Cuprinde peste 7000 specii de protozoare evoluate, cu citoplasma diferențiata, caracterizate prin prezența cililor ca organite de deplasare, citoplasmă diferențiată și aparat nuclear diferențiat în micronucleu cu rol generativ și macronucleu cu rol vegetativ. Adesea, numărul de micronuclei si macronuclei este mare. Celula ciliatelor prezintă și alte organite specializate, care lipsesc la alte grupe de protozoare - peristomul (structura situata întotdeauna în aceeași zona a corpului, pe unde sunt înglobate alimentele), vacuolele pulsatile permanente, cirii (rezultați prin unirea mai multor cili si servind de regula la deplasare), citoproctul (formațiune la nivelul careia se deschid totdeauna vacuolele excretoare; de obicei este situat în zona opusa citostomului). Reproducerea ciliatelor este caracterizată prin prezența fenomenului de conjugare - înmulțire de tip parasexual. Acest proces intervine periodic în ciclul de dezvoltare al ciliatelor deoarece dupa un sir de diviziuni binare succesive talia indivizilor scade din ce în ce mai mult.
Conjugarea are loc dupa o schema unica la ciliate, chiar daca pot apare variante în funcție de numarul de macronuclei si de micronuclei. Pentru descrierea fenomenului de conjugare se recurge de regula la cazul parameciului (Paramecium sp.), acesta fiind una dintre cele mai bine studiate specii de ciliate sub acest aspect. Conjugarea implica participarea a doi parteneri, care se plaseaza fața în fața, cu zona citostomului propriu orientata spre citostomul partenerului. Ulterior, între cei doi parteneri de acuplare se formeaza o punte citoplasmatica. Concomitent cu aceste procese macronucleii ambilor parteneri se dezagrega si dispar. Micronucleii sufera o serie de diviziuni succesive, dintre care ultima este de tip reducțional, rezultând în final patru micronuclei în fiecare partener. Dintre aceștia, trei se dezagrega si dispar iar micronucleul ramas se mai divide odata formând doi pronuclei. Unul dintre acestia - pronucleul staționar - va ramâne pe loc, iar celalalt va migra prin puntea citoplasmatica în celula partenerului de acuplare. Dupa ce s-a realizat schimbul de pronuclei puntea citoplasmatica se dezorganizeaza si cei doi parteneri se despart. Urmatorul pas este reprezentat de fuzionarea pronucleilor, realizându-se astfel recombinarea materialului genetic si formarea sincarionului. In perioada urmatoare, sincarionul se divide mitotic de trei ori, rezultând opt nuclei. Patru dintre acestia vor creste în dimensiuni, transformându-se în macronuclei, trei se dezagrega si dispar iar al patrulea se transforma în micronucleu. Rezulta astfel parameci cu un micronucleu si patru macronuclei. In aceasta faza, paramecii se divid de doua ori transversal, macronucleii distribuindu-se în indivizii fii rezultati în timp ce micronucleul se divide de fiecare data. Astfel, în urma conjugarii rezulta opt indivizi recombinati genetic, de talie normala.
Sistematica grupului se bazeaza pe aspectul si structura ciliaturii. In funcție de modul de dispunere al ciliaturii pe suprafața corpului, ciliatele se împart în două grupe mari, cu valoare de subîncrengatura - euciliatele și suctoriile.
Subîncrengătura EUCILIATA
Subîcrengătura SUCTORIA (Acinetoides, Tentaculifera)
