Chetognatele reprezinta o mica încrengatura de animale (circa 30 de specii actuale) pelagice, rapitoare, cu corpul transparent de forma alungita (de unde si denumirea unuia din cele mai raspândite genuri - Sagitta).

Chetognatele sunt comune în marile si oceanele din zonele temperate si arctice, traind uneori în aglomeratii pelagice enorme. Se hranesc cu zooplancton - crustacee marunte, alevini de pesti etc. O specie larg raspândita în toata emisfera nordica este Sagitta setosa, care patrunde si în Marea Neagra.

Morfologie externa. Dimensiunile chetognatelor nu depasesc 9 cm lungime, iar corpul lor este împartit într-o regiune cefalica, o zona mijlocie - trunchiul si regiunea codala.

Zona cefalica, relativ slab delimitata de trunchi si protejata de un repliu tegumentar, prezinta anterior orificiul bucal, deschis subterminal, pe partea ventrala. Pe laturile orificiului bucal se afla crosete chitinoase cu rol prehensil de la care vine denumirea grupului. Pe partea dorsala a capului se gaseste o pereche de ochi simpli.

Trunchiul este alungit, cilindric, fara alte particularitati în afara unei perechi de înotatoare laterale (pliuri tegumentare întinse pe niste baghete în forma de raze) plasate la mijlocul corpului, înotatoare care nu sunt prezente la toate speciile de chetognate. Ventral, limita dintre trunchi si zona codala este marcata de orificiul anal. Lateral fata de acesta, se deschid cele doua orificii genitale femele.

Corpul se termina cu o coada care se subtiaza treptat, prevazuta cu o înotatoare codala. O a doua pereche de înotatoare laterale se afla situate la limita dintre coada si trunchi.

Organizatia interna

- Tegumentul prezinta un epiteliu unistratificat, care prezinta si unele zone pluristratificate în anumite portiuni al ecorpului - caracter rar întâlnit la nevertebrate. Sub acest epiteliu exista patru benzi de musculatura longitudinala - doua laterodorsale si doua lateroventrale. Aceste benzi sunt alcatuite din fibre musculare striate, fapt ce asigura o mare viteza de reactie animalului.

- Cavitatea celomica a chetognatelor este compartimentata într-o cavitate celomica cefalica, una a trunchiului si una codala.

- Tubul digestiv, deschis anterior prin orificiul bucal, este alcatuit din faringe si intestin si este rectiliniu, fara diverticule sau glande anexe. Falcile ce marginesc orificiul bucal sunt actionate de o musculatura puternica, care le asigura miscari în plan orizontal.

- Din organizatia interna a chetognatelor lipsesc aparatele circulator, respirator si excretor, schimburile cu mediul având loc prin difuziune.

- Sistemul nervos este bine dezvoltat, ca si în cazul altor organisme active. In zona cefalica exista un ganglion nervos bilobat ce trimite ramificatii la musculatura falcilor chitinoase si care primeste informatii ce vin de la ochi, si un ganglion ventral, situat în trunchi, care trimite prelungiri nervoase în restul corpului. Ganglionul cefalic si cel ventral sunt uniti de o larga comisura perifaringiana. La unele specii, de la baza ganglionului cefalic porneste un scurt canal deschis la exterior printr-un por neural.

Ca organe de simt, chetognatele prezinta cei doi ochi inversi, un organ olfactiv, situat tot pe cap, dorsal, si o larga gama de papile tactile, raspândite pe toata suprafata corpului.

- Chetognatele sunt animale hermafrodite. Ovarele, perechi, sunt situate de-o parte si de alta a intestinului, în regiunea posterioara a trunchiului. Oviductele, scurte, se deschid lateral cu câte un orificiu genital femel. Testiculele sunt plasate posterior fata de ovare, iar produsele genitale sunt captate de spermiducte dupa ce cad în cavitatea celomica (nu exista o continuitate între testiculele lipide de somatopleura si gonoducte). Orificiile genitale mascule sunt perechi, deschizându-se de asemenea lateral, înaintea înotatorii codale. Spermiductele prezinta înainte de a se deschide la exterior câte o mica dilatatie, asimilata unei vezicule seminale.

Fecundarea este interna, cei doi parteneri acuplându-se. O particularitate interesanta o constituie preluarea spermatozoizilor de catre celulele accesorii care îi transporta la ovule - proces oarecum asemanator cu cel de la spongieri. Segmentarea oului este regulata, de tip egal. Embriogeneza chetognatelor prezinta unele asemanari cu cea de la echinoderme, ca si cu cea de la cordate.

Datorita acestui aspect, pozitia lor sistematica este nesigura, deoarece unele caractere - benzile musculare - amintesc de anelide. In decursul timpului, pentru chetognate au fost propuse diferite filiatii, cele mai cunoscute fiind acelea care propuneau înrudirea chetognatelor cu molustele sau acantocefalii. O alta categorie este reprezentata de ipoteza ca grupul reprezinta probabil o ramura desprinsa foarte de timpuriu de trunchiul anelidian - unele fosile considerate ca apartinând chetognatelor dateaza din cambrian - si evoluate într-un mod cu totul particular.

Date recente de analiza genetica indica însa faptul ca chetognatele nu fac parte dintre deuterostomieni ci dintre protostomieni – acesta este si motivul pentru care nu am tratat grupul în cadrul încrengaturilor respective. Studierea secventei 18S rADN a aratat ca chetognatele sunt mai putin înrudite cu deuterostomienii, molustele si acantocefalii si au afinitati cu nematodele sau gnatostomulidele.

In aceasta ordine de idei, se avanseaza ipoteza ca stramosul chetognatelor a avut corpul vermiform si era un animal bental.