Ctenoforele sunt organisme în majoritate pelagice, foarte asemanatoare cu meduzele. Simetria corpului este biradiara, putându-se diferentia un plan lateral si un plan sagital. Putine specii sunt bentale si au corpul turtit, simetria biradiara fiind alterata de elemente de simetrie bilaterala. Ca si în cazul celenteratelor, corpul este alcatuit din ectoderm si endoderm, între care se gaseste o mezoglee groasa. Denumirea grupului vine de la prezenta pe suprafata corpului a 8 benzi de ctenidii cu ajutorul carora animalele înoata în masa apei. O ctenidie (de la gr. ctenos - pieptene) este alcatuita dintr-un sir de cili puternici cu baza solidarizata; acesti cili bat apa împreuna, iar întregul ansamblu de ctenidii este coordonat prin intermediul statocistului. In plan sagital, multe specii prezinta doua tentacule lungi, retractile, prevazute cu ramificatii - tentile - la nivelul carora se gasesc celule coloblaste. Aceste celule au forma emisferica, cu un filament rigid, drept si unul spiralat; coloblastele secreta substante cleioase care servesc la imobilizarea planctonului cu care se hranesc animalele.

Forma corpului este variata: formele cele mai primitive au forma sferoidala, altele sunt turtite lateral si prevazute cu lobi bucali mari în timp ce o alta serie filogenetica are corpul în forma de clopot. Orificiul bucal se deschide inferior, continuându-se cu un faringe îngust si lat, urmat de un stomac de la nivelul caruia pleaca o serie de canale (sistem gastrovascular) care strabat mezogleea. Sistemul de canale se termina cu 8 canale meridiane - fuzionate sau nu - care se dispun sub cele 8 siruri de ctenidii. Structura sistemului de canale difera de la un grup la altul. La formele primitive de tip cidipid, sistemul gastrovascular este alcatuit din faringe, un stomac în forma de pâlnie si 5 canale care se desprind din acesta: doua stomodeale, paralele cu faringele si terminate în fund de sac în propierea orificiului bucal, un canal infundibular care se îndreapta spre polul aboral unde se ramifica odata si apoi înca odata, din cele patru ramificatii terminale doua (situate opus si altern) deschizându-se la exterior prin mici pori si doua canale laterale. Dupa un scurt traseu, canalele laterale se împart în trei ramuri: una centrala - canalul tentacular - care se alipeste în final de teaca tentaculuilui de aceeasi parte - si doua canale radiare. Acestea din urma se bifurca la rândul lor, rezultând canalele radiare de ordin II care se vor uni în final cu câte un canal meridian. Tentaculele se insera într-o teaca la nivelul careia se gasesc fibre musculare ce au originea într-un grup de celule initiale mezodermice (în embriogeneza ctenoforelor se diferntiaza un grup de celule desprinse din endoderm, care se plaseaza între cele doua foite embrionere existente, dar nu nu ajung sa formeze o a treia foita embrionara - mezodermul). Superior, se gaseste un statocist de la care pornesc siruri de ciliatura la cele 8 siruri meridiane de ctenidii, în acest mod fiind coordonata bataia acestora în functie de înclinarea corpului în apa. Statocistul de la ctenofore este o structura destul de complexa, fiind situat într-o adâncitura a ectodermului de la polul aboral. Adâncitura este protejata de un grup de cili situati pe circumferinta, care se alipesc lateral si formeaza o cupola cu aspect gelatinos. Sub cupola se gaseste un statolit sustinut de patru “stâlpi” formati din grupe de cili solidarizati. De la baza fiecarui “stâlp” porneste câte o banda de ciliatura care dupa ce iese de sub cupola gelatinoasa se bifurca, fiecare sir de cili parcurgând câte un sir de ctenidii; astfel, miscarile corpului, percepute de statolit sunt controlate prin batai compensatorii ale ctenidiilor de pe o parte sau alta a corpului. Sistemul nervos este ca si la celenterate reprezentat de o retea nervoasa difuza, ceva mai densa în jurul orificiului bucal. Ctenoforele sunt animale hermafrodite, gonadele fiind dispuse longitudinal, de-o parte si de alta a canalelor meridiane, totdeauna testiculelor si respectiv ovarelor de lânga un canal meridian corespunzându-le alt testicul respectiv ovar situat lateral fata de canalul meridian vecin. Produsele sexuale ajung în cavitatea gastrala si de aici sunt expulzate la exterior. Fecundatia este externa.

In timpul ontogenezei ctenoforelor apar pentru prima data în seria animala celule care anunta aparitia celei de-a treia foite embrionare. Astfel, în stadiul de blastula, din celulele endodermice mari se diferentiaza prin diviziune un grup de celule de talie mica care se vor dispune în final în urma unui proces de invaginare între celulele ectodermice si cele endodermice. Aceste celule, denumite celule mezenchimatoase, nu formeaza însa o a treia foita embrionara ci dau nastere musculaturii aflate în tentacule si teaca tentaculara. Aceste fibre musculare se caracterizeaza printr-o elasticitate extrema, amintind de însusirile asemanatoare ale fibrelor musculare netede.

Ctenoforele sunt animale marine putin tolerante fata de salinitati scazute. Din acest motiv, în Marea Neagra se cunosc în prezent doar patru specii de ctenofore, dintre care trei au patruns în bazinul pontic dupa 1980.

Sunt specii planctonofage, destul de neselective, cu exceptia beroideelor. Din punct de vedere sistematic, cele circa 80 de specii actuale de ctenofore se împart în doua clase, în functie de prezenta sau absenta tentaculelor: Tentaculata si Atentaculata.