ammobaculites primele loje sunt dispuse înrulat. Genurile Triloculina, Quinqueloculina, Nassilina, Miliola, s.a. au lojele dispuse altern, cu simetrie bilaterală sau radiară. La genuri ca Nonion, Elphidium, Amonia, s.a. lojele cochiliei sunt dispuse în spirală. Genul pelagic Globigerina prezintă o cochilie cu lojele dispuse pe toate cele trei axe de simetrie, aspectul general fiind cel al unei aglomerări de mici sferule perforate. La litoralul românesc sunt comune specii ca Ammonia (Rotalia) beccari, Cribroelphidium poeyanum etc.