In acest grup taxonomic sunt cuprinse ciliate cu ciliatura evidentă în toate stadiile de dezvoltare (gr. eu - adevarat). Se împart în mai multe clase, în funcţie de modul de dispunere al ciliaturii (Holotricha, Spirotricha, Peritricha).

Clasa Holotricha

Include ciliate la care cilii acoperă în întregime celula (holos - în întregime). Cilii pot fi dispuşi în şiruri regulate, pot fi identici sau diferenţiaţi. Aparatul nuclear prezinta un macronucleu şi unul sau mai mulţi micronuclei. Citostomul este prezent, în jurul lui cilii fiind mai lungi, uneori organizaţi în membrane ondulante, care au rolul de a antrena în interior particulele alimentare. La unele specii citostomul poate lipsi. Tipul reprezentativ al acestui grup este genul Paramecium.

Sistematica holotrichilor ia în calcul structura ciliaturii din zona citostomului, în funcţie de aceasta distingându-se mai multe ordine.

Ordinul Gymnostomatida

Include aproximativ 1000 de specii cu citostomul deschis anterior, lateral sau latero-ventral, uneori posterior, fără ciliatură specializată; există unele diferenţieri ale ciliaturii în formă grupată sau în rânduri, iar la nivelul membranei celulare sunt prezenti trihocişti. Gimnostomatidele sunt specii dulcicole şi marine – pot fi întâlnite si în mediu sapropelic - puţine parazite, cu regim carnivor (forme răpitoare), fitofag sau detritivor. Include mai multe tipuri morfologice.

Protostomata

Cuprinde ciliate cu citostomul îndreptat anterior, în direcţia de deplasare a animalului.

Familia Actinobolinidae cuprinde specii cu nucleu lung sau sferoidal, cu tentacule protractile, citostom apical şi ciliatură uniformă. Sunt forme răpitoare, dulcicole, salmastricole sau polisaprobe. Familia Amphipeltidae cuprinde tot forme răpitoare, cu corpul fusiform şi uşor aplatizat lateral, curbat anterior. Nucleul este dublu sau moniliform. Amphileptus claparedi este prădător pe coloniile de Zoothamnium marinum. Familia Colepidae include specii cu corpul ovoidal, protejat de plăci ectoplasmatice dispuse regulat. Citostomul este înconjurat de ciri iar posterior sunt prezenţi ţepi. Coleps hirtus - dulcicol, în ape mezosaprobe; alte specii ale aceluiaşi gen sunt marine. Mesodinium rubrum, din aceeasi familie este o specie oarecum dierită; corpul său este strangulat la mijloc, cu ciliatura dispusă în două brâuri, unul orientat anterior şi celălat posterior. Unii dintre cilii orientaţi anterior au partea terminală ramificată. M. rubrum este o specie planctonică, apărând uneori în aglomeraţii mari care formează pete brun-roşcate pe suprafaţa apei; este un indicator de ape eutrofizate.

Familia Didinidae prezintă citostomul apical, uneori cu con bucal. Ciliatura poate fi dispusă uniform sau poate lipsi parţial. Genul Didinium cuprinde mai multe specii prădătoare, care se hrănesc cu alte protozoare. Familia Trachelocercidae include specii cu aspect ovoidal sau alungit, vermiform; genul Trachelocerca (Trachelocerca entzi) include specii cu celula de 190 - 350 mm, alungita, serpentiforma. Sunt comune în mediul interstiţial (nisipuri litorale). Citostomul este situat pe o mică proeminenţă a zonei anterioare (cu aspect de "cap") şi este înconjurat de un grup de cili mai lungi. Familia Holophryidae cuprinde specii cu corp alungit sau ovoidal, cu ciliatura uniformă. La unele specii - genul Lacrymaria - partea anterioară se poate alungi foarte mult, formând o prelungire ca o trompă, care poartă în vârf peristomul înconjurat de cili mai lungi. Vacuola pulsatilă este situată terminal. In acest grup sunt cuprinse specii dulcicole, salmastricole şi marine; Lacrymaria coronata cu corpul alungit, ovoidal, cu ciliatura dispusă pe toată suprafaţa corpului. Este o specie comună în apele marine litorale.

Pleurostomata

Citostomul acestor ciliate este situat lateral. Familia Trachelidae include specii cu corpul ovoidal-alungit, prezentând anterior o prelungire în formă de trompă iar ventral o bandă de trihocişti. Genul Dileptus, cu specii răpitoare, dulcicole, marine şi terestre (în straturile de muşchi) se caracterizează prin prelungirea anterioară curbată dorsal. Din acest grup mentionam pe Dileptus anser - o specie dulcicola, si pe D. gigas, ce face parte din cele mai mari protozoare, putând atinge 1 mm lungime.

Hypostomata

La acest grup de ciliate, citostomul se deschide ventral. Corpul este de asemenea aplatizat dorso-ventral iar ciliatura este dezvoltată doar pe faţa inferioară.

Familia Chlamydodontidae cuprinde peste 10 genuri. Aceste specii au ciliatura adorală slab dezvoltată, totdeauna situată preoral; de regulă sunt fitofage. Genul Chilodonella include specii libere dulcicole (C. caudata), marine (C. labiata), comensale la crustacee isopode din genul Asellus sau amfipode gamaride (C. capucina, C. granulata) sau în pseudotraheile isopodelor terestre din genul Porcellio (C. porcellionis); alte specii se întâlnesc în nămolul sapropelic. Familia Nassulidae cuprinde specii cu corp acoperit uniform cu ciliatură; citostomul prevăzut cu inel contractil, cu şiruri de cili adorali, citofaringele cu bastonaşe caracteristice. Nassula ornata este o specie dulcicolă, mezosaprobă, fitofagă.

Ordinul Trichostomatida

Acest grup de holotrichi (peste 250 specii) prezintă corpul asimetric, cu ciliatura dispusă uniform. Citostomul situat la nivelul unei adâncituri - vestibulum - la nivelul căreia se găsesc mai multe şiruri de cili cu rolul de a orienta particulele alimentare spre citostom.

Familia Balantidiidae cuprinde specii parazite în tubul digestiv al nevertebratelor şi vertebratelor. Balantidium coli - parazitează în intestin la om, B. duodeni - în intestin la batracieni.

Familia Colpodidae, cu specii cu corp asimetric, partea anterioară fiind răsucită spre dreapta sau stânga. Speciile aparţinând acestei familii sunt dulcicole, halobionte, coprozoice, uneori parazite.

Genul Colpoda include specii dulcicole, cu corpul reniform, cu vestibulul şi citostomul deschise lateral. Colpoda cucullus este frecvent în apele eutrofe, ca şi C. steini, care poate fi găsit uneori şi în tubul digestiv al unor limacide (Agriolimax agrestis). Plagiopyla ovata din familia Plagiopylidae este o specie marină, întâlnită în ape eutrofizate sau nisip. Corpul este elipsoidal, mai ascuţit posterior.

Ordinul Hymenostomatida

Acest ordin cuprinde peste 260 de specii, libere, dulcicole, marine în ape saprobe, uneori parazite. Citostomul precedat de un vestibulum la nivelul căruia se găsesc una sau mai multe membrane derivate din şiruri de cili contopiţi sau nu. De regulă există patru membrane adorale - una mare şi trei mai mici. Ciliatura de pe suprafaţa corpului este bogată.

Subordinul Tetrahymenina – se caracterizeaza prin vestibulum aproape întotdeauna absent, iar ciliatura din jurul citostomului este slab dezvoltată. Din acest grup fac parte hamilii ca: Tetrahymenidae, cu forme saprobe, bacterivore (Tetrahymena sp., Colpidium sp.); Cohnilembidae, cu specii bacterivore, marine, dulcicole sau în ape cu încărcătură organică ridicată cu corp fusiform sau rotunjit - Uronema sp., Cohnilembus sp.; Ophrioglenidae, cu specii dulcicole (Ophrioglena flava), salmastricole şi marine (O. macrostoma), carnivore, atacând mici rotifere sau crustacee, unele parazite la nevertebrate (O. parasitica în tubul digestiv al turbelariatului Dendrocoelum lacteum, O. collini parazit în celom la larvele efemeropterelor din genul Baetis, sau chiar parazite la ofrioglenide mari - O. maligna)

Subordinul Peniculina. Speciile din acest grup prezintă peniculi în ciliatura de la nivelul vestibulumului, care este extern, cu cilii dispuşi uniform. Din acest subordin mentionam familia Frontoniidae cu specii dulcicole (Frontonia leucas), salmastricole (F. microstoma) si marine (F. marina - specie euritopă, de 200 - 600 mm, cu corpul ovoidal. Cilii sunt dispuşi în rânduri dese; în partea posterioară sunt prezenţi 2-3 cili alungiţi. Medio-dorsal este prezentă o membrană ondulantă. Aparatul nuclear este format dintr-un macronucleu ovoidal şi trei micronuclei sferici). Familia Paramecidae, din acelasi subordin, prezintă vestibulumul în formă de pâlnie, deschis latero-ventral spre zona mediană a corpului; speciile aparţinând acestei familii sunt foarte comune în ape dulci (Paramecium caudatum, P. aurelia), marine, salmastre, ca şi în apele acide din turbării (P. traumsteineri).

Subordinul Pleuronematina include specii la care în zona orală există o membrană ondulantă mare iar membranelele adorale sunt mici. Vestibulumul este absent.

Familia Pleuronematidae. Pleuronema coronatum este o specie marină, comună pe algele în descompunere din zona litorală. Corpul ovoidal are 90 - 100 mm; prezintă o membrană ondulantă mare întinsă pe 2/3 din lungimea corpului. Posterior există un grup de cili terminali.

Forme parazite: Ichthyiophthirius multifiliis este un ciliat parazit la peşti dulcicoli cărora le produce leziuni la nivelul tegumentului. Are corpul ovo-sferoidal, atingând 800 mm lungime. Paraziţii pătrund sub pielea peştilor unde se dezvoltă o vreme, apoi părăsesc gazda, continuându-şi dezvoltarea într-un chist gelatinos din care ies în final circa 250 noi indivizi.

Bütschlia parva este o altă specie parazită, în burduf la rumegătoare. Ciliatura lipseşte, cu excepţia celei din zona citostomului şi a vestibulumului.

Ordinul Astomatida

Include peste 100 de specii lipsite de citostom şi de ciliatură, parazite în tubul digestiv al nevertebratelor (în special al anelidelor). Hrana este înglobată prin difuziune şi osmoză la nivelul membranei celulare. O serie de specii sunt fixate, prezentând organe de fixare de tip ventuză sau cili tgmotactici. Nucleul este sferoidal sau alungit. Inmulţirea asexuată se realizează prin diviziuni transversale repetate, astfel încât adesea descendenţii formează catene.

Familia Anoplophryidae, cu specii parazite la nevertebrate dulcicole şi marine: Anoplophrya marylandense şi A. lumbrici parazite la Lumbricus terrestris sau alte oligochete lumbricide în tubul digestiv. La acest gen, macronucleul este alungit, înconjurat de numeroşi micronuclei sferoidali. Anoplophrya orchestii parazitează la amfipode gamaride din genul Orchestia; alte specii parazitează în tubul digestiv al polichetelor marine - Rhizocaryum concavum parazitează la polichete din genul Polydora, Durchionella brasili parazit la polichetul Audouinia tentaculata; Metaphrya sp. parazitează la chetognate din genul Sagitta. Alte genuri de astomatide parazitează la la o gama larga de nevertebrate, incluzând atât forme primitive – meduze – cât si tipuri mai evoluate - turbelariate, crustacee copepode (calanoide), diferite tipuri de oligochete, echinoderme sau chiar vertebrate - amfibieni.

Ordinul Apostomatida

Include circa 40 de specii de ciliate cu corp asimetric, paraziţi la nevertebrate marine, cu ciclu de dezvoltare complicat. Citostomul este redus iar ciliatura este dispusă în spirale rare, macronucleul fiind oval sau alungit; prezinta un singur micronucleu. Ciclul de dezvoltare al apostomatidelor debutează cu stadiul de trofont, stadiu vegetativ în care animalul se hrăneşte şi creşte; în acest stadiu, ciliatura este dispusă spiralat spre dreapta. Urmează stadiul de protomont, în care animalul nu se hrăneşte, aspectul ciliaturii se modifică (devine nespiralată) iar în citoplasmă se formează aşa-numitele "plăci vitelogene". Tomontul, stadiul următor, este de regulă închistat, animalul divizându-se sub chist în mai mulţi indivii ciliaţi, mici. Aceşti indivizi ciliaţi ies din chist, devenind protomiţi. Stadiul de protomit este liber, dar în acest stadiu animalele nu se hrănesc iar ciliatura începe să se spiraleze, rezultând în final tomitul. Acesta, dă mai departe naştere trofontului, prin fixare de un crustaceu şi închistare ulterioară.

Familia Foettingeriidae cuprinde 16 genuri; Foettingeria actiniarum prezintă forontul la o gamă largă de crustacee (copepode, ostracode, amfipode, isopode, decapode) iar trofontul la anthozoare din genurile Actinia (A. equina) şi Anemonia (A. sulcata). Infestarea actiniilor se face în momentul consumării crustaceelor. Familia Opalinopsidae - genurile Opalinopsis, Chromidina cu specii parazite în hepatopancreas, rinichi şi gonade la cefalopode din genurile Sepia, Loligo, Octopus. Gymnodinioides inkistans trăieşte ca foront pe branhiile pagurilor iar ca trophont în sistemul circulator.

Ordinul Thigmotrichida

Cuprinde specii comensale în cea mai mare parte în cavitatea paleala a bivalvelor, unde trăiesc prinse de corpul gazdei cu un grup de cili difernţiaţi, situaţi de regula dorsal şi anterior, şi care alcătuiesc ciliatura tigmotactică. Citostomul este din acest motiv deplasat posterior, ciliatura bucală fiind redusă.

Familia Conchophthiridae include specii parazite în cavitatea paleala a unor melci pulmonaţi tereştri (Conchophthirius steenstrupi parazit la genurile Arion, Limax, Succinea, Clausilia), la bivalve (C. anodontae la Anodonta, C. unionis la specii de Unio şi C. mytili la midii - Mytilus) sau la echinoderme - C. anthedonis la crinii de mare liberi din genul Anthedon.

Familia Ancistrumidae (Hemispeiridae) cuprinde specii ectoparazite sau endoparazite la bivalve marine dar şi la holoturide, asteride, crinoidee. Ancistrum mytili este parazit pe branhii la midii (Mytilus galloprovincialis), având corpul de formă ovoidală, mai ascuţit anterior, unde se găsesc cilii tigmotactici. Genul Ancistropira cuprinde specii parazite la specii de bivalve din genurile Teredo, Venus, Tellina, sau la echinodereme.

Familia Hypocomidae este caracterizată prin prezenţa unei structuri tentaculiforme, sugătoare; hipocomidele sunt specii marine, parazite la bivalve. Genul Hypocomides cuprinde specii parazite pe branhiile bivalvelor din genurile Mytilus, Musculus, Cardium.

Ordinul Chonotrichida

Chonotrichidele sunt un grup mic de euciliate sesile, marine în cea mai mare parte, unele endemice în lacul Baikal. Ciliatura este prezentă doar la juvenili. Adulţii fixaţi au formă de urnă fixată printr-un peduncul lung sau foarte scurt, gros sau subţire. Zona adorală este foarte complicată, cu aspect de pâlnie multiplu spiralată, care antrenează în citostom particulele alimentare. Reproducerea se face prin înmugurire laterală, multiplă sau conjugare.

- Familia Chilodochonidae include specii cu peduncul lung de fixare, pe crabi din genurile Portunus şi Ebalia; familia Spirotrichonidae cuprinde specii fixate pe amfipode gamaride dulcicole, unele endemice în lacul Baikal; familia Stylochonidae grupeaza forme marine, cu două pâlnii peristomiale concentrice, pedunculul de fixare scurt şi subţire; din acest grup face parte Stylochona coronata, întâlnita pe crustacee amfipode (gamaride) marine.

Clasa Spirotricha

Ciliophorele aparţinând acestui grup taxonomic se caracterizează prin prezenţa ciliaturii pe toată suprafaţa celulei, însă în jurul peristomiului există o zonă adorală mare, la nivelul căreia se diferenţiază de cele mai multe ori membranele iar cilii circumadorali sunt mai mari (putând forma ciri la unele specii).

Ordinul Heterotrichida

Forme libere sau fixate, unele parazite. Unele au formă ovoidală, altele formă de con sau alungită. Zona adorală poate fi alungită (Blepharisma), aproximativ circulară (Stentor) sau bilobată (Folliculina). Cilii din jurul zonei adorale sunt mai mari decât cei de pe restul corpului. Aparatul nuclear este reprezentat de un macronucleu lung şi şerpuit, înconjurat de numeroşi micronuclei sferici.

- Familia Stentoridae include specii cu zona adorală mare, ciliată, fără membranele. Unele specii sunt libere în vreme ce altele au corpul protejat de lorici mucilaginoase. Genul Stentor este caracteristic pentru acest grup, cu specii dulcicole şi marine (Stentor polymorphus). Familia Folliculinidae este un grup de heterotrichi cu corpul protejat de lorici pseudochitinoase cu aspect de amforă aplatizată pe una din laturi. Animalul poate parasi lorica, pentru a se fixa în alt loc unde îsi secreta o lorica noua. Folliculina boltoni este o specie dulcicolă, care se fixeaza pe plante acvatice; F. spirorbis este o specie marină, descrisa de pe tuburile polichetelor din genul Spirorbis; genul Metafolliculina cuprinde specii care se fixeaza pe isopode; alte specii pot fi întâlnite pe alge marine, bivalve, polichete serpulide, briozoare etc.

Ordinul Hypotrichida

Include aproximativ 400 de specii libere, cu corpul turtit dorso-ventral uneori cu cuticulă rigidă, cu zona adorală şi peristomul îndreptate anterior şi inferior. Ciliatura de pe partea ventrală prezintă grupe de cili solidarizaţi cu ajutorul cărora animalele se deplasează pe substrat - cirii. Dorsal, cirii - dacă sunt prezenţi - au rol tactil. Dispoziţia acestor ciri este caracteristică pentru fiecare grup taxonomic de hipotrichi în parte, reprezentând un criteriu taxonomic.

Familia Aspidiscidae - cuprinde circa 30 de specii marine; A. polystyla este comună în apele litorale ale Mării Negre. Familia Euplotidae cuprinde peste 40 de specii dulcicole, salmastricole şi marine, cu corp oval aplatizat, cu cinci ciri transversali foarte puternici. Lateral şi posterior există ciri înotători masivi; Euplotes harpa este o specie salmastricolă, comună în apele cu încărcătură organică, uneori în nămol sapropelic. Stylonychia mytilus (familia Pleurotrichidae) este o specie cu largă toleranţă faţă de salinitate, prezintă trei ciri caudali laciniaţi; se hrăneşte cu diatomee şi alte alge unicelulare, fiind comună în zona litoralului. Alte familii de hipotrichide: Oxytrichidae, Psilotrichidae, Urostylidae, ş.a.

Ordinul Oligotrichida

Cuprinde ciliate comensale în tubul digestiv al mamiferelor ierbivore cât şi specii planctonice marine. Zona adorală este înconjurată la acest grup de cili masivi, uneori ramificaţi la capăt. Speciile din acest grup au o morfologie foarte variata, atât în ceea ce priveşte forma celulei corpului cât si în ce priveşte dispoziţia cilaturii pe suprafaţa acesteia. Strombidium arenicola din familia Strombidiliidae este o specie sedimentofilă, la care cilii - masivi şi ramificaţi se întâlnesc doar în zona adorală.

Tintinnoideele sunt un grup de ciliate pelagice, în principal marine dar şi dulcicole (peste 1000 de specii), cu corpul protejat de o lorică mucilaginoasă sau pseudochitinoasă în formă de clopot. Cilii sunt puţini, dispuşi mai ales în zona adorală, ciliatura de pe suprafaţa corpului lipsind. Aparatul nuclear este format dintr-un macronucleu şi un micronucleu. Animalul este ancorată în interiorul capsulei prin fascicule de mioneme care formează un peduncul contractil, permiţând retragerea animalului la adăpost în caz de pericol. Sunt specii de regulă fitofage, consumând alge unicelulare. Cităm din acest grup pe Tintinnopsis campanula, o specie destul de frecventă în apele marine litorale şi pe T. fluviatilis, dulcicolă. In unele tratate de specialitate, tintinoideele sunt considerate ca ordin aparte, dat fiind caracterele lor tipice şi numărul mare de specii cunoscute.

Ordinul Odontostomatida

Include forme libere, dulcicole, marine sau sapropelice. Au corpul mic, semicircular şi comprimat cu lorică prezentând la unele specii excrescenţe spiniforme. Zona adorală prezintă opt membranele. Trăiesc în sedimente mâloase - genul Saprodinium (S. nasutum), genul Discomorpha (D. pectinata).

Ordinul Entodiniomorpha

Grup de euciliate comensale la mamiferele rumegătoare, cu ciliatura foarte redusă, limitată la unele zone ale corpului - în special în zona adorală. O serie de autori ridică acest grup la rang de clasă aparte. Forma corpului este diversă, de multe ori complicată. Genul Epidinium este întâlnit la specii de ovine, bovine sau la reni, Epiplastron africanum la diferite specii de antilope, genul Troglodytella - la maimuţele antropoide (T. gorillae), s.a.

Clasa Peritricha

Cuprinde circa 1000 de specii de ciliate fixate sau libere, cu peristomiul foarte larg, spiralat spre stânga, invers faţă de spirotrichi, înconjurat de cili dispuşi de asemenea spiralat şi formând o membrană adorală. In zona peristomială, se găsesc şiruri de ciliatură dispusă spiralat, care de multe ori se dispun astfel încât formeaza membrane ondulante. Particulele alimentare sunt antrenate de bătaia acestor membrane (membrană ondulantă şi membranele) la nivelul vestibulumului şi mai apoi în citostom. Pe restul suprafeţei corpului ciliatura lipseşte. Macronucleul este mare, de forma literei C sau mai complicat; micronucleul, unic, este sferic. Formele fixate pot fi solitare (Vorticella sp.) sau coloniale (Zoothamnion sp.). In caz de pericol, peristomul se retrage, iar pedunculul de fixare se contractă puternic, datorită mionemelor aflate atât în structura celulei cât şi în cea a pedunculului.

Ordinul Sessilia

Cuprinde peritrichi fixaţi de substrat, dulcicoli, salmastricoli sau marini, solitari sau coloniali. La unele specii este prezentă şi o lorică de protecţie.

Familia Vorticellidae - forme sesile, cu peduncul lung învelit într-o teacă prevăzută cu mioneme ce permit contractarea sa rapidă: genul Vorticella grupează peste 150 de specii solitare, dulcicole. Indivizii trăiesc de regulă în aglomeraţii dar pot fi întâlniţi şi izolaţi. Uneori îşi pot desprinde pedunculul de fixare şi pot înota în masa apei. Exemplu - Vorticella nebulifera. Familia Zoothamniidae cuprinde forme coloniale, la care întreaga colonie se poate retracta datorită faptului că mionemele sunt comune întregii colonii; indivizii coloniei sunt diferenţiaţi, specii dulcicole şi marine. Din acest grup fac parte specii ca Zoothamnium ponticum – frecvent în Marea Neagră, Z. parasiticum pe copepode ciclopide; alte specii sunt dulcicole, fixându-se pe isopode, amfipode gamaride, insecte dulcicole, pe gasteropode (Hydrobia) sau pe crabi din genul Carcinus, pe alge marine; în fine, unele specii de zoothamnide sunt pelagice - Z. pelagicum.

Ordinul Mobilia

Include un grup redus de peritrichi solitari, epibionti la animale marine. Corpul are aspect de cupă, fiind prevăzut cu un disc adeziv la polul aboral.

Familia Urceolariidae - genul Urceolaria cuprinde specii dulcicole sau marine, epibionte pe turbelariate, în cavitatea paleala a gasteropodelor, sau în tubul digestiv al unor holoturide (cum este genul Synapta). Urceolaria korschelti trăieşte în cavitatea paleala la Chiton marginatus, Trichodina pediculus pe colonii de hidrozoare, mormoloci de broască, peşti marini şi dulcicoli; Cyclochaeta sp. - pe spongieri, polichete serpulide, pe chitoni, echinoderme, peşti dulcicoli şi marini (Scorpena, Trigla)

Hosted by www.Geocities.ws